America a fost sfidată de o triadă deocheată…

  Așezați la întretăierea unor importante drumuri politico-economice și strategico-militare dintre Estul și Vestul nu doar european, cârmuitorii din istoria modernă a României, îndeosebi cei de după primul război...
Viena

 

Așezați la întretăierea unor importante drumuri politico-economice și strategico-militare dintre Estul și Vestul nu doar european, cârmuitorii din istoria modernă a României, îndeosebi cei de după primul război mondial și bolșevizarea Rusiei, au fost intens preocupați de încheierea unor alianțe internaționale care să ne apere de neîncetatele tendințe expansioniste ale muscalilor. Da, căci încă din vremea lui Petru cel Mare și a „Testamentului” său, pericolul rusesc în varianta țaristă și apoi bolșevică a reprezentat pentru români un mult mai serios motiv de îngrijorare decât cel austriac, maghiar sau nemțesc, ba chiar și decât cel turcesc. Că, vorba lui Petre Țuțea, veacurile de dominație otomană sunt aproape floare la ureche în comparație cu tăvălugul muscălesc, sub care cu toții am fi fost obligați să învățăm limba rusă cu dicționarele pe genunchi, cam așa cum s-a întâmplat în atrocele deceniu de jaf și sovietizare de după al doilea război mondial.

Iată de ce, umiliți la ei acasă direct de muscali sau – cel mai des – de sculele acestora, speranțele și încrederea grosului românilor s-au îndreptat ba spre democrațiile occidentale consolidate (Franța, Marea Britanie), ba spre lighioana nazistă mai puțin înfricoșătoare decât cea bolșevico-stalinistă și, totodată, capabilă la vremea respectivă să o pună cu botul pe labe, dar mai ales spre marea democrație americană, singura în stare, atunci ca și acum, să mențină un foarte delicat echilibru planetar.

Păi cum să nu fie românii proamericani, când yankeii întruchipează ideea de prosperitate și libertate, când, prin principiile wilsoniene ale autodeterminării popoarelor, ei au contribuit decisiv după prima conflagrație mondială la formarea națiunilor europene libere, așa încât jertfele și aspirațiile noastre legitime s-au putut concretiza în România Mare, și când, în lunga și amarnica perioadă de bolșevizare, cei mai mulți dintre români (eu am fost unul dintre ei) doreau cu ardoare să vină odată americanii și să-i scape de colectivismul rusesc?!

Și iată-i pe americani acuma la noi, nu doar afectiv (prin principiile ce au permis schimbarea macazului politic, respectiv prin susținerea și îndemnurile postdecembriste de a merge neabătut pe calea democrației autentice), ci și efectiv (prin calitatea de cel mai important partener strategic).

Spre imensa satisfacție a politrucilor din faza de preaderare, tot americanii le-au întredeschis românilor ușa ca să intre cu ambele picioare (sic!) în NATO și cu un picior nesigur în Uniunea Europeană. Numai că tot ceea ce în urmă cu mai bine de un deceniu era văzut de floarea politrucianismului dâmbovițean ca o izbândă istorică, în ochii sinistrului tandem Dragnea-Tăriceanu nu-i altceva decât o manevră perfidă a occidentalilor întru transformarea României în colonie și care le permite acestora să se amestece în alarmantele sale treburi interne.

Însă, fiind ei primii patrihoți ai țării (numărul doi și trei în statul neparalel cu drepturile răufăcătorilor, de la care nea Livache și-a cerut scuze), în ruptul capului nu pot permite o atare umilință pentru dezastrul românesc pe care vor să-l desăvârșească! Așa că, dând zor cu schimbarea Codului Penal și de Procedură Penală pentru ca România să devină raiul infractorilor, nu e de mirare că, după alte avertismente venite în acest răstimp de guvernare pesedisto-aldistă, douăsprezece state de prim rang din Europa și America de Nord și-au exprimat, prin intermediul ambasadelor lor, îngrijorarea vizavi de fundătura internațională spre care România este inexorabil împinsă prin astfel de derapaje sfidătoare.

Cu toate astea, ba chiar de-al dracului (vezi comentariul deplasat al unuia ca Șerban Nicolae) și fără să se sinchisească de consecințe, găunoasa tripletă Dragnea-Tăriceanu-Dăncilă s-a arătat atât de ofensată  de noul avertisment, încât a decis să nu onoreze invitația ambasadorului american la București de a participa la recepția organizată de ambasadă în cinstea zilei naționale a Statelor Unite. Ce mai, comportament diplomatic curat murdar și responsabilitate pe măsură față de țara care-i plătește regește pe toți acești ipochimeni, nu numai jenant de necalificați, ci și încâiniți până în măduva oaselor…

 

George PETROVAI

Sighetu Marmației,

30 iunie 2018

Viena
Categorii
Editoriale
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole