Noi suntem români

Scris de Aşii Români Vineri, 02 Decembrie 2011 21:38

Noi suntem români mai mereu, vrem sau nu, dar cel mai români suntem în decembrie. Odată că e Ziua Naţională şi apoi pentru că vin sărbătorile, atât de dragi nouă, Revelionul...şi uite aşa, luna decembrie este una dintre cele mai frumoase luni ale anului. Cu drag ne aducem aminte de obiceiurile şi tradiţiile noastre, de anii copilăriei, de sănii şi derdeluşuri, de preparatele din porc, de colinde... şi gura sobei. Alteori ne amintim de caloriferele reci, de turta dulce, de vata pe băţ şi jucăriuţele din rumeguş, învelite în hârtie gonfrabilă, pe care le cumpăram de la tot felul de Orăşele ale copiilor. Cu nasul roşu şi obrajii îmbujoraţi îl aşteptam pe Moş Gerilă (că Moş Crăciun n-aveam!) şi ştiam că, dacă vom fi cuminţi, Moş Nicolae ne va pune în cizmuliţe Ciocolată cu rom, napolitane Dănuţ şi Eugenii, câteodată şi Pufuleţi. Acum suntem fiecare pe unde a apucat, acasă ori în ţări mai friguroase sau mai calde, aşteptând, cu aceeaşi înfrigurare, sărbătorile. Departe fiind îmbinăm tradiţiile noastre cu ale lor, le spunem copiilor basme combinate, mâncăm preparate din porc, împreună cu un curcan umplut, alternăm cozonacii cu prăjiturile de iarnă ale ţărilor gazdă. Cum spunea Octavian Paler....”ţări sunt mai multe, Patrie e numai una”, decembrie e luna când ne simţim cel mai aproape de casă.

Parcă bunicii şi bunicile vin mai aproape de noi, are loc o întoarcere în timp, iar seara, când punem capul pe pernă...suntem iar cu mama şi cu tata, aşa cum şi ai noştrii copii sunt cu....Mom and Ded, Mamá y Papá, Mamma e papà, mamá kai babá.

Decembrie e luna când sunt serbări, când copiii noştri recită, uneori cu accent, poezii patriotice, când noi ne topim de mândrie auzindu-i intonând imnul sau văzându-i arborând drapelul, amintindu-ne, aşa cum spuneam, de anii copilăriei noastre, de cravata de pionier, de Mihaela, care ne spunea poveşti la TVR, fix la 7 seara (până la şi 10) şi de nelipsitele planuri cincinale...în 4 ani şi jumătate!

Există ceva frumos şi ceva hidos în toate amintirile astea, doar că acestea sunt realităţile pe care le-am trăit, aceasta e zestrea pe care am luat-o cu noi, oriunde am plecat.  Am luat cu noi şi bunul simţ şi simţul măsurii... şi cultura şi gustul, am luat cu noi o serie de proverbe şi zicători, o întreagă filozofie de viaţă şi o înţelepciune ancestrală. Ne place sau nu să fim români...nu e o întrebare, pentru că suntem aşa...şi aşa vom muri. A fi român însă...înseamnă tot ce faceţi, în fiecare zi. Pentru că suntem români am ajuns departe, departe în toate sensurile, începând de la graniţele care nu ne-au mai încăput, până la realizările fiecăruia dintre noi. Dacă, câteodată, vă simţiţi frumoşi, culţi, deştepţi, isteţi, norocoşi, inteligenţi, inventivi...şi toate cele bune, este exact pentru că sunteţi români. Dacă vă simţiţi nedreptăţiţi, neglijaţi, abandonaţi... este pentru că statul nu ne protejează, nu pentru că suntem români. Important este că noi suntem români, o ştim şi o spunem şi copiilor noştri. Sunt însă alţii...care sunt români, fără s-o ştie, fără s-o spună. Sunt românii din Valea Timocului, vreo 300.000, care se declară sârbi sau vlahi, doinesc în limba noastră şi spun că acestea sunt cântece vlahe, asemeni şi limba. Într-un reportaj impresionant o femeie explica reporterul: “Noi suntem vlahi şi bem ţuică de prune. La voi cum se spune prune?” “În româna la prune spunem…prune” a venit răspunsul. Cum nu există o ţară Vlahia (autorităţile noastre neglijând Valahia, de exemplu), aceşti oameni sunt români, dar nu o ştiu, nu au o ţară care-i să-i apere, să-i revendice, nu au apartenenţa la neam....nici măcar în decembrie.

În schimb sunt alţii, români get-beget, acasă, în România, care propun  schimbarea imnului naţional “că-i într-o limbă veche de 100 de ani, mai mult de 4 strofe nu ţii minte şi ai probleme de dicţie”. E vorba despre parlamentarul PDL Silviu Prigoană. Păcat că proiectul său vizând legiferarea prostituţiei nu a fost aprobat. Era bine să fi terminat cu ipocrizia, cu toată stima pentru biserică, dar sper să nu-l ia nimeni în seamă cu imnul şi nici cu ideea schimbării datei Zilei Naţionale. “Mai prin vară”, spune el, “ca să putem ieşi prin parcuri, la grătare”. Aşa... putem serba şi în funcţie de zodia fiecăruia!

Noi suntem români...şi nicăieri o comunitate românească nu are drepturile pe care le au ungurii în România. Noi suntem români...şi l-am auzit pe primarul Romei, Gianni Alemanno, declarând că nu s-ar simţi deranjat dacă fiul lui s-ar căsători cu o româncă. E un compliment?! Nici noi cred că nu ne-am simţi deranjaţi dacă vreo fată de-a noastră... îl va alege, că de onoare nu poate fi vorba!

În fine, suntem români, cu bune şi rele, aşa am fost, aşa murim, oriunde ne-am afla. Am intrat în decembrie odată cu Ziua Naţională şi e momentul să recunoaştem că tot ce avem bun se datorează faptului că ne-am născut acolo. Tot ce e rău....ne aparţine sau are legătură cu guvernarea acelor locuri de poveste.

Ioana Diaconu