CRONICA PRĂPĂSTIOSULUI

Rudimentele din Boclandia

Ultima actualizare în Vineri, 05 Martie 2010 07:52 Scris de Aşii Români Vineri, 05 Martie 2010 07:51

Nu cred că e  un cap de  ţară faptul că  ne-a  bătut Israelul la Timişoara. Fie şi-ntr-un amical. Dar e o alarmă. Nu numai pentru antrenor . Ci,  pentru  tot fotbaul  românesc. Nu mai avem talente? Oho!!! Avem, dar ele sunt  părăsite de mici graţie sistemului social-politic, cultural, financiar, economic, etc. din România. Căci aici se cam face totul în contra tineretului. Nu şcoli suficiente şi dotate, nu bazine, nu terenuri , nici măcar biblioteci moderne ( au rămas cele comuniste de la căminul cultural, asta dacă şi căminul a rămas cultural şi nu e  birt. Nu prea  mai avem nimic ce  oferi tineretului de la  oraşe şi sate. Poate paşapoarte şi vize.

Seamănă  cu vremea  lui Eminescu, când  Poetul  îi  ironza pe tinerii care studiau la Paris. Măcar atunci se duceau fiii celor cu bani. Acum merg săracii disperaţi. Căci, nici atunci,  nici acum  nu erau//sunt condiţii. Totul e  mizerabil. Execrabil. Şi vom ajunge  şi noi  în curând o ţară general-mizerabilă:  Boclandia.

Kitschul “moldovenesc” de la Vancouver

Ultima actualizare în Vineri, 05 Martie 2010 07:52 Scris de Aşii Români Marţi, 23 Februarie 2010 21:49

Luni sera am văzut  la Tv  o  chestie care  m-a  lăsat paf!, şi care mi-a distrus toate puţinele mele cunoştinţele despre  legislaţie,  identitate, drept de autor//folosinţă ş.a. O pereche americană, cu „el” având un nume de rezonanţă izraelită, cu o  coregrafie inventată de o doamnă din ex-URSS cu nume  de rezonanţă ucrainiană a prezentat un dans la proba de patinaj artistic, anunţat a fi muzică „moldovenească”. Erau de fapt, citate din rapsodiile enesciene, iar perechea era bizar, hilar şi „kitschar”, învestmântată într-o varză de costume care, cu bunăvoinţă, ar fi sugerat ceva legat de Moldova-Ardeal-Valahia. Iată un  model de globalizare, va spune cineva! Păi, dacă asta e globalizarea, un ghiveci kitschos cu deturnări identitare, eu cer, monşer, să emigrez pe Jupiter . Vorba comentatorului  ”dacă în  juriu era  un român, desigur i-ar fi notat pe americani cu  4”. Dar n-a fost.

Au, când ucrainianca, n-o mai amintesc!, deţinătoarea marelui premiu „Eurovision”,  a câştigat cu un cântec, care invoca, rezona  folclorul românesc, cine  a fost  în  juriu? Cine a protestat?

Pisica pesedistă pe acoperiş

Ultima actualizare în Luni, 22 Februarie 2010 14:15 Scris de Aşii Români Luni, 22 Februarie 2010 14:14

Cu tot spectacolul oriental de la început -  cu ghicitoare şi  oracole, cu „conflicturi” de  mahala deschise de răspopitul  liberal Pandele primarul din  Voluntari, care l-a atacat pe maestrul showului politic, spontanul Vanghelie, - Congresul extraordinar al PSD s-a  încheiat cu succes. Cu schimbare de preşedinte, cu venirea  la cârma „partidului  roşu” a  unui a lider tânăr, nou, proaspăt, energic cu sânge-n el, cum  l-a caracterizat militărosul samba-dancer care este primarul Constanţei, Radu Mazăre.

Maghiarizarea fotbalului românesc

Scris de Aşii Români Vineri, 12 Februarie 2010 16:19

Recent  la Varşovia ni s-au tras , clopotele, sorţii  pentru Europenele din  2012. Din Polonia-Ukraina. Polukra. La  prima  impresie , toată lumea, inclusiv  preşedintele FRF, d. Mircea Sandu, a spus că nu am picat rău. Dar, ce să spună un oficial ca  dumnealui ca să îşi  încurajeze  băieţii? Nici n-avea voie să fie  pessimist,  îl sfâşia presa. La  urma-urmei, în realitate, avem o grupă de  mare  luptă. De gherilă, aş spune. De partizani. Fiindcă  majoritatea echipelor de aici sunt “pricinoase, “rele”, “agăţătoare” , eufemistic vorbind. Credeţi că ne va fi  uşor cu musulmanii din  Albania sau Bosnia-Herţegovina? Chiar  Luxemburgul credeţi că se va  lăsa  bătut cu cât dă Domnu’, ca pe vremuri? Belarus nu mai e deloc ce a fost, are şi ea cel puţin un Hagi al ei,  pe acel Hleb de la  Stuttgart. Despre Franţa nu mai adaug nimic la capitolul “echipe pricinoase”, fiindcă ea  e  încadrată la “echipe  periculoase”. Letale. Dar, să zicem că ar fi bun  şi locul secund. Culmea, cu Franţa avem  mai  multe  de spus şi de sperat. Căci, ea va veni  la joc după turneul final din Africa de Sud. În septembrie, când trebuie să se  joace primele  partide. Poate,  măcinată de belelele unei eventuale participări slabe - bine  pentru noi! -  sau de  euforia  unui răsunător success -  şi mai  bine  pentru  noi! -,  Franţa să nu mai fie decât un  pericol simbolic, virtual  nicidecum unul real. Zicem noi. Vrabia “mihaiviteazu”, zic copiii! Dar, cu condiţia să ne  programăm noi primii  partida cu  hexagonalii. Lucru greu de  presupus. Căci, acum când scriu acest  articol (12 februarie) invitaţia  preşedintelui Sandu de a se discuta “ţitarul” la  Bucureşti, a fost deturnată în Luxemburg. Că e  mai “burg”. Abia după ce vom şti exact când jucăm şi cu cine, vom mai putea evalua ceva din şansele  României. Până atunci, precum iepuraşul din  bancuri, mănânc semiţe  şi vorbesc prostii. Iar dacă nici de data asta nu ne calificăm, ne paşte  “maghiarizarea” fotbalului românesc. Adică, să nu  mai pupăm cu anii, boticul unui turneu final.

George Stanca

http://georgestanca.blogspot.com/

Mutu Recidivus

Scris de Aşii Români Vineri, 29 Ianuarie 2010 21:32

De câte  ori am exclamat -  fie şi în scris -  când după nişte căderi revenea spectaculos, expresia  , Mutu renăscut. Iată că acum, forţând  un pic  limba  latină , am ajuns să dau acest titlu trist pentru  mine despre  un  Mutu, “Recidivus”. Am pus  litera mare, fiindca de aici  încolo s-ar putea să-i spunem  şi aşa. Ca  pseudonim. Poreclă. Recidivistu’! Cum a fost  şi cu marele atlet canadian Ben Johnson, sau cu fotbalişti ca Maradona or Turley. La acest  moment, Adi Mutu nu mai are  nicio şansă , nicio credibilitate. E un civil celebru. Ba, mai mult, cu faima  unui criminal, a unui  mafiot, al unui ins de fapte negative, nicidecum un om de bine. Şi nici  nu putem spune că este o  victimă. Chiar dacă medicamentele fatale, furantrilul, i le-a dat procurat sora sa Rodica, şi chiar dacă pe  prospectul lor  nu era  niciun avertisment, cea mai elementară regulă , şi măsură, pentru un  profesionist este susceptibilitatea. Mai ales că exista şi exemplul hilar ţi celebru al unui  sportiv german care, prins, a dat vina  pe…pasta de dinţi. Mutu el însuşi, e propriul său “ucigaş”, “călău” ca fotbalisat. Chivu, chiar ieri, spunea  că nici când se dă cu gel pe  păr nu uită să predea prospectul medicului ca  nu cumva să fie ceva dubios. Hotărât,  Mutu a fost un copil răsfăţat care s-a  jucat  cu soarta lui. Nu a fost atent  cu oamenii  din  jur,  iar finalmente, cu sine  însuşi. Mi-e şi jenă să  mă apuc a intocmi un inventar al “relelor”comise de Adi doar în stadia recente: cocaina, femeile ante-re-mariaj, raidurile cu plecările din cantonament prin cluburi , fufele alea recente de la “Doi cocoşi”, apariţia lui misterioasă la un chef  în Novi Sad după umilitoarea catastrofă cu sârbii de la Belgrad, relaţiile interlope la urma-urmei. Dar, nu putem  şterge şi faptele  lui  bune, care au fost  mai întâi meciurile Naţionalei României sau ale  echipelor lui de club -  Dinamo, Verona , Chelsea sau Fiorentina - , golurile superbe, fazele antologice. Şi,  poate că se mai  puteau face adaosuri la capitolul “bune”. Păcat. Pentru fotbal i se scrie epitaful. Dar îl aşteaptă viitorul  luminos al unui dandy : prima pagină din tabloide.

Adio Mutu! Welcome, Ady-baby!