Cei o sută de mii

  România e ţara contrastelor. Nu există zi în care să nu auzi cât de grea e viaţa. Cât de năpăstuiţi sunt românii. Cum nu pot ei trăi. Cum...
Florin Haidamac
Viena

 

Florin Haidamac

România e ţara contrastelor. Nu există zi în care să nu auzi cât de grea e viaţa. Cât de năpăstuiţi sunt românii. Cum nu pot ei trăi. Cum nu pot ei să se compare ca nivel de trai cu restul Europei civilizate. Cum sunt ei ţinta bătăii de joc a celor care-i conduc. Nu există zi în care să nu auzi că salariile actuale nu permit un trai decent. Nu există zi în care să nu auzi că în spitale mori cu zile. Că doctorii sunt nişte şpăgari care nu-şi dau interesul. Nu există zi în care să nu auzi că nu avem infrastructură. Că nu avem drumuri. Că nu avem căi ferate care să îţi permită să te deplasezi civilizat şi într-un timp scurt între două oraşe aflate la câteva sute de kilometri depărtare unele de altele. Asta în secolul vitezei. Când timpul e cea mai preţioasă resursă artificială. Că pe cele naturale le-am amanetat sau vândut occidentului. Și aici mă refer inclusiv la inteligenţă.

Nu există zi în care să nu auzi cum mulţi se plâng de calitatea slabă a învăţământului, dar, pe de altă parte, dacă profesorul îndrăzneşte să ceară prea mult la clasă, imediat sar tot felul de asociaţii de „mămici” care se dau de ceasul morţii de cât de solicitaţi le sunt copiii. Sigur. Nu le mai rămâne timp pentru stat cu ochii în jocurile epileptogene cu orele. Că de sport ce să mai vorbim? Ia, voi, toate astea „deştepte”, despărţiţi în silabe cuvântul constituţional. Aşa-i că vă încurcaţi? Cum să fie altfel când generaţii întregi nu mai au antrenamentul cititului? Cum să fie altfel când memoria şi concentrarea au fost înlocuite cu „creativitatea”? Pe sistemul „Nu ţine minte prea multe, dar uite ce frumos desenează”. Desenau frumos şi ăia care au făcut picturile rupestre.

Nu există zi în care să nu auzi pe canalele media cum este violată limba română de oameni care sunt puşi în posturi de conducere. Oameni care habar nu au când se foloseşte „care” şi când „pe care”. Oameni care nu ştiu să pronunţe o frază fără să se repete sau fără să se încurce. E trist, dar asta avem. Meritocraţia nu a fost vreodată o caracteristică a poporului român. Încet, încet se va pierde şi limba română. Vom avea nevoie de noi reguli gramaticale. De fapt, agramaticale, ca să ne înţelegem cu toţi gibonii.

Pe de altă parte, nu există zi în care să nu vezi parcări pline. Nu există zi în care să nu te sufoci în trafic. Nu există zi în care magazinele să fie goale. Nu există zi în care să nu vezi cel puţin 20-30 de oameni vorbind la telefoane care costă mai mult de un salariu. Nu există zi în care să nu vezi cum „necăjiţii” o duc al naibii de bine. Mult prea bine pentru pregătirea lor.

Știţi ceva? Nu există zi în care într-un spital din ţara asta să nu se întâmple o minune. Un pacient salvat de la moarte. Un caz dificil rezolvat. O intervenţie chirurgicală în premieră. Aşa cum a fost transplantul de plămâni, realizat pentru prima oară la noi în ţară. Cu doctorii ăştia şpăgari şi care nu îşi dau interesul, aşa cum îi percepeţi mulţi. Nu există zi în care să nu se consume resurse uriaşe cu un pacient aflat în ultimul stadiu de evoluţie a unei boli. Nu există zi în care să nu fie prezentă o picătură de suflet într-un ocean de suferinţă. Se întâmplă în spitale din România. Zilnic.

Nu mai puteţi, marea majoritate, de mentalitate liberală, dar în viaţa reală nu ştiţi cum să mai cereţi ceva de la stat. Nu ştiţi cum să mai ţepuiţi sau să nu plătiţi pentru ceea ce beneficiaţi cu toţii. De la pensii, asigurări de sănătate până la infrastructură. Nu vă convine ce aveţi acum? Luaţi exemplu de la cei o sută de mii. Faceţi şi voi la fel. Un miting mamut în care să spuneţi că v-aţi săturat de cât de obidiţi sunteţi. Ieşiţi din malluri, scoateţi ochii din telefoane şi căscaţi-vă bine în jur. La nivel declarativ toţi sunteţi nemulţumiţi. Și? În afară de câteva lamentări de net mai faceţi şi altceva?

Ce s-ar întâmpla dacă toţi cei 4 milioane de oameni plecaţi la muncă în străinătate s-ar întoarce? Definitiv. V-aţi gândit la asta? Paralizează ţara. Șoselele vor deveni un imens şarpe de oţel. Imobil, în mod sigur. Administraţia locală şi naţională se va bloca ireversibil. Vedeţi ce e la paşapoarte şi la permise, nu? Vedeţi ce e la înmatriculări auto? Asta în condiţiile în care mai suntem o mână de oameni activi. Băncile, farmaciile şi mallurile vor funcţiona însă în draci. Cam la asta se reduce tot.

Populaţia e împărţită între cei care ” #rezistă” şi cei care, disciplinaţi, răspund comenzilor de partid. Fiecare tabără cu susţinătorii ei. Asta în timp ce pe zi ce trece devenim tot mai analfabeţi, tot mai răi, tot mai abrutizaţi. În fiecare zi lăsăm viaţa să ne scape din mâini, comentând aiurea ce a făcut unul sau altul, care, în paranteză fie spus, nu dă doi bani pe gloată. Am uitat să trăim. Să împărţim bucuria. Să ne dezvoltăm prin educaţie, cultură, inteligenţă, atât cât a mai rămas pe meleagurile astea. Știm doar să cerem de la stat, noi, toţi, capitalişti convinşi, bineînţeles. Noi menţinem statul sărac. Prin ceea ce plătim. Prin ceea ce votăm. Prin ceea ce acceptăm. Prin felul nostru de a trăi. Au ieşit o sută de mii să susţină actuala stare de lucruri din România. Să susţină infrastructura actuală. Preţurile actuale. Calitatea actuală a învăţământului şi sănătăţii. O sută de mii susţin modul actual de trai. E bine? E rău? Habar nu am. Voi ştiţi?

de Florin HAIDAMAC
Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole