DECLARAŢIE POLITICĂ: “Ziua pentru eliminarea violenței împotriva femeilor trebuie să fie onorată în permanență, nu doar o singură dată pe an!”

Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, cel mai important instrument internațional al drepturilor femeilor și fetelor, a fost adoptată în 1979 şi, împreună cu alte...
Viena

Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, cel mai important instrument internațional al drepturilor femeilor și fetelor, a fost adoptată în 1979 şi, împreună cu alte instrumente legale formulate în cadrul conferințelor internaționale, defineşte drepturile femeilor și fetelor la o viață fără violență.

În decembrie 1993, prin rezoluția 48/104, Naţiunile Unite au parafat Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor. Conform Rezoluției 54/134 din 17 decembrie 1999, Adunarea Generală ONU a decis să marcheze Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, în fiecare an, pe 25 noiembrie. Data comemorează asasinarea, în 1961, surorilor Mirabal din Republica Dominicană, militante pentru respectarea drepturilor femeilor.

În 2011, la Istanbul, Consiliul Europei a adoptat Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care include o serie clauze generale, precum înscrierea principiului egalității între femei și bărbați  şi a interdicţiei de abuzuri în legislațiile naționale sau abrogarea legilor și practicilor discriminatorii.

Ea prevede și măsuri concrete de educare, obligații de a constitui mecanisme specializate de sprijin pentru victimele violențelor și de a deschide refugii ori adăposturi pentru acestea. Proiectul de lege privind ratificarea acestei Convenții a fost aprobat şi de către Guvernul României, la 23 septembrie 2015.

În ţara noastră, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor reprezintă parte integrantă a politicii de stat pentru protecția familiei și de sănătate publică, fiind tratată legislativ în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată prin Legea nr.25/2012. În conformitate cu prevederile acestor acte normative, violența împotriva femeilor reprezintă o importantă problemă de sănătate publică și constituie, totodată, un obiectiv de interes național, făcând parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei.

De precizat, totodată, şi faptul că anul 2017 a fost dedicat, de către Comisia Europeană, eliminării violenţei împotriva femeilor.  Aşa cum se precizează în declaraţia comună a comisarilor europeni, în Uniunea Europeană 1 din 3 femei s-a aflat, la un moment dat, în situaţia de a fi victimă a violenţei domestice, a fost agresată, abuzată fizic şi/sau economic, atacată sau hartuită. Peste 40% dintre femeile din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene au trăit experiența unei forme de violență psihologică provocată de partener în timpul vieții lor.

Atât pe continentul nostru, cât şi în întreaga lume, vulnerabilitatea fetelor şi femeilor este accentuată de numeroasele conflicte existente, de apariţia unor fluxuri migratorii masive, care crează un climat favorizant pentru traficul de persoane, pentru dezrădăcinare, sărăcie şi abuzuri extreme.

Cifrele din România sunt şi ele mai mult decât îngrijorătoare. Conform unui studiu realizat în anul 2014, 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său, iar 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei.

Desigur, informaţiile şi datele de mai sus evidenţiază, pe de-o parte, gravitatea fenomenului, dar şi faptul că acesta se află în atenţia instituţiilor internaţionale şi europene, precum şi a autorităţilor naţionale, inclusiv în România.

Preocuparea existentă în acest sens la nivelul societăţii trebuie să îşi găsească reflecţia în legislaţie, programe cu adevărat eficiente, însă şi în poziţionări care să denunţe public acest flagel, să demonstreze solidaritate faţă de feţele şi femeile care suferă violenţe de tot felul şi să condamne fără echivoc comportamentul agresorilor.

O serie de proiecte pe această temă, cum ar fi creşterea numărului personalului specializat şi a centrelor de asistenţă pentru victime, îmbunătăţirea colaborării între instituţiile care cercetează şi tratează cazurile de abuz ori agresiune, precum şi promovarea programelor de educaţie cu privire la egalitatea de gen și pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, trebuie să rămână prioritare pe agenda publică.

Nu este suficientă o singură zi din an pentru că violenţa împotriva femeilor să înceteze.  Respectul, consideraţia şi grija noastră pentru cele care ne sunt mame, soţii, fiice ori prietene, pentru toate feţele şi femeile din România, mai ales pentru cele care fac parte din categorii vulnerabile, trebuie să fie evidente ceas de ceas, în modul în care gândim şi în care acţionăm.  Toleranţa în faţa abuzului, a gesturilor şi atitudinilor care degradează femeia şi promovează o cultură violenţei trebuie să fie ZERO, astăzi şi în oricare altă zi a anului!

 

Angel TÎLVĂR

DEPUTAT PSD DE VRANCEA

Munchen
Categorii
Noutăți
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole