Medalia de aur la Vâjt-haţ
Scris de Aşii Români Miercuri, 07 Decembrie 2011 20:56
Mai ţineţi minte că prin 2009 am făcut un Referedum, prin care noi, românii, am decis că vrem doar 300 de parlamentari? Că ţineţi minte sau nu e tot la fel, pentru că nu înseamnă că se va întâmpla vreodată asta, ba din contră. Populaţia României, adică a celor care au acte cu cetăţenia română, este de 22.305.133 de persoane. După recentul recensământ al populaţiei cifrele nu au fost date, desigur, publicităţii, pentru că...ce să vezi?...în ţară mai sunt vreo 17 milioane. Şi dacă am menţine algoritmul cerut de guvernanţi, adică un deputat la 70 de mii de locuitori şi un senator la 160 de mii, tot n-ar ieşi câţi sunt acum, nici câţi vor deveni: de la 471 la 487 de parlamentari. Facând nişte calcule simple, băbeşti, ar veni cam 242 de deputaţi şi 10 senatori, iar din diasporă (care ar părea că ajunge la 5.305.133)...ne-ar reveni vreo 75 deputaţi şi vreo 33 de senatori. Totalul totalului ar fi de 360 de parlamentari, oricum ai lua-o. Maximum maximorum, conform algoritmului lor, ar fi 318 deputaţi, 139 de senatori, adică 457 de parlamentari. Ei sunt deja....471! Şi tot nu le ajunge!
Acest Referendum avea inclus şi transformarea Parlamentului în unicameral şi votul împotriva suspendării preşedintelui. De fapt...avea votul împotriva suspendării preşedintelui, că restul e apă de ploaie, aşa cum vedeţi! Pentru că românilor de acasă se pare că le vorbim degeaba, hai să discutăm între noi, cei 5 milioane! Ai noştri fraţi ne-au dat în cap că preşedintele a fost ales diasporă. Noi am decis, după ce ei au propus şi votat, asta e tot. Am înclinat balanţa, pentru că voturile celor de afară au venit peste multe altele din ţară. Ne-au împroşcat cu noroi, ne-au făcut căpşunari, când ei au pus căpşunişti miniştri, senatori, primari şi directori de CJ-uri. Basta! TVR Internaţional ne-a acordat marele premiu, prin deputatul de diasporă William Brînză.
"Mă bucur să aduc garanţia profesionalismului şi a seriozităţii unui om politic actual care, în momentul acesta, se află în străinătate. Dacă-l raportez pe fostul licean pe care l-am cunoscut în urmă cu mulţi ani la concursurile literare de dramaturgie la omul politic de astăzi, am sentimentul unei plinătăţi şi combustii interioare a devenirii. Pribeag el însuşi în căutare de alte identităţi, aşa cum facem cu toţii în tinereţile noastre, a experimentat asprimea departelui, singurătatea din afara României, tăind cu ascuţişul propriei minţi ani de muncă. Urmărindu-i devenirea, aşa cum fac toţi dascălii cu elevii lor, am fost plăcut surprinsă să constat că ajunsese într-o perioadă scurtă de timp liantul şi motorul românilor din străinătate, intervenind în toate momentele de criză ale specificităţii lor, restabilindu-le onoarea, ştergându-le lacrima, aducându-le aproape umărul personal, iniţiative legislative şi zeci de mii de cărţi din marea noastră literatură să le aline dorurile. Stimat auditoriu, Marin Sorescu a lansat, printr-un volum, un concept cultural... Şi cum spune Mircea Eliade, cosmosul este capodopera zeilor, mutatis mutandis, armonia spaţiului ocupat de români în exteriorul graniţelor este capodopera lui William Brînză ". Wooow! Sigur că William Brînză n-are nicio vină, nu el a scris textul. Acest Laudatio ne este adresat, indirect. Întrebarea este cum a ajuns un profesor universitar din România, doctor în litere, Magdalena Jianu, să poată amesteca nume ca Marin Sorescu, Mircea Eliade şi William Brînză... în aceeaşi oală? Oare simţul măsurii şi al ridicolului a părăsit de tot plaiurile mioritice?
William Brînză a împărţit cărţi în diasporă, dar tot el este cel care a propus impozitarea, cu 1%, a tuturor banilor trimişi de românii din afară. Doar patru iniţiative legislative au avut legătură cu românii din străinătate, trei au căzut, iar cea de-a patra are legătură cu votul prin corespondenţă. Patru iniţiative...în 3 ani!, acesta este modul în care a şters lacrimile diasporei. Asemeni incredibilului Cristian Rizea (de la PSD Diasporă), se pare că este preocupat mai mult de „ plinătatea şi combustia interioară a devenirii”, asta ca să mă exprim academic, care are o mare legătură cu grupul de apropiaţi şi prieteni şi cărora le şterge lacrimile cu mult mai des: fie prin Crenguţa Dide, director la RA-APPS, fie prin Daniel Ioniţă, fost şofer, dar verişor şi actual director tot la RA-APPS, fie prin off-shore-ul legat ombilical de Metrorex. Cam asta cu lacrimile! Ciudat este că nu mă simt atât de deranjată acum de faptul că românii din diasporă sunt reprezentaţi de oameni care nu au nicio legătură cu mentalitatea celor din afara graniţelor (cu toate că William Brînză a locuit în Spania, pentru un timp!), cât simt nevoia să protestez împotriva modului în care Magdalena Jianu a ales să vorbească despre românii din afară graniţelor. Mediul a deveni toxic acasă, iar inversarea valorilor o lege. Mai puţin academic aş spune “Când măgar de măgar se freacă…niciunul n-ajunge doctor”, noi încă trăim în ţări normale, între oameni care nu şi-au pierdut busola, în locuri în care nu-l comparăm pe Socrate cu Papandreou sau Merkel. Mai pe scurt... nu suntem încă ridicoli. Dacă Magdalena Jianu crede că aceasta este metoda prin care poate fi elogiată diaspora... ne jigneşte, pentru încă odată, tocmai de la înălţimea postului pe care îl ocupă în Ministerul Educaţiei. Nu cred că acele cadouri elctorale cu inscripţia greşită „Mândru că sânt român”au fost scrise de mâna lui Brînză, să nu exagerăm! Cred însă că bulgarii au dreptate atunci când au ales să-şi numească premierul...cel mai bun fotbalist al anului! Boyko Borisov a fost votat, de către microbiştii bulgari, în semn de protest, drept cel mai bun fotbalist, având în vedere rezultatele dezastruoase ale echipei naţionale. Din partea diasporei...se acordă doamnei Magdalena Jianu medalia de aur la Vâjt-haţ, sportul lui Harry Potter, pentru că la nivelul ăsta discutăm.
Ioana Diaconu
