Nunta Anului sau Spiritul românesc al gregarului
Scris de Aşii Români Marţi, 30 August 2011 13:28
· românul imediat · mârlocraţia mioritică · a maneliza, manelizare · virtuţile alchimiste ale românului · spiritul românesc al gregarului
Evenimentul social, politic, fotbalistic şi mediatic numit “Nunta anului”, nunta miliardarului Cristian Borcea, susţinută ca naş de mega-vedeta media, mega-miliardarul, mega-circarul George Becali a fost, ca de obicei, unul românesc. Tipic. Kitsch, adică. Românul când nu crează doine, balade, hore, ritualuri, mănăstiri din lemn, sfinţi şi ceruri voroneţiene, genii umane: brâncuşi, pauleşti, eneşti, ciorani ; când nu e realmente mioritic, preia din mers, din aer, sau - precum nou-născuţii - îngurgitează, înghite nemestecat, fără discernământ toate nimicurile, curentele, adierile, zefirele, flatulaţiile occident-orientale. Tot ce zboară...
Are darul unui soi de adaptare precum cel al maimuţei: de a imita, scălămbăia, schimonosi, caricaturiza, ridiculiza, vulgariza un lucru care în altă parte a pământului este eminamente serios. Şi, literalment, în alt fel.
Spiritul românesc al imediatului - care n-are nicio tangenţă cu spiritul românesc profund - ne trimite implacabil în zona gregarului. Iată, din noianul de cuvinte încercate spre a defini fenomenul, cred că am găsit expresia contemporană cea mai adecvată pentru acest act de îngurgitare fără noimă: a maneliza. Manelizare.
Românul gregar de azi, românul imediat, „Duodenul” (cum l-am definit eu, spre a se înţelege cine e majoritar la noi) are virtuţi alchimiste. Care ţin de transmutaţia metalelor, de crearea unui homunculus, de obţinerea Pietrei Filozofale din care să rezulte obţinerea Panaceului vindecător a toate bolile. El manelizează tot. Spiritul românesc al gregarului este o retortă în care se prepară otrava ce strică, deformează, poceşte tot ce-i estetic şi normal şi echilibrat estetic.
Duminică 28 august 2011, de pildă, prin intermediul jenant al unei televiziuni până atunci serioasă - Realitatea TV - tot natul a reuşit să urmărească, pas cu pas, etapă cu etapă, defăşurarea apoteotică a celui mai exhibiţionist act social public pe care media - este drept, nu toată - cu pompă şi exagerare l-a numit “Nunta Anului”. Recte, după reţetă, manelizarea unui model clasic:Nunta Secolului aparţinând Casei Regale Britanice. Un fapt divers ţinând, mai degrabă politiceşte, de un fapt diversionist vizând distragerea atenţiei publice, amorţirea, boborului cu şerbeturi video.
Am mai spus-o, nu le trebuia celor doi bogătaşi, vârfuri al mârlocraţiei mioritice, musai o nuntă, fie ea ca-n poveşti, aşa de mediatizată. Românul de azi, crizat şi nevrozat, nu mai poate suporta, nici măcar ignora, o atare provocare. Ori, ei asta au comis:un act de sfidare a bunului simţ. Judecata, oproniul populat nu maiţin în acest caz musai de invidie, de arsul pe maţe al celor care nu pot face un astfel de eveniment , ci de bun simţ. Dacă ţineau să facă o nuntă de basm era bine să se ascundă prin exotica Africă, or prin Orientul dulcelor poame,curmale, rodii şi smochime, al diamentelor strălucitoare şi al mătăsurilor mângâietoare, prin zone calde şi exotice; sau prin Siberia blănurilor scumpe.Nu în România lui Băsescu. Nici în celelalte Românii postrevoluţionare nu era cazul. Căci aşa, prin intenţia de a arăta poporului un îndemn la prosperitate, cum susţinea - de cine sfătuit? - Becali, nu s-a ajuns decât la un kitsch sclipitor, la un act grobian, mârlănesc, la o mahala de odori dulcege.
Degradant.
George Stanca
