A fost odată o Românie unită

Adie un vânt de Sărbătoare Naţională. Pe la porţi, pe clădiri apar steaguri, se fac repetiţii pentru parade, suflarea românească se pregăteşte de petrecere, oscilând între bucuria minivacanţei de...
Banner 2

Adie un vânt de Sărbătoare Naţională. Pe la porţi, pe clădiri apar steaguri, se fac repetiţii pentru parade, suflarea românească se pregăteşte de petrecere, oscilând între bucuria minivacanţei de 1 Decembrie şi rămăşiţele de patriotism. Miroase şi a iahnie de fasole cu cârnaţi, a sărmăluţe şi a vin fiert, adică a meniul tradiţional împărţit prin marile oraşe. şi zău, e mai bine să miroasă a boabe bine fierte, a varză şi a licori date în clocot decât să duhnească a dihonie şi a dezbinare. Ceea ce n-a prea reuşit să distrugă în noi virusul sărăciei, izbutesc discursurile politice lăsate în baiţul electoral. Ori de câte ori politicienii se arată cu degetul unii pe ceilalţi, se scuipă, se înjură şi varsă blesteme, nu fac altceva decât să-şi manifeste dispreţul implicit faţă de cei care îi susţin pe adversarii lor politici. Iar de aici până la divizarea societăţii nu e decât un pas. Unii ne spun că politicienii ne dezbină, că trasează între noi graniţe absurde, că ridică garduri de sârmă ghimpată, unse cu smoala urii. Fac asta pentru că au o miză şi pentru că îi lasă indiferenţi efectele devastatoare ale atitudinii lor meschine. Ceea ce ar trebui să facă spectatorii meciurilor de box politic este să nu se lase influenţaţi de upercuturile, croşeele şi loviturile sub centură cu care combatanţii încearcă să impresioneze. 1 Decembrie înseamnă unitate, înainte de paranghelii publice, zile libere, ospeţe în aer liber şi festivism. Nici poveştile despre infailibile programe de guvernare ale stângii sau ale dreptei, nici balivernele celor care se revendică din centrul scenei politice, nici scandalurile, acuzaţiile ori mărturisirile ipocrite n-ar trebui să-i ridice pe români, unii împotriva celorlalţi. Ca un blestem, o dată la patru ani, Sărbătorii Naţionale, semnificaţiei ei, îi dau târcoale campanii electorale în care vampirii politichiei se pun pe supt sângele ideii de unitate. O unitate ciudată, ce ar putea fi definiţia dezbinării. Împovărată de toate aceste manifestări contradictorii, de bătălii pe viaţă şi pe moarte, de minciună şi ipocrizie, România e tot mai tremurândă, mai dezorientată, mai vulnerabilă. Unii spun că ar fi pe moarte, că e la terapie intensivă, aşteptând nişte medici pricepuţi s-o pună pe picioare. De fapt, n-are nevoie de miracole, de tratamente scumpe, ar fi de-ajuns ca 18 milioane de „medici” să facă un lucru simplu, să se uite unii la ceilalţi fără resentimente, să descopere şi să redescopere tot ce are bun România. Dacă avem probleme în privinţa unităţii, principalii vinovaţi suntem noi. Da, e adevărat că unii se căznesc să ne rupă, să ne fărâmiţeze, să ne slăbească încheieturile, dar pâinea şi cuţitul problemei sunt la noi. A ne plânge că forţe malefice exercită asupra noastră presiuni, că „duşmanul de clasă” unelteşte împotriva unităţii noastre, e ca şi cum ne-am văita de migrene, privind tâmp către cutia cu calmante. Când vom scăpa de complexe, când vom fi dispuşi să recunoaştem că din pământul românesc nu răsar doar buruieni, când le vom spune demagogilor „Hai, sictir!”, când vom fi încredinţaţi că mintea noastră nu e cu nimic mai prejos decât cea a colocatarilor din blocul Europa, atunci vom putea spune că suntem în povestea începută la 1 Decembrie 1918. Fie ca toate acestea să se întâmple cât mai curând! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!

de Dragoș BAKO

Sursa: http://www.tribuna.ro

Banner 3
Categorii
Editoriale
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole