Adrian Tibu, directorul Teatrului GONG din Sibiu: „Construim împreună o lume mai bună”

  După o specializare în management cultural și o practică binevenită în organizarea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Adrian Tibu a devenit acum patru ani cel mai...
Viena

 

După o specializare în management cultural și o practică binevenită în organizarea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Adrian Tibu a devenit acum patru ani cel mai tânăr director de teatru din România, Teatrul GONG.

Tot atunci, Adrian Tibu a pus și bazele unui festival pentru copii și adolescenți, ce a crescut an de an, ajungând acum la o ediție cu un program complex și cu trupe de teatru din toată lumea.

Despre acest festival, dar și despre ce înseamnă să gestionezi un teatru pentru cei mai mici spectatori vorbim acum cu Adrian Tibu.

 

RL: Cum s-au pus bazele Teatrului GONG și care este conceptul?

Adrian Tibu: Puține orașe din țara noastră au o tradiție teatrală atât de veche precum Sibiul, unde s-au organizat spectacole de teatru încă din secolul al XVI-lea. Tocmai din acest motiv mi-am propus să rămân la Sibiu, un oraș despre care cred că are un destin european prin excelență. Primii păpușari atestați istoric la Sibiu sunt unii amatori, ambulanți, care jucau prin târgurile din oraș. Aceștia îl interpretau pe Kasperle, vestit personaj popular al teatrului de păpuși din Germania. Teatrul îl păstrează și astăzi pe Kasperle pe fațada clădirii, dar și pe sigla sa. În 1949, actorii sibieni au format o instituție de teatru de păpuși profesionistă, preluată la scurt timp de Teatrul de Stat din Sibiu, ca secție a acestuia, dar într-un sediu propriu, sub denumirea de Teatrul de Păpuși „Licurici“, la etajul cinematografului Arta Victoria Tineretului, actuala locație de pe strada Alexandru Odobescu din Sibiu. Teatrul și-a obținut dreptul de a funcționa ca instituție autonomă în 1969, iar în 1997 și-a schimbat denumirea în cea cunoscută publicului astăzi: Teatrul pentru Copii și Tineret GONG. În ultimii patru ani, de când am preluat managementul acestui teatru, am încercat să reformulăm programul astfel încât să ne adresăm unei noi categorii de public, mai neglijată la noi în țară: adolescenții. Să redefinim acest teatru ca unul pentru public tânăr, o noțiune puțin discutată în România, fie că vorbim de bebeluși, fie de copii de 3, 7 sau 10 ani, fie despre adolescenți, fie despre părinții, bunicii sau profesorii lor. Prin programul propus, teatrul nostru suscită imaginația și inspiră un sentiment de descoperire continuă în rândul celor mai tineri, contribuind la transformarea spirituală, socială și economică a orașului într-un loc mai bun, prin definirea unor generații de cetățeni activi, cu spirit creativ și responsabil.

De cine aparține acest teatru, cum se finanțează?

Teatrul GONG funcționează sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Sibiu, fiind finanțat prin Primăria Municipiului Sibiu, care acoperă peste 90% din cheltuielile teatrului. Clădirea în sine aparține domeniului public județean, dar funcționarea teatrului este asigurată de municipalitate, iar efortul primăriei este unul decisiv pentru supraviețuirea noastră ca tradiție. Deși suntem unul dintre cele mai mici teatre din regiune, GONG se poate lăuda că este singurul teatru pentru copii de la noi din țară ce are atât o secție în limba română, cât și una în limba germană, sau că e primul teatru din țară care a implementat un sistem de ascultare asistată pentru persoanele cu deficiențe de auz. Funcționând din bani publici, suntem atenți ca oricine să poată avea acces la un spectacol bun, iar biletele la spectacolele din repertoriul nostru au prețuri de 7 și 9 lei.

 

Spuneați cândva: „Proiectele noastre sunt un catalizator pentru regenerare urbană și prin faptul că oferă o alternativă educațională și de incluziune socială“. Detaliați, vă rog.

Teatrul e al tuturor. Iar GONG-ul e un teatru al comunității din care face parte. Construim împreună o lume mai bună în care să trăim. Probabil că din acest motiv munca noastră e cu atât mai complexă și poate cu atât mai importantă cu cât fiecare vârstă are specificul ei, iar publicul nostru este foarte segmentat, cu nevoi precise și diferite. Așa cum am mai spus, nu vreau să fim doar o vitrină care prezintă niște păpuși. La teatru, inevitabil te pui în locul altcuiva, stai într-un fotoliu și observi o situație, îți pui brusc întrebări și asta generează empatie. Iar în acest moment noi avem nevoie să ne vindecăm de lipsa asta de empatie care ne mănâncă din toate părțile. Prin dialogul propus pe scenă vrem să dezvoltăm un al șaselea simț, sentimentul prezenței altuia de lângă noi, a altuia care nu e un nimeni. Avem, de asemenea, o legătură foarte bună cu cadrele didactice și încercăm să completăm orele de curs prin jocul pe texte. Putem discuta prin joc despre responsabilitățile „unui om mare“, așa cum e Matei în spectacolul creat de Ada Milea și Alexandru Dabija, sau despre frică prin prisma a trei generații de femei în noua „Scufița Roșie“ a lui Diego Aramburo,  sau chiar despre agresivitate în școli și migrație, așa cum se întâmplă în spectacolul „Wanda“ al lui Radu Apostol, ori despre război și arme în „Regulile jocului“ al lui Yann Verburgh. Eu sunt doar norocos că am putut să-i aduc pe oamenii aceștia la un loc.

 

Aveți spectatori de cele mai mici vârste. Descrieți atmosfera unui spectacol și cum este să te adresezi unor astfel de spectatori.

Oh, e o comedie! Cu copii în sală, ai practic un al doilea spectacol. Sunt minunați! Dacă la început am avut impresia că sunt în stare să saboteze un eveniment, mi-am dat seama pe parcurs cât de important este să aibă o reacție. Important pentru dezvoltarea unui spirit critic, dar mai ales pentru înțelegerea noțiunilor. Copiii sunt un public foarte sincer. Nu există convenția obișnuită în care scena e până aici, iar de aici e publicul. Totul e un „împreună“. Îți vor spune imediat, în gura mare, că „barba aia e falsă“ sau „nu te duce acolo, acolo e balaurul!“ sau „mami, m-am plictisit“. Dar în același timp, reprezintă un public fidel, care vrea să mai vadă o dată povestea, sau care învață cântecele și replicile actorilor. De curând, am produs primul nostru spectacol pentru copii de un an de zile. E un spectacol mai degrabă senzorial, bazat pe mișcare, forme și culoare. E vorba de „Pata“, sau „Der Fleck“ în limba germană, prezentat cu publicul pe perne, în jurul actorilor, iar la final aceștia pot interacționa și cotrobăi în spațiul de joc al actorilor.

Din câte știu, sunteți cel mai tânăr director de teatru din țară. Cum se reflectă acest lucru în programele teatrului, în interacțiunea cu angajații teatrului, dar mai ales cu exteriorul?

Gata, nu mai sunt. Am îmbătrânit. Din august, Teatrul „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea are un nou director, care e născut în ´91. Deci el e cel mai tânăr. Și cred că e important că se produce schimbarea asta de generații, care trebuie continuată în toate domeniile. Nu ar mai trebui să ne fie frică, ci să fim conștienți că e în firescul evoluției noastre ca specie până la urmă. E important să înțelegem că fiecare generație de muște trebuie să fie mai inteligentă decât cealaltă, altfel nu ar mai exista o evoluție. Și dacă suntem atenți, ne putem găsi mentori buni, astfel încât schimbul sau trecerea să fie făcută într-un pas normal, cu dialog. Pentru că, dacă avem dialog, rezolvăm orice problemă. În cazul meu, cred că schimbarea se reflectă mai ales în stilul de comunicare, care e mai lejer, prietenos și mai aproape de public. Public care poate fi angajatul meu sau cel care cumpără bilet la teatru. Cred că respectul nu se impune neapărat doar cu vârsta, ci cu ceea ce faci dincolo de ce arăți sau spui. Desigur că unii au fost reticenți din cauza vârstei mele, dar în cele din urmă reacțiile și entuziasmul generate de noile proiecte i-au capacitat pe toți ca echipă, fiindcă s-a dezvoltat un sentiment de mândrie și apartenență la acest loc.

 

Sibiul este unul dintre orașele din țară cu cele mai reprezentative festivaluri culturale. În acest peisaj, cum își găsește locul Festivalul Tânăr de la Sibiu?

Festivalul Tânăr de la Sibiu s-a născut ca o necesitate. În primul rând că nu aveam un eveniment dedicat întregii familii, iar în al doilea rând pentru că am simțit nevoia de a oferi un program pentru toate categoriile de public cu care lucrăm. Adolescenții lipseau cu totul din sălile noastre. Iar fiecare vârstă are nevoile, problemele, plăcerile ei și Teatrul GONG încearcă să răspundă tuturor acestora cu spectacole diverse, cu povești clasice și contemporane, formule teatrale noi, cu ateliere, conferințe interactive și concerte. Pentru aceasta am creat două secțiuni: copii și tineri. În secțiunea copiilor, am adus pentru prima dată pe scena noastră spectacole chiar și pentru sugari, dar și spectacole 3D sau cu marionete altfel decât cele din spectacolele noastre. În secțiunea tinerilor, prezentăm show-uri eclectice care se adresează direct adolescenților, vorbind despre problemele lor, de la școală și de acasă, cu profesorii, colegii sau părinții, și urmate de discuții cu publicul, lansări de carte, ateliere sau alte expoziții. Avem evenimente practic pentru toate vârstele, pentru că artele spectacolului sunt o bună oportunitate de petrecere a timpului liber atât cu prietenii, cât și în familie. Prin selecția făcută pentru Festivalul Tânăr de la Sibiu ne dorim să dezvoltăm noul public de la Teatrul GONG. În doar trei ani, am crescut de la 39 de artiști la peste 200 de invitați în program. Invitați care vin la Sibiu nu doar din Europa, ci și din Canada, Bolivia sau Japonia.

 

În ce măsură istoria personală se identifică cu acest tip de teatru și cu acest festival?

Cred că sunt la o vârstă la care îmi permit încă să experimentez și asta se reflectă și în direcțiile teatrului. Am și avem nevoie de laboratoare, să cercetăm, să ne cunoaștem și să ne definim ca voce. Probabil că absorb cunoștințe din toate proiectele, pe care le prelucrez apoi în altele noi. Am impresia că sunt în teatru dintotdeauna. Uneori mă simt obosit. Am absolvit cursurile Facultății de Litere și Arte din Sibiu, unde am studiat teatrologie și management cultural. Dar legăturile cu teatrul au început din liceu, când am fost într-o tabără de commedia dell’arte, după care am organizat un festival de teatru între noi, liceenii, și asta m-a adus în fața porților Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, pentru care am lucrat mai bine de zece ani.

 

Ediția din acest an aduce multe trupe din afară. Cât de dificil a fost să le aduceți? Dar să organizați acest nou festival în Sibiu?

E o provocare. Dar e o fereastră deschisă spre lumea largă. Selecția unui festival e o chestiune aproape personală, dar care trebuie să răspundă unor preocupări mai largi. Să incite. Mi-aș dori să am mai mult timp să descopăr creații noi, dar, ocupându-mă și de managementul întregului teatru, timpul e atât de ingrat și pretențios. În același timp, nu avem fonduri de mobilitate care să ne ușureze schimbul de experiență cu alte teatre, să putem face vizite de lucru. Și, crede-mă, e atât de important să poți vedea un spectacol live înainte de a face o invitație! Teatrul e viu, iar o înregistrare video nu îi face dreptate. Te poți păcăli foarte ușor. Organizarea unui festival presupune foarte multă logistică, de la transporturi de mărfuri la transportul de persoane, cazări, montări și demontări de scene, sincronizarea programului pentru sute de persoane. Dar suntem bucuroși să aducem la Sibiu unul dintre cei mai premiați regizori sud-americani, pe Diego Aramburo, cu o reinterpretare a iubirii în ziua de azi pornind de la mitul Romeo și Julieta. Pentru prima dată la noi în țară, aducem un spectacol-eveniment pentru copiii cu tulburări de spectru autist. E vorba de spectacolul „Visul unei nopți de vară“ al celor de la Flute Theatre din Marea Britanie. Iată cum două texte clasice pot lua o turnură contemporană, care să fie în consens cu cei tineri. E un program exaltant, ce nu trebuie ratat!

 

Festivalul Tânăr de la Sibiu

 

Ediția de anul acesta va fi deschisă pe 2 noiembrie cu „Grădina desfătărilor umane“, un performance de 15 minute, susținut de până la 6 ori pe zi de trupa Mere Phantoms (Canada). În prima zi a festivalului vor fi prezentate și spectacolele „Visul unei nopți de vară pentru copii autiști și famiile lor“ (Flute Theatre, Marea Britanie), recomandat copiilor cu vârste de peste 10 ani, și „Petrecere în ceasul cu cuc/Party in der Kuckucksuhr“ (Geraldino, Germania), dedicat copiilor cu vârste de peste 4 ani. Până la 15 copii diagnosticați cu tulburări de spectru autist vor lua parte la spectacolul trupei din Marea Britanie, alături de șapte actori, pe scenă, aşezaţi în cerc. În final, copiii participanţi vor pune în scenă piesa „Visul unei nopţi de vară“ a lui William Shakespeare.

În cadrul festivalului vor mai fi prezente la Sibiu trupe din Hexagon, cu spectacolele „Mingea roșie/La Balle Rouge“, „Cubix“, „Vânt din pupă/Vent Debout“ și „Zdrențe/Frusques“. Weekendul 9-11 noiembrie este dedicat gastronomiei, cu ateliere de gătit și prezentarea spectacolelor „Să gătim cu picioarele/Cooking with your feet“ (Italia) și „Eat Me“ (România).

„Cea de-a IV-a ediție a Festivalului Tânăr de la Sibiu face o cronică provocatoare asupra lumii din jurul nostru și propune un program captivant, dedicat atât copiilor, cât și adolescenților, reunind totodată întreaga familie pentru o experiență ce dă energie. Proiectele noastre sunt un catalizator pentru regenerare urbană și prin faptul că oferă o alternativă educațională și de incluziune socială“, explică directorul festivalului.

de Marie Capelos

Sursa: https://romanialibera.ro

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole