CREAŢIA MĂ AJUTĂ SĂ PĂŞESC DINCOLO DE GRANIŢELE SUFLETULUI – Interviu cu tânăra debutantă, Liana Emanuela Oneţ

Cine este ea? Cine este Liana Emanuela Oneţ ? Este o tânără de 22 de ani care a reuşit să transforme arta scrisului într-o frumoasă experienţă creatoare. Poeziile ei...
Liana Emanuela Oneţ
Inchirieri Auto Bucuresti

Cine este ea[1]? Cine este Liana Emanuela Oneţ ? Este o tânără de 22 de ani care a reuşit să transforme arta scrisului într-o frumoasă experienţă creatoare. Poeziile ei grăiesc despre frământările existenţiale specific unei tinere care, născându-se cu o mică dizabilitate la picioare,  (cum singură o descrie)  a trecut prin momente de viaţă dificile, s-a refugiat în sine dar, pe drumul căutării  de sine şi din dorinţa firească de a se împlini prin iubire, a descoperit poezia şi a simţit nevoia de a evada prin scris. Aşa s-a născut volumul ei de debut “Frânturi desprinse din iubire”, o antologie de poezie şi proză  apărută în acest an la Editura Ecou Transilvan.

Liana Oneţ a urmat cursurile liceale la Colegiul Economic Iulian Pop din Cluj Napoca, oraşul ei natal, şi a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.  În prezent, lucrează pe postul de contabil junior în cadrul unei firme din Cluj Napoca.

Liana Emanuela  a gustat din  farmecul succesului literar  şi a debutat la o vârstă fragedă. De asemenea,  se află pe drumul consolidării unei cariere în contabilitate şi este recunoscătoare pentru familia care o sprijină, prietenii care  o apreciază şi, desigur,  pentru logodnicul, care în curând o să îi devină tovarăş de viaţă.

 

Liliana Moldovan (L.M.) : – André Gide, binecunoscutul scriitor şi eseist francez, referindu-se la arta scrierii unui roman, considera că orice creaţie literară trebuie să redea o felie de viaţă, pe care scriitorul, cu talentul său, e nevoit să o disece, să o taie în profunzime, să se adâncească în ea şi apoi să o dea mai departe  cititorului.  Ce înseamnă scrisul pentru tine, Liana Emanuela Oneţ?

Liana Emanuela Oneţ  (L.E.O.) : – Pentru mine scrisul înseamnă regăsire, o regăsire cu mine însumi, dar mai mult de atât, creaţia literară mă ajută să exteriorizez sentimente a căror dimensiune şi profunzime depăşesc graniţele sufletului. În acest mod, se iveşte nevoia de a-mi transpune trăirile, fie că este vorba despre un trecut care aparţine unei iubiri neîmpărtăşite sau despre un viitor binecuvântat cu o iubire sinceră şi necondiţionată.

Nu este deloc uşor să îţi deschizi sufletul în faţa cititorilor, există unele reţineri în ceea ce priveşte reacţia acestora, te întrebi dacă, şi cine, o să înţeleagă ceea ce simţi, ceea ce ai vrut să transmiţi? Apoi, mă liniştesc, amintindu-mi că legătura dintre suflet şi condei, nu ţine în primul rând de talent, ci de harul primit de la Dumnezeu.

Cu acest gând am pornit pe drumul creaţiei şi cu acest gând a prins viaţă şi volumul meu de debut :”Au fost momente în care nu am înţeles de ce tocmai ochii mei sunt cei care plâng de mult prea multe ori.. abia mai târziu  am descoperit că Tu mi-ai limpezit privirea cu toate acele lacrimi, tocmai pentru a putea vedea mult mai clar frumuseţea ce ne înconjoară… şi tot TU mi-ai dat harul necesar pentru a putea să o descriu…”

 

L.M. : – Nu cred că e posibil să te apuci de scris fără a citi înainte,  mult. Există  vreun autor care te-a inspirat? Ai vreo carte preferată?

L.E.O. : – După părerea mea, cel mai sincer şi în acelaşi timp simplu, cel care impresionează în mod real cu profunzimea unor cuvinte,care nu sunt deloc elevate sau greu de înţeles, este poetul Mihai Eminescu. La baza acestor cuvinte ale lui , se află dragostea , cea care trebuie să fie punctul de reper în tot ceea ce facem, simţim sau gândim.

Pentru mine,  creaţia literară a început să prindă contur în perioada liceului având încă de pe atunci înclinaţie spre arta poeziei …dar, asta nu înseamnă că sentimentele cele mai intense se trăiesc doar în perioada adolescenţei. Iubirea trebuie trăită şi împărtăşită  în fiecare zi, sub orice formă şi la orice vârstă, deoarece este o comoară inepuizabilă a sufletului nostru.

 

L.M. : – Cu atitudinea ta visătoare, cu talentul tău literar şi sufletul tău sensibil, ar fi fost firesc să  urmezi o pregătire din domeniul filologic. Din ce motive te-ai îndreptat spre lumea afacerilor şi al ales facultatea de economie?

L.E.O. : – La această întrebare ar putea să existe o varietate de răspunsuri, unul mai frumos formulat decât altul , dar pentru că apreciez sinceritatea, am să spun că motivul principal pentru care am ales să mă îndrept spre un profil al ştiinţelor exacte este starea mea de sănătate. Să nu fiu înţeleasă greşit, sunt şi întotdeauna am să mă consider un om care poate să ajungă oriunde îşi propune şi pentru care termenul „barieră” nu există, deoarece :” Cu timpul, am realizat că nu corectitudinea fizică a paşilor contează, şi că mult mai importantă este urma întipărită de aceştia pe pământ!”

Aveam nevoie de un job care să presupună mai puţine activităţi fizice, şi mai multe activităţi psihice, intelectuale. Ceea ce pot să vă spun este faptul că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru capacitatea de care dispun pentru a urma o carieră în domeniul economiei şi, în acelaşi timp, pentru faptul că pot să îmi dezvolt şi latura  creativă. Nu este uşor să îmbini cele două elemente, dar este nespus de frumos.

 

L.M. : – Cine are privilegiul de a fi primul tău critic atunci când compui o poezie sau când scrii proză? Cui îi împărtăşeşti  primele tale gânduri literare?

L.E.O. : – În momentul în care am aşternut gânduri pe hârtie, prima persoană căreia îi dau de veste este şi persoana căreia îi este dedicat volumul debut, adică mama mea. Datorită ei mă aflu acum aici, datorită ei sunt mai mult decât o simplă persoană pe acest pământ : sunt un om care cunoaşte valorile ce trebuie să ne ghideze în viaţă şi faptul că încrederea în sine, în propriile puteri, este cea mai importantă (după încrederea în Dumnezeu).

Ea are ocazia să fie părtaşă la gândurile şi creaţiile mele literare. Ea are ocazia să  se mândrească cu fiica ei (uneori prea mult), însă eu am onoarea de a avea cel mai bun părinte, aşa că privilegiul cred că este mai de grabă de partea mea, decât de partea ei. Vreau să ştie că îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce face pentru mine şi că îmi pare rău pentru momentele în care, cu sau fără voie, i-am dat motive de îngrijorare, deoarece ştiu că:”Frământările, fără ştire ivite,/ Copiilor nu trebuie povestite…

Iar grijile tot mai profunde / Sufletul de mamă le ascunde”

 

L.M. : – Îţi mai aduci aminte care a fost prima poezie ce a dat startul publicării acestui volum? 

L.E.O. : – Desigur că îmi amintesc, se spune că “prima oară, nu se uită niciodată”. La fel se întâmplă şi în cazul creaţiei. Prima mea poezie, se intitulează “ În urma lui“ şi face referire la starea mea sentimentală în urma despărţirii de fostul meu iubit…Nu am să intru in detalii despre cine este el, sau cum eram noi, tot ceea ce pot să vă spun este faptul că azi am norocul de a avea alături un om cum rar ţi-e dat să întâlneşti, care are grijă ca nici o altă dată, să nu mai fie ca prima dată. Mă refer la relaţia anterioară şi într-adevăr, trecutul face parte din noi, nu are cum să fie uitat, dar nu există termen de comparaţie între parcursul acelei legături şi parcursul legăturii din prezent. Atunci iubeam, acum iubesc şi sunt iubită…Ochii mei mai plâng dar varsă întotdeauna lacrimi de fericire, nicidecum de tristeţe sau dezamăgire.

Am speranţa că:

“Zorii zilei de mâine ne vor regăsi  precum focul şi văpaia, tot împreună

Dezlegând taina destinului pe a cărui cărare  păşim ţinându-ne de mână!

Iar dragostea să ne fie unicul martor  de-a lungul anilor,

A cărei prezenţă nu o reflectă cuvintele,  ci tu, înger păzitor.”

 

L.M. : – Cum s-a produs trecerea de la poezie la proză şi care dintre aceste două genuri literare te reprezintă mai bine?

L.E.O. : – Întreaga mea creaţie literară este rezultatul unor trăiri intense, unele fericite şi altele mai puţin fericite. Această trecere, de la un gen literar, la altul, s-a produs în momentul în care logodnicul meu Vlad a luat decizia să plece în străinătate, cu speranţa unui viitor mai bun pentru el, dar mai ales pentru noi doi. Rămasă acasă, hotărâtă  fiind să îmi continui studiile, la mii de km distanţă de el, am încercat să îmi focalizez atenţia şi puterile pe activităţi care să îmi vindece sufletul. Şi ce “medicament” este mai eficient, decât creaţia literară?

A fost o încercare pentru fiecare dintre noi şi un test al relaţiei noastre,  peste care am trecut cu bine şi care ne-a adus azi în faţa unui pas important , căsătoria, siguri pe noi şi pe ceea ce simţim. Suntem conştienţi că momente dificle o să mai existe , important este să avem răbdarea dar mai ales înţelepciunea necesară de abordare a acestora.

Referindu-mă, la ziua în care o să fim uniţi pentru totdeauna  în faţa lui Dumnezeu, pot spune doar :

“Suflete,  îţi  doresc  să  rămâi  puternic  precum strânsoarea mâinilor noastre în faţa Sfântului Altar şi  să  porţi  credinţă  eternă…  Suflete,  îţi  doresc  ca dragostea ce te înconjoară să fie atât de mare, încât sentimentul  de  tristeţe  să  nu  îşi  găsească  loc  în veci… Suflete, îţi doresc ca singura ta durere să fie dorul de fiinţa iubită…”

 

L.M. : – La finalul interviului mărturiseşte-ne, te rog,  pe unde crezi că te va purta dorinţa de a scrie şi ce proiecte editoriale ţi-ai rezervat în viitor?

L.E.O. : – Sunt sigură că Dumnezeu are un plan bine pus la punct în ceea ce mă priveşte şi că nu întâmplător am reuşit să ajung până aici. Sper ca acest volumul să fie doar  începutul unui drum creativ lung şi frumos.

Pe această cale vreau să mulţumesc Edituri Ecou Transilvan, doamnei Nadia Baciu şi tuturor celor care au făcut ca acest vis frumos al meu să devină realitate.

Inevitabil, o sa fie momente în care poate o să vreau să renunţ, din lipsă de timp sau motivaţie, însă am norocul de a avea alături o familie iubitoare (compusă dintr-o mamă protectoare şi doi fraţi  grijuli, Claudiu şi Claudia, cei care mă răsfaţă uneori mai mult decât merit), un soţ minunat şi prieteni speciali, care să mă încurajeze atunci când este nevoie, care să îmi amintească ceea ce pot face atunci când îmi doresc cu adevărat.

Momentan, tind să progresez şi să duc creaţia la un alt nivel, cel al romanului. Sper să şi reuşesc, iar ceea ce scriu cu sufletul, să recitesc în sufletele persoanelor din jur.

 

Liliana Moldovan

——————————————————————

[1] Titlul unui capitol din volumul : “Frânturi desprinse din iubire”/ Liana Emanuela Oneţ, Cluj-Napoca. Editura Ecou Transilvan, 2017

Banner 3
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole