DEPUTAT IULIAN BULAI Diaspora românească: identitate multiplă. Apel la antreprenoriat civic și politic

Bruxelles, Parlamentul european, 07/11/2017 Stimate gazde, Dragi români de pretutindeni, Stimata doamna ministru, Stimați colegi parlamentari si europarlamentari, Felicit din inima pentru aceasta inițiativă. Este pentru a doua când...
Inchirieri Auto Bucuresti

Bruxelles, Parlamentul european, 07/11/2017

Stimate gazde,
Dragi români de pretutindeni,

Stimata doamna ministru,

Stimați colegi parlamentari si europarlamentari,

Felicit din inima pentru aceasta inițiativă.
Este pentru a doua când particip la un eveniment de acest tip anul acesta. Primul a fost la Oslo organizat de Repatriot in luna mai.
Ma bucur foarte mult ca sunt la Bruxelles. Sunt aici in calitate de parlamentar, dar si de repatriat. Inainte de a fi ales in Parlamentul României, am locuit in mai multe țări: cea mai mare parte în Norvegia, dar și în China sau în Republica Capului Verde in Africa.
Asadar, vă vorbesc mai degraba din postura celui care are experienta strainatatii, dar si a reintoarcerii in Romania. Mesajul meu de astăzi este despre identitatea diasporei romanesti, dar și un apel la antreprenoriat civic si politic.
De profesie sunt artist, drept pentru care și în Camera Deputaților sunt membru al comisiei pentru cultura, arte si mass media. Am decis să vorbesc foarte scurt despre identitățile multiple ale diasporei românesti, asa cum am cunoscu-o eu, dar mai ales cu observații deduse din două cărți cu un impact descriptiv major asupra identității noastre ca popor. Observațiile din aceste două cărți nu sunt explicite față de diaspora, dar din lectură se deduc trăsături ale românilor de
pretutindeni, nu doar ale celor care locuiesc în România.
Nu intenționez sa fac recenzii ale celor două cărți, “De ce este Romania altfel”, scrisă de către istoricul Lucian Boia, și “De ce este Romania altfel – avatarurile excepționalismului românesc”, scrisă de către antropologul Vintilă Mihăilescu. Totuși, încerc să le prezint pe scurt antitetic.
Cartea lui Lucian Boia este plină de generalizări și clișee la adresa poporului român. Unele foarte pertinente, altele exagerate, dar foarte puține tratate punctual. Mai degrabă o carte de lamentări si de victimizare a identității românești. De cealaltă parte, cartea lui Mihăilescu preia multe din stereotipiile pe care le-a abordat Lucian Boia și le dezvoltă cu referinte academice.
Totodată, dezvoltă teme profunde folosind argumente științifice și nu doar păreri. În această carte ne putem oglindi destul de obiectiv asupra identității noastre ca popor. Sunt dezvoltate teme ca importanță geostrategică a României, excepționalismul țăranului român, epocalismul interbelic, secularizare și Biserica Ortodoxă Română, capitalismul postcomunism în stil românesc sau trupul țării – determinismul și excepționalismul românesc. Toate aceste teme sunt abordate în modul cel mai serios în această carte. Autorul îndraznește să vină cu răspunsuri foarte pertinente, chiar dacă unele dintre ele pot să doară.
Insist să vorbesc despre această carte pentru ca ea aduce lumina într-o veșnică dezbatere asupra identității românilor din România și din diaspora.
Anume, unii români cu foarte multă stimă de sine, dar victime ale dacopatiei si protogenezei, ne văd ca fiind leagănul civilizației latine și europene, iar alții ne văd ca fiind „coada” din toate timpurile la toate capitolele. Între aceste două atitudini, una de exagerare a stimei de sine, alta de lipsă totală de lipsă de sine, se desfașoară și identitatea românului care locuiește în străinătate. Pe de-o parte, de foarte multe ori fiind victima generalizării celorlalti, dar de asemenea nu de puține ori fiind victima propriilor orgolii false.
Opinia mea este că nu am fost nici pe departe cei mai bravi europeni, datorită strămoșilor daci, dar nici nu trebuie să ne simțim ca fiind cei din urmă la toate.
Fără a face un apel la moderație în asumarea unei stime de sine naționale, Vintilă Mihăilescu resușește să abordeze aceste subiecte aducând argumente solide care să ne facă să fim împăcați cu trecutul nostru. De unii preaslavit, de alții aruncat la gunoi. Același lucru ar trebui să îl facă și diaspora românească, să își cunoască în mod onest și critic trecutul istoric, pentru a rezista cu mândrie și demnitate în mijlocul altor culturi înfrățite cu a noastră sau total diferite de a
noastră.
Nu suntem nici mai rai, nici mai buni decât altii in mod excepțional. Nici mai talentați nici mai îndărătnici decât ceilalți in mod excepțional. Nu suntem nici mai norocoși nici mai ghinioniști decât alți. Suntem suma alegerilor noastre si a celor din naintea noastră fara a fi nici victime excepționale ale istoriei nici o excepție extraordinara a norocului istoric.
Putem fi mai buni sau mai putini buni raportat la noi înșine, nu la situații proiectate in mod ipotetic sau speculații istorice care tin de decizii care nu ne-au aparținut, dar la care am fost fie martori, fie făuritori.
Acum in prag de centenar fac apel la luciditate din partea fraților romani din tara si din pretutindeni. 100 de ani de istorie dura, dar nu excepțională pentru contextul nostru trebuie sa responsabilizeze pe fiecare dintre noi. Asumarea este cuvântul cheie. Mai ales daca vrem ca viitorul pe care il proiectam cu toții in sufletele copiilor noștri sa nu fie rezultatul frustrării ci al viziunii asumate.
Ajungând la cea de-a doua parte a discursului meu, consider că cel mai adesea, atunci când românii din străinătate se întâlnesc și vorbesc despre întoarcerea în țară, se vorbește despre oportunități de business și locuri de muncă. Este cel mai firesc lucru care se poate face. Din punctul meu de vedere, consider că se ignoră posibilitatea de a investi în alte două tipuri de antreprenoriat. Cel civic și cel politic.
Societatea românească nu este încă așezată. Poate absorbi în continuare multe inițiative civice și politice.
Este mereu o situație ingrată să te dai pe tine exemplu, dar eu însumi sunt un repatriat care s-a reîntors în țară prin prisma implicării civice și apoi politice. M-am întors în țară în entuziasmul creat de o inițiativa civică numită „i74”, anume de transparentizare a activității Parlamentului.
Am făcut o campanie electorală în mediul rural cum nu s-a mai făcut în România în ultimii 27 de ani, iar acum sunt în Parlament.
Avem nevoie de antreprenoriat politic pentru că piața cere acest lucru. Cea mai mare parte a românilor nu iese la vot tocmai pentru că partidele clasice nu mai reprezintă o opțiune de vot.
Mulți români din diaspora au experiența necesară pentru a contribui la o clasă politică reformata în România. Ce este și mai îmbucurător este că acest segment de români are și resursele financiare necesare să o facă, de aceea și încurajez la cât mai multe astfel de proiecte.
Dacă nu o fac cei care își permit să investească în această cauză, de ce să avem așteptări ca cei care ar trebui meargă la vot? Nu cumva au stat deoparte tocmai din cauza lipsei unei oferte politice multiple si credibile?
„Secerișul este mare. Secerătorii sunt puțini”.
Românii din diaspora ar trebui să mediteze la acest mesaj biblic.

Vă mulțumim și vă așteptăm in Romania!

Banner 3
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole