Catedrala Mântuirii noastre
Scris de Aşii Români Marţi, 27 Decembrie 2011 19:35
Românii sunt credincioşi. Îşi plimbă portofelele deasupra moaştelor, se posternează până la pământ când întâlnesc vreun popă, pupă mâini, cruci, când trec prin faţa bisericii îşi înclină pios capul, spun Doamne ajută! Mai vreţi ceva? Într-un halucinant reportaj am aflat că de Crăciun sărbătorim un porc, iar de Paşti un miel, fie că de Crăciun este Naşterea Domnului, iar de Paşti...tot naşterea (aici era o problemă...a cui?), dar nişte săteni au rezolvat problema: naşterea Fecioarei. Alţii au spus că între cele două mari serbări ale creştinătăţii nu e nicio diferenţă, ci doar de anotimp. Veşnicia s-a născut la sate, iar ţăranii, se spune, că sunt mai credincioşi. La şcoală n-am învăţat religie...şi doar puţini ştiu ce înseamnă exact Crăciunul. Asta e concluzia. Copiii noştri ştiu despre Moş Crăciun, dar le spunem prea puţine despre Naşterea Domnului. Şi totuşi....românii sunt credincioşi. Postesc, prepară bucate tradiţionle, respectă toate superstiţiile, se tem de vrăjitoare, cred în flacăra violet.... la alegeri. Din minusculul buget de stat s-au găsit bani să construim o Catedrală, gen Mall, în mijlocul Bucureştiului, iar deputaţii şi senatorii se înghesuie să obţină fonduri pentru biserici la fiecare colţ de uliţă. Preşedintele spune că noi nu legiferăm prostituţia pentru că suntem credincioşi, iar statul are puterea de a o combate, dar nu vede că fetele noastre sunt pe la toate colţurile străzilor europene şi nici că legiferarea unui fenomen care există, e cronic, ar aduce statului un oarecare control şi ceva beneficii. Că tot am pomenit de Mall....cred că adevărata credinţă a românilor a ajuns să fie în supermarket-uri. N-am să-i uit pe cei care se băteau pe bormaşini, drujbe...că erau la promoţie, nu pentru că le erau necesare, nici ciomăgeala pe tigăi, că se dădeau pe bonuri. Când se deschide câte un magazin....românii dau năvală, se calcă în picioare, îşi sfâşie hainele...ca să apuce o napolitană în plus.
Naţionala de hochei a României nu există! Ne-o spun chiar jucătorii. Preşedintele Federaţiei Române de Hochei, Tanczos Barna, ameninţă că părăseşte România împreună cu jucătorii naţionalei. Barna e sigur că România ar ajunge să joace în Liga H fără jucătorii de origine maghiară, adică 24 din 26. Tihamer Becze, considerat cel mai bun jucător al naţionalei României, susţine că el nu reprezintă ţara noastră, ci Ţinutul Secuiesc. Becze spune că nu România a învins Ungaria, ci Ţinutul Secuiesc, pentru că românii n-au nimic în comun cu hocheiul! Ba mai mult...la meci, în momentul intonării imnului României, etnicii maghiari au tăcut mâlc, privind în gol, ei fiind readuşi la viaţă de imnul Ungariei. Nu-l confundaţi pe László Bölöni (Ladislau, Loţi, spuneţi cum vreţi!), fotbalist român de etnie maghiară, cu toţi Cioco-Boco ăştia, care s-au născut degeaba şi din greşeală pe teritoriul românesc. Dacă românii nu au nimic comun cu hocheiul (deşi rezultatele româneşti din trecut nu arată asta?!)...să acceptăm! Să mergem în Liga H, să nu mergem deloc, dar naţionala asta....anti-naţională să dispară! Să plece unde doresc şi unde-or vedea cu ochii. Drum bun! Să lăsăm lamentările şi falsele dileme, atâta timp cât a vorbi româneşte, de Ziua Naţională, se pedepseşte cu o bătaie cu prosoape ude. Jó utat!... cale bătută şi să nu ne scrieţi...că nu ştiţi limba, iar noi n-om fi nebuni să învăţăm altă limbă acasă!
Când nu joacă hochei, când nu sunt credincioşi....românii sunt eroi. La 22 de ani după Revoluţie...avem o ţară de eroi. A zis şi preşedintele...că prea suntem o ţară de oraşe-martir. Cine zbiară azi că le-au fost furate drepturile dobândite pentru eternitate? Noi spuneam că a fost Revoluţia tinerilor, deci ei ar trebui să aibă 36-38 de ani. Cei care protestează sunt oameni de 60-65 de ani. Cum au îmbătrânit aşa....în doar 22 de ani?! Nimic n-a rămas sfânt şi nespurcat în ţară. Guvernul a decis să taie alocaţiile tuturor, mai puţin urmaşilor celor decedaţi şi răniţilor în Revoluţia din 1989. Ce drepturi aveau? Indemnizaţie de peste 500 de euro pe lună, servicii medicale, medicamente şi transport gratuit, casă în chirie de la stat (sau posibilitatea de a o cumpăra pe mai nimic), teren intra şi extra vilan, credite subvenţionate cu până la 50% şi scutirea de la unele impozite. Cine a beneficiat? Păi la început se pare că nu erau mai mult de 3.000 de revoluţionari. Au devenit destul de repede 7.000. Cu trecerea anilor, amintirile se îmbogăţeau, memoria luptătorilor începea să îşi revină din traumă şi, prin 1997, se ajunsese deja la vreo 19.000. În 1999, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la evenimentele din decembrie '89, România se mândrea cu peste 32.000 de certificate acordate revoluţionarilor. În 2004 numărul revoluţionarilor a scăzut din nou, iar în 2008 erau doar 5.100 de beneficiari ai indemnizaţiei. La sfârşitul lui 2008, când Emil Boc devenea premier, numărul lor crescuse la 6.800. În 2009, în plin an electoral, numărul lor explodează la 8.600, pentru ca în 2010, în plină criză economică şi tăieri bugetare, "luptătorii cu merite deosebite" ai Revoluţiei să ajungă la 15.500! Anul acesta, numărul lor a ajuns la aproape 17.000. Cum vă place?!
Ne-au furat Revoluţia, ne-au furat eroii, ne-au furat credinţa, iar noi continuăm să ne furăm căciula. Să construim fiecare, înăuntrul nostru, un altar al mântuirii, doar-doar neamul ăsta se va va vindeca vreodată de toată spoiala, superficialitatea şi minciuna în care se complace. Fie ca 2012 să fie anul mântuirii noastre!
Ioana Diaconu
