DAVID ESTE UN LUPTĂTOR

El este David Irimescu, are șapte ani deși arată ca un copil de patru ani și este diagnosticat cu paralizie cerebrală tetrapareză spastică. Un copil căruia nu i s-au...
Viena

El este David Irimescu, are șapte ani deși arată ca un copil de patru ani și este diagnosticat cu paralizie cerebrală tetrapareză spastică. Un copil căruia nu i s-au dat șanse de supraviețuire în nenumărate rânduri, atât de multe încât, oricât de ciudat ar suna, ne și obișnuiserăm sa auzim asta. Diagnostice multe, două hemoragii cerebrale și foarte multe stop-uri cardio-respiratorii, crize, chinuri și tratamente îngrozitoare, operații, spaima după spaimă, an după an…

La prima intervenție chirurgicală (retinopatie) , medicul ne-a spus ca va orbi în câteva zile dacă nu-l operăm urgent dar nu-i garantează supraviețuirea în timpul operației. Trebuia să luăm o decizie atât de grea, într-un timp așa scurt și ce-i mai important, trebuia să fie alegerea cea mai bună. De multe ori simțeam că nici nu mai ating pământul de cât eram de pierdută în durere. Îmi îndreptam de fiecare dată privirea spre cer și așteptam parcă un semn spunându-mi ca nu eu sunt cea care trebuie să decidă. Uneori evadam seara plutind în derivă pe străzile din jurul spitalului, plângând în locuri mai întunecate pentru a nu mă vedea nimeni și atunci când mă așteptam mai puțin, a trecut prin fața mea un copil cu un mănunchi de baloane colorate, frumoase… cred că le-am văzut mai colorate decât erau, și atunci am simțit că David va supraviețui și va putea să vadă și aceste minunate culori. A supraviețuit! David a fost o minune și pentru medici. Au ajuns să-l iubească pentru că le depășiseră așteptările și încă o face în continuare.

După o vreme mi s-a spus că va fi o legumă și că n-am ce să mai fac cu el. Mi-am luat copilul și am ieșit din cabinet fără să scot un cuvânt. Nu am acceptat, nu voiam să cred… și bine am făcut.

David a indurat atâta durere cum nu am mai văzut. Atât de multă durere încât acum pare înfrățit cu ea. Îl învăț să urce treptele și uneori se lovește foarte tare cu tibia de muchia treptei din cauza spasticității și a mișcării necontrolate a piciorului însă el își ține respirația și îndură fără să plângă sau să scoată măcar un sunet. Nu-l văd să plângă atunci când se rănește, dar plânge foarte tare dacă îi rănești sufletul. E un copil atât de sensibil, bun și plin de viață, altruist și înțelept, atât de deștept încât iți spune tot ce vrea fără să poată vorbi. Poate să pronunțe doar câteva cuvinte, câteva în engleză dacă în română sunt prea greu de pronunțat dar înțelege mai profund decât bănuim noi c-ar face-o, dovedindu-ne asta de foarte multe ori. A învățat chiar citească cuvinte simple și scurte. Nu poate să stea nici măcar în șezut dacă nu e sprijinit, nu merge de-a bușilea, nu se târăște iar cu mâinile poate apuca foarte rar ceva. Face pași, mulți pași, ar merge kilometri dar numai susținut. Am lucrat foarte mult cu el în țară și în străinătate, a progresat foarte mult de la stadiul de așa-zisă ”legumă”. Dacă îl țin de mânuțe, țopăie, merge ca și piticul, urcă trepte și coboară, sare, dă cu piciorul în minge, îl plimb chiar și cu rolele etc. Adoră să stea în preajma copiilor chiar dacă el se joacă cu ei doar cu privirea… Îl iau în brațe și mă ascund cu el atunci când jucăm de-a v-ați ascunselea, îi mișc fiecare degețel pe tastatură să poată juca câte un joculeț pe laptop sau îi port mânuța ca să coloreze… nu vreau să piardă frumusețea copilăriei. Nu-l ținem niciodată în pat sau în scaun special ci e mereu în brațele noastre peste tot pe unde suntem și noi. A progresat foarte mult, cu vederea (strabism și nistagmus) și cu auzul (hiperacuzie), cognitiv a ajuns să fie aproape de vârsta pe care o are (dacă ar putea vorbi ar fi mai evident acest lucru) însă pe partea motorie și echilibru mai avem de lucrat. În prezent are nevoie de operații și 20 de sesiuni de tratament și recuperare în Spania. O sesiune de două săptămâni costă aproximativ 2000 euro iar cu toate cheltuielile aferente (bilete avion, cazare, transport la clinică, dispozitive speciale etc) 4000 euro asta însemnând 85 000 euro. Știu și simt când trebuie să fac ceva benefic pentru David, pentru că nu eu decid ci Cel de Sus o face, așa cum a făcut-o de la început. Sper că se vor găsi destule inimi bune și pentru David și ca Dumnezeu vă va îndrepta către noi. Știu că va veni și ziua în care va putea să-și îmbrățișeze părintii și fratele.

Iată conurile:

RO86BPOS07207878987RON01 (LEI)

RO21BPOS07207878987EUR01 (EURO)

Titular: Irimescu Gabriel Florin (tatăl)

Bancpost.

RO91BTRL00701201S14298XX (LEI)

Titular: Irimescu Gabriel Florin (tatăl)

Banca Transilvania.

RO36INGB0000999906824504 (LEI)

Titular: Lăbunț Nadia Florina (mama)
Banca ING.

PAYPAL adresa – nadia_labuntz@yahoo.com (mama)

Pagina de donație elctronică.

Telefon:

0741324466 (mama)

0749513578 (tata)

Povestea lui David o puteți găsi pe blogul său.

Sursa: https://vreausalupt.wordpress.com

Munchen
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole