Un preşedinte...de suflet
Scris de Aşii Români Marţi, 13 Decembrie 2011 21:36
Articolul a fost afișat de 209 ori.
În anul 1990 Silviu Brucan ne anunţa, pe posturile de televiziune, că suntem „stupid people”. Românii erau nou-născuţi pe vremea aia, abia scăpaseră de Revoluţia sângeroasă, democraţia era în faşă, la Târgu Mureş ai noştrii şi ungurii îşi ascuţeau cuţitele, iar războiul fraticid pândea de peste tot. Fiecare căuta un fost securist sau turnător... să-i dea cu barda-n cap, la ceas de seară. Că eram un popor de proşti e clar...doar luând numele lui Brucan şi văzând cine e el, de unde venise, ce făcuse... Cum de noi îi mai permiteam să ni se adreseze....era evident o prostie, deci eram sigur un popor de proşti. Omul nu ne jignise, ne spusese adevărul, verde-n faţă, dar abia după ani şi ani am trecut şocul...şi am început să-i dăm dreptate. El nu ne caracterizase, ci ne strigase pe nume, ne plăcea sau nu. Astăzi... un Brucan, îmi place să cred, că n-ar mai putea să se adreseze românilor, făcându-i cum vrea, chiar spunându-le nişte adevăruri, dacă el însuşi n-ar fi curat, îndreptăţit să o facă. Totuşi...am rămas „stupid people”...atâta timp cât despre furt ne vorbesc hoţii, despre cultură...inculţii, despre greşelile Justiţiei... corupţii...şi tot aşa. Veţi spune că alţii nu avem, toţi sunt „o apă şi-un pământ” şi e aşa, pentru că SISTEMUL te scuipă imediat, dacă nu faci parte dintre tovarăşi. Oamenii care sunt altfel, puţinii, cei care mai au încă o coloană vertebrală, n-au ce căuta acolo. Să nu credeţi că e important cine va fi preşedintele Transnistriei. Oricine ar fi...e tot la fel, că tot din SISTEM vine, tot prin birourile KGB a trecut, tot ce e de făcut... va face. Spuneam că noi, românii, am rămas „stupid people” pentru că suntem dezbinaţi. Despre ai noştri conducători, despre fiecare, ştim că au multe...Sunt bogaţi. Miliardarul rus Mihail Prohorov vrea să se înscrie în cursa pentru Kremlin, împotriva lui Putin. Vrea să se înscrie....adică îl lasă, ca să se mai potolească protestele şi cei cu idei liberale. Îl ştie cineva cine e, de unde are banii? Oricine ar fi...ca să aibă banii ăştia şi ca să fie lăsat...tot din SISTEM vine. Înţelegeţi ceva? Păi da, că lucrurile sunt simple. Moldova vrea un preşedinte. El trebuie ales între comunist şi non, măcar teoretic, că practic o mentalitate se schimbă în câteva generaţii. Apropos...cine e Merkel? Aţi cititi vreodată despre bogăţiile doamnei Cancelar, despre vilele, maşinile şi bijuteriile ei? Nu, pentru că într-o ţară civilizată aşa ceva nu se întâmplă, nu e important sau nu e scos în evidenţă. Şi-apoi...printre bogaţi...e de prost gust să spui că eşti bogat, e ca şi cum ai fi cel mai deştept...într-o clasă de proşti sau invers (care, oricum şi oricând e preferabil, că ai de învăţat!)...şi te-ai lăuda cu asta. Toţi bogătaşii şi miliardarii, toţi bogaţii ăştia care ne conduc...sunt doar în ţări sărace, adică cu oameni săraci, că bietele ţări sunt înzestrate...Deci...cine e Merkel? E nimeni... în schimb este Cancelarul unei ţări tari dezvoltate, cu industrie, cu oameni care trăiesc decent şi nu la limita sărăciei, cu o economie care duduie. Are un popor în spate....spre diferenţă de ai noştri, care merg cu avioane particulare la întruniri, dar reprezintă popoare şi ţări de mâna a II-a. Cum vă place?
Vorbeam despre mentalitatea comunistă... şi preşedinte. Vorbeam despre faptul că trecerea la democraţie pare a fi dat dreptul fiecăruia de a-şi băga nasul peste tot şi de-aşi spune părerea despre orice şi oricine. Cu toţii ne pricepem la politică şi fotbal. Ăsta e comunismul, care nu a dispărut şi nu dispare odată cu două declaraţii sforăitoare în Parlament. Şi toţi facem politică, dar nimeni nu guvernează! În Moldova poporul e dezbinat...dar mulţumit că e reprezentat ba de PRCM, ba de AIE, pe undeva oamenii se regăsesc. Unde? Dacă mai staţi puţin pe gânduri....chiar rezonaţi cu oamenii ăştia, chiar vă reprezintă? Sunteţi voi aşa? O ţară plină cu comunişti, moldoveni, ruşi, români, atei şi credincioşi, eurosceptici şi rusosceptici...chiar asta e problema, dacă va fi Lupu sau Ursu preşedinte? Nu vă îngrijorează preţul pâinii şi preţul gazelor...mai mult decât orice nume? Şi nimeni, dar nimeni nu vorbeşte despre asta, nimeni nu guvernează, toţi fac politică. Sigur, cuvintele hrănesc sufletul, dar realitatea şi frigul pocnesc până şi pe idealişti. Voronin şi-a ales ca siglă un măr roşu. Aveţi bani să cumpăraţi mărul...asta e problema?! Ghimpu are un frumos discurs unionist, dar nimic nu se întâmplă, Chirtoacă împrumută maşina Primăriei cui vrea el, Lupu promite să fie un preşedinte echidistant, iar Filat zice că n-a vrut, nici în ruptul capului, să devină persoană publică. Iată că... de când a devenit...a început să-i placă! Aşa de mult...că vrea să aibă mereu toate cărţile în mână, se ocupă de toate manevrele, ba chiar a câştigat titlul de cel mai bun orator. Nu pierde ocazia să spună că în AIE...e ca la derdeluş. Toţi se suie veseli în sanie la coborâre, dar la urcare...doar el şi-al său partid duc greul. Şi, ca orice premier care se respectă, face politică.
Întrebarea este cine guvernează, nu cine va fi preşedinte. Eu, tot uitându-mă aşa, pe sub ochi, n-am văzut pe nimeni prea dornic să pună mâna pe treabă, ci doar cum să lungească starea prin care RM, pe pilot automat, se îndreaptă spre...Unde? Păcat că John Onje n-a putut să-şi depună dosarul pentru prezidenţiale. N-a găsit 15 semnături! Omul, originar din Sierra Leone, venit în RM acum 13 ani şi devenit, în 2011, cetăţean al Republicii, e vânzător de ziare şi reviste. Vorbeşte româna şi e mare patriot: pledează pentru limba română, retragerea trupelor ruseşti din Transnistria şi condamnarea comunismului. Liderul socialiştilor, Victor Şelin, chiar a cerut retragerea cetăţeniei moldoveneşti, pe motiv de gelozie... Cică presa îi acordă prea multă atenţie lui Onje... Păi dacă voi nu l-aţi vrut, că omul chiar pare decis să guverneze, nu să facă politică, chiar pare a şti care sunt suferinţele poporului, să-i dăm şi cetăţenie română şi să-l punem... preşedinte de suflet, că poate ăsta o fi liantul pentru două popoare dezbinate şi... aşa cum ne-a numit Brucan.
Ioana Diaconu








































