Dansez româneşte, oriunde aş fi!
Ultima actualizare în Luni, 16 Februarie 2009 02:32 Scris de Ionela van Rees-Zota Luni, 16 Februarie 2009 02:12
„În Japonia am mers 20 km la walking festival în costum popular.”Jeni Pop, chiar dacă este departe de Å£ara mamă, nu a uitat să danseze aÅŸa cum a învăţat de mică. Ne-a impresionat faptul că la mii de kilometri distanţă, arată japonezilor tradiÅ£iile noastre populare, dar mai ales faptul că se mândreÅŸte cu statutul de român…
De când dansaÅ£i ÅŸi ce v-a motivat să alegeÅ£i acest drum?
Dansul a fost pasiunea mea. De "fâÅ£âit" cred că o făceam de mică. Dar practic de dansat am început la vârsta de 17 ani în Mangalia. La ansamblul Casei de cultură a tineretului din Mangalia. MotivaÅ£ie? Am zis că muzica ÅŸi dansul sunt sufletul omului, ne alină în tristeÅ£i, îÅ£i împlinesc bucuriile, leagă prietenii ÅŸi ..într-un cuvânt ne fac viaÅ£a mai fericită. Dacă nu am o voce deosebită să cânt, decât aÅŸa, să Å£in isonul la o petrecere sau în grup pe scenă. Problema e că atunci când aud muzică nu mă pot abÅ£ine, dansez ÅŸi pe stradă sau în staÅ£ia de metrou, spre disperarea soÅ£ului.
A fost greu să vă îndepliniÅ£i acest vis?
Greu nu a fost. Parcă ÅŸi acum văd prima zi când prietena mea m-a luat cu ea...ÅŸi maestrul Petrica Gui nu m-a lăsat să stau în sală să privesc. Åži de atunci am fost nelipsită la repetiÅ£ii. Eram în ansamblu fete ÅŸi băieÅ£i , colegi foÅŸti de clasă sau prieteni de stradă. PărinÅ£ii nu au zis nu, au avut încredere în mine, deÅŸi se întrebă (ÅŸi azi cred) cu cine semăn. Îmi aduc aminte de privirea plină de mândrie a mamei când a venit la primul spectacol la care am dansat ÅŸi eu pe scenă.
Apoi, am plecat la ansamblul din StaÅ£iunea Neptun, Floricica, unde maestrul l-am avut pe Petrică Oita.. Am luat atestatul de dansator de 2 ori acolo, căci trebuiau reînnoite. Åži am dansat la restaurantele cu specific românesc, în serile de vară, din Neptun. Seri minunate, unde ne-au aplaudat la scenă deschisă mii de turiÅŸti români sau străini. Iar cei care au revenit în Å£ară după mulÅ£i ani, au plâns dansând.
MergeÅ£i în multe spectacole în străinătate, mai iubesc românii din diaspora cântecul ÅŸi dansul popular?
Spectacole în stăinătate nu am reuÅŸit, în "epoca de aur", iar după , deÅŸi ar fi trebuit să participăm la un festival în FranÅ£a, se pare că au plecat alÅ£ii , folosind numele ÅŸi programul pregătit de noi.
Dar după ce m-am căsătorit ÅŸi mutat aici în Coreea de Sud, ....am putut numai să duc dorul ÅŸi să plâng ascultând muzica românească.
Acum eu sunt diaspora. O foarte mica diaspora ne reprezintă aici. CâÅ£iva căsătoriÅ£i aici, alÅ£ii profesori la universităţi sau studenÅ£i, care desigur vin ÅŸi pleacă.
Care este sentimentul în momentul când susÅ£ineÅ£i un concert pentru românii plecaÅ£i de multă vreme ?
Am avut marea ÅŸansă să colaborez cu televiziunile din Coreea, unde am avut programe regulate, ÅŸi de câte ori am avut de ales între costumaÅ£ii, m-am prezentat în costumul popular românesc. Am dansat în studio, am cântat aÅŸa...la capelă, melodii din muzica populară românească. Åži am o mare căutare în spectacole, sau festivaluri , unde de multe ori sunt prezentatoare ÅŸi desigur....tot ţărăncuţă. Iar în emisiunile de la radio unde am promovat România, am avut muzică de la noi. Intrăm în emisiunea live pe acordurile....Dragostei din tei!
Deci, eu nu dansez sau cânt pentru diaspora, ci pentru coreeni, care mă opresc pe stradă, să-mi ureze câte ceva , ÅŸtiind că sunt din România.
Familia va fost aproape în tot acest timp cât dumneavoastră aÅ£i alergat pe drumul cântecului ÅŸi dansului popular care nu este deloc uÅŸor ?"
Da, familia de acasă, părinÅ£ii, m-au susÅ£inut, ÅŸi nici soÅ£ul nu zice nu. Da, nu e uÅŸor să pleci câteva zile de acasă , să fii pe scenă , vorbind o limba străină , ÅŸi făcând tot posibilul ca audienÅ£a să aprecieze tradiÅ£iile din România, muzica ,dansul ÅŸi portul ,făcând parte din acestea. Am fost invitată ÅŸi la festivaluri de prezentare a costumelor tradiÅ£ionale. Unde am prezentat costul tradiÅ£ional din zona Văii Gurghiului, judeÅ£ul MureÅŸ, unde îmi sunt rădăcinile. Åži am dansat pe o frumoasă melodie a Sofiei Vicoveanca, pe Red Carpet!
Åži la promoÅ£iile de vinuri româneÅŸti, tot ţărăncuÅ£a merg ÅŸi dansez în faÅ£a standului, mai chiuind, mai cântând...
În tot acest timp, familia se autogospodărea, fără să-mi reproÅŸeze ceva.
Cum vedeÅ£i evoluÅ£ia muzicii populare, în raport cu cealaltă muzică?
Va fi acolo unde îi este locul. În frunte, căci ea ne reprezintă, în ea sunt ascunse dorurile , mâhnirile, bucuriile , ÅŸi eroii noÅŸtri. Restul vine ÅŸi pleacă.... mă refer la acest val de manele. Mă bucur mult să văd că din ce în ce mai mulÅ£i realizează căci mai trebuie ÅŸi calitate. Exemplu a fost nunta la care am participat în ConstanÅ£a astă-vară, unde nu au cântat decât sârbe, hore ÅŸi geamparale. Mirele a spus clar, fără manele , iar cei care nu accepta asta ...la revedere. Din fericire nu am văzut pe nimeni plecând. Un tânăr de 25 de ani! Deci se poate ÅŸi ...fără număr....Dar din păcate ÅŸi unii soliÅŸti renumiÅ£i acceptă să cânte să zicem un gen de muzică comercială , nu autentică, că prinde ÅŸi ...e mai bănoasă. AÅŸa că din păcate mare mirarea mi-a fost să pun în emisiunea mea astfel de melodii, ÅŸtiind că solistul e de bună credinţă.
Câteva rânduri pentru cititorii AgenÅ£iei de Presa AÅžII ROMÂNI ÅŸi ascultătorii Radio R România..
Mă bucur sincer că această agenÅ£ie de presă AÅžII Români promovează ÅŸi autenticul, de acasă sau din diaspora. Citesc ÅŸtirile, care de multe ori mă umplu de revoltă, că toată lumea ne judecă pe noi românii, după cei ce fac "head line" în presă sau tv. Åži sincer mă bucur când văd că sunt destui care se mândresc că sunt români, ÅŸi că fac tot posibilul să Å£ină capul sus, cu mândrie, adevărate tezaure pentru Å£ară ÅŸi noi, toÅ£i ceilalÅ£i.
Vă doresc cât mai multe suflete să cuceriÅ£i, ÅŸi ...tot înainte cu încredere că undeva, cineva, vă va asculta ÅŸi că veÅ£i face un suflet fericit!
