Cristian Pomohaci – un cântec, o rugăciune

  În muzica populară românească, Dumnezeu a ascuns frumuseți și valori nebănuite, care reinvie și se lasă descoperite prin Cuvântul lui Dumnezeu. Taina acestei arte este aceea că, și...
Viena

 

Părintele Cristian Pomohaci în frumosul costum popular năsăudean

În muzica populară românească, Dumnezeu a ascuns frumuseți și valori nebănuite, care reinvie și se lasă descoperite prin Cuvântul lui Dumnezeu. Taina acestei arte este aceea că, și ea este parte din Cuvântul lui Dumnezeu Cel Viu, dat ca Lege omului, ca izvor de bucurie, de sănătate și de viață adevărată.[1]

Cântecul modelează inimi, vieți și chiar destine. Cântecul este dintotdeauna cel care ne unește, mai ales când este rostit cu harul pe care Dumnezeu l-a încredințat unor oameni. Și când acest cântec este rostit de un ales al Său, așa cum este Părintele Cristian Pomohaci, devine un adevărat miracol.

Cristian Pomohaci un interpret valoros al cântecului popular și totodată și un preot cu har, este omul care știe să rabde, să tacă, să se roage, dar și să se dăruiască! De mic copil s-a apropiat foarte mult de cântecul popular care a fost și îi este duhovnic de suflet. ”Prin cântec vreau să arăt lumii că şi aşa mă închin lui Dumnezeu” mărturisea într-un interviu pentru presă.

Ceea ce cântă, ceea ce îmbracă, ceea ce trăiește este sufletul satului de unde vine, Rebrişoara, Bistriţa-Năsăud, sat situat într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, atât prin frumuseţea naturii, cât şi prin bogăţia formelor de manifestare a nivelului spiritualităţii poporului român.

Ţara Năsăudului – izvorul de autenticitate şi originalitate a folclorului românesc -, este leagănul în care 17 academicieni români, Liviu Rebreanu, George Coşbuc şi Andrei Mureşanu (cel care a scris ”Deșteaptă-te, române”, imnul României), s-au hrănit din seva unei culturalităţi unice ce şi-a pus amprenta nu numai peste generaţiile cărora le-au aparținut, ci asupra direcţiei în care cultura românească s-a dezvoltat şi a evoluat, generând vârfuri prin care se identifică permanent.

Vlăstar de cinste al Ţării Năsăudului, interpretul și preotul Cristian Pomohaci a văzut lumina zilei, în toamna anului 1969 şi a copilărit în Rebrişoara. A urmat liceul ”George Coşbuc”, din Năsăud, iar apoi Academia de Studii Economice, Facultatea de Turism şi Comerţ Exterior Bucureşti, iar în paralel Conservatorul de Muzică ”Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, secția Bizantinologie, perioadă în care a cântat la diverse spectacole şi a înregistrat o seamă de casete cu muzică populară, devenind cunoscut şi apreciat ca interpret al Ardealului.

În anul 1995, urmând chemarea Domnului s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti), unde a beneficiat nu numai de îndrumarea unor prestigioşi părinţi profesori – pr. prof. Dumitru Stăniloaie, pr. prof. Constantin Galeriu, pr. prof. Emilian Corniţescu, pr. prof. Constantin Corniţescu, pr. prof. dr. Constantin Coman -, dar şi de harul cu care aceştia i-au hrănit propriul har Dumnezeiesc.[2] În urma examenului de admitere la Teologie a reuşit al treisprezecelea pe listă, cu opt candidaţi pe un loc. În toamna anului 1999 ajunge preot paroh al Parohiei Moșuni-Veța, județul Mureș.

Om dăruit de Dumnezeu cu glas și harul preoției, Părintele Cristian Pomohaci are menirea de a transmite căldură încă de la primele acorduri muzicale, prin intermediul vocii aparte și a timbrului marcant. Talentul și dragostea pentru cântecul popular l-au ajutat să ajungă în câțiva ani de scenă pe primele locuri între cei din generația sa…premii mari, aprecieri, aplauze…apoi înregistrări.

Prima oară a urcat pe scena din Rebrişoara, în fața publicului din satul natal. Apoi, în clasa a VIII-a a participat la Festivalul ”Cântarea României” unde a obţinut premiul I. A fost remarcat de specialiştii de folclor de la ansamblurile tradiţionale și de atunci este în prim planul scenelor de folclor din România.

Acesta a fost doar primul dintre cele câteva din zecile de premii I care aveau să urmeze și care aveau să certifice că harul divin cu care fusese înzestrat, trebuia să fie folosit spre a umple sufletele oamenilor de bucurie și pace divină.

Este deţinătorul a 47 de trofee şi premii I la festivalurile naţionale şi interjudeţene, precum şi internaţionale: ”Cântarea României”, 3 ediţii la faza naţională; ”Floare de stâncă”, Rucăr, 1985; ”Floare de pe Bărăgan”, Amara, 1985; ”Pe deal la Teleormănel”, 1991; ”Cântecele munţilor”, Sibiu; ”Voci tinere”, Deva; ”Maria Lătăreţu”, 1992, 1993; ”Maria Tănase”, 1991; ”Flori de pe Mureş”, Reghin; ”Alină-te dor, alină”, Cicârlău, Maramureş; ”Florile Ceahlăului”, Neamţ; ”Cântecele Zarandului”, Moneasa, Argeş; ”Aurelia Fătu Răduţiu”, Reşiţa, Covasna; ”Cântec Nou în Mehedinţi”, Dr. Turnu Severin; ”Doine şi balade”, Slatina, Craiova; ”Topului tinerilor interpreţi de muzică populară”, organizat de Radiodifuziunea Română, 1992; ”Festivalul Studenţesc Iaşi”, 1993; ”Festivalul Csilleberc”, Budapesta,Ungaria, 1987 (deşi toată lumea ştie că pe timpul lui Ceauşescu era foarte greu să treci graniţa); Marele premiu la Festivalul Pastoresc din Milano, Italia. În anul 1995 a câștigat cel mai important premiu din cariera sa la cel mai mare festival de folclor din lume ”Colierul de Aur” organizat la Dijon, în Franța, festival ce se ține din patru în patru ani. [3]

Părintele Cristian Pomohaci este un exemplu viu de credință, răbdare, smerenie și un izvor de har duhovnicesc din care mulți credincioși s-au adăpat, iar cei ce nu au crezut, au început să creadă…are harul divin de a apropia omul de Dumnezeu atât prin cuvânt, cât și prin muzica folclorică și religioasă.

Omenie, cinste, credință în Dumnezeu și dragoste de muzică sunt valorile pe care le dăruiește la fiecare întâlnire cu spectatorii și telespectatorii. Fiecare întâlnire cu spectatorii are frumusețea ei, este dumnezeiască, cu lacrimi, mare de flori și cu trăiri divine.

În schimbul dăruirii totale, al profesionalismului, căldurii și sinceritații pe care  Părintele Cristian Pomohaci le demonstrează cu fiecare apariție scenică a sa, a primit și primește în continuare dragostea imensă pe care publicul i-o arată mereu. Se bucură de aprecierile milioanelor de spectatori și telespectatori care văd în dumnealui un interpret al cântecului popular aflat în plină maturitate și afirmare artistică. Este un interpret de folclor foarte iubit și apreciat de iubitorii de folclor din Republica Moldova. În anul 2010 a fost declarat Artist al Poporului din Republica Moldova.

”Atunci când urc pe scenă unul dintre motivele mele este să ajung și la inima celor care nu mă iubesc, la inima celor care nu știu și nu văd că în spatele artistului sunt munca, dorința și ardoarea cu care vreau să le slujesc. Și atunci când văd că o sală întreagă se ridică în picioare și nu rămâne nici unul pe scaune, când mă aplaudă, înseamnă că am reușit, să ajung și la inima celor care nu mă plac.” declara într-una din  emisiunile Iulianei Tudor, ”O dată în viață” (TVR 1).

Părintele Cristian Pomohaci este autentic, nu numai prin portul său tradiţional, ci mai ales prin graiul năsăudean în care este îmbrăcată creaţia sa. Pe scenă îşi îmbracă portul popular al străbunilor şi se mândreşte cu el. Opincile din piele, şerparul de la 1823 sau cămaşa ţesută de străbunica dumnealui, îi dau putere să apară în faţa publicului ca interpret de folclor.

Prin cântecele sale foarte valoroase (și muzical și ca texte folclorice), readuce tot ce odinioară a fost mai bun şi mai frumos în satul românesc: valorile oamenilor, folclorul, credinţa în Dumnezeu, dragostea faţă de semeni, tradiţiile şi obiceiurile noastre strămoşeşti. Fiecare cântec te poartă în ținutul natal atât de drag Părintelui Cristian Pomohaci – Năsăud. Acolo s-au născut melodiile, din viața năsăudenilor, s-au creat cuvintele…Bătrânii satului îi sunt aproape, îl iubesc şi îl ajută să realizeze aceste texte.

O altă latură în care talentul şi sensibilitatea Părintelui Cristian Pomohaci s-au manifestat cu pregnanţă, este cea a cântărilor religioase, mult apreciate atât de specialişti, cât şi de largul auditoriu. Ascultându-l cântând pricesne și cântece religioase inima ți se extinde până la Cer.

Sergiu Vitalian Vaida (TVR Cluj) scria în comentariul său de pe coperta albumului ”Pricesne” următoarele: ”Am ascultat multe pricesne, cântate de mulţi şi talentaţi interpreţi. Între ei, Cristian Pomohaci se distinge clar prin timbrul vocal plăcut, cald şi catifelat. Stilul său nu spune auditoriului că interpretul este preot. Părintele Pomohaci cântă aşa cum ştim că trebuie cântate pricesnele: firesc, natural, degajat. Fără intenţii de nu mai ştiu ce performanţe vocale, ci cu smerenie şi sinceritate. Spre lauda sa, Cristian Pomohaci nu cântă pricesnele. El le trăieşte.”

Dintre albumele scoase amintim:  un LP în 1991 – ”Cine joacă bătrâneşte”, şi unul în 1993 – ”Ceteraşule vestit”, apoi în 1995 a înregistrat primul CD – ”A fi om îi lucru mare”, care e şi cea mai cunoscută piesă a sa, cântec care l-a aşezat în galeria marilor interpreţi ai folclorului românesc, desprins dintre celelalte prin filozofia lui ţărănească, prin simplitatea vorbelor puse pe tulpina adevărului.

A urmat apoi discul ”Someş pe marginea ta”; un CD  cu cântări religioase; un CD cu pricesne; două CD-uri cu colinde (”Colindă, colindă…” și ”Dalbe flori de zâuă” ) şi opt casete audio.

În anul 2013 apare CD-ul intitulat ”Am făcut bune și rele” unde cântă şi cu marele maestru al taragotului Dumitru Fărcaş, supranumit pe drept cuvânt ”voievod al cântecului românesc”, care a acceptat pentru prima oară să imprime cu un interpret vocal. Asocierea într-un proiect muzical cu un asemenea mare artist, un titan al muzicii românești, nu poate decât să fie o mare cinste și onoare. Albumul cuprinde și piesa  ”De la Rebrişoara-n jos”, piesă pentru care a fost chemat să cânte la New York, de 1 Decembrie.

În octombrie 2016 apare  CD-ul intitulat ”Dragi mi-s mie oile” care cuprinde și piesa cu același nume, un cântec foarte apreciat și cerut de publicul spectator și telespectator.

Criticat de mulţi, dar iubit de şi mai mulţi, Părintele Cristian Pomohaci a îmbinat cele două mari pasiuni ale sale într-un mod plin de spiritualitate şi credinţă. Atât ceea ce a făcut și face în plan duhovnicesc și folcloric este un lucru extraordinar! A reușit să sădească în inima oamenilor dragostea de frumos, dragostea de neam și în primul rând dragostea de Dumnezeu!

Pentru cei care ”au gustat din dulceața” Sfintei Liturghii săvârșite de Părintele Cristian Pomohaci și care s-au ”îndulcit” de cuvintele duhovnicești ale Sfinției Sale, cuvinte care le-au schimbat profund viața, este și va rămâne Părintele Cristian Pomohaci, un preot drag sufletului lor.

Tot ce Părintele Cristian Pomohaci a făptuit desăvârşit în cariera sa artistică şi ca vrednic slujitor întru credinţă, a servit şi va servi idealurilor ca primordialitate umană, în orice condiţii şi momente ale vieţii. Toate aceste idealuri pentru care trăieşte şi slujeşte interpretul de folclor şi preotul Cristian Pomohaci sunt chemate şi răspund frumosului. Ele cuprind artă, idei, fapte manifestate în formă de adevăr şi sensibilitate!

Păstrător de port și de tradiții românești, impresionând cu vocea sa caldă, mângâietoare care îți pătrunde în suflet, Părintele Cristian Pomohaci este și va rămâne mereu în conștiința oamenilor ca un interpret cu duh, un preot cu har și un OM minunat cu sufletul plecat în slujba oamenilor, în slujba neamului românesc și, peste toate, în slujba lui Dumnezeu.

Cântecul și rugăciunea ”merg împreună mână în mână” și sunt complementare.

…Din fundu pământului/ Ori din naltul cerului/ Ori din cer ori din pământ/ Lasă-mă Doamne să cânt/ Te-aş ruga să-mi laşi minunea/ Cântecul şi rugăciunea…”[4]

 

Adriana-Lucia Ciugudean

—————————————————————————-

[1] https://www.crestinortodox.ro/religie/muzica-populara-romaneasca-123398.html

[2] Biografie Pr. Cristian Pomohaci

[3] Biografie Pr. Cristian Pomohaci

[4] CRISTIAN POMOHACI – Cântecul și rugăciunea

——————————————————————————–

Galerie Foto:

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole