Naţiunea, emanaţiunea şi elenaţiunea
Scris de Aşii Români Miercuri, 02 Noiembrie 2011 16:12
Geoană e pe făraş la partidul care l-a făcut politician cu sila, dacă mai ţineţi minte. El a fost programat, forţat, santajat să intre în PSD. Azi se petrece fenomenul invers. Afară cu “Prostănacul”! Îşi face de cap, are pusee de independenţă, ruinează partidul! Cam aşa ţipă disperaţi, cei legaţi de osul şefiei de partid Osificaţii Iliescu, Năstase, Mitrea şi exponentul lor docil, micul Ponta. S-a dat cu Băsescu!?Să/l judecăm, a plecat fără să ceară voie... Nu!, vă spun eu. Cei ce-l beştelesc au un motiv clar: Geoană a fost mai iute de picior să meargă la Înalta Poartă de la Washington şi să obţină niscai promisiuni şi susţinere pentru ceva. E firesc a fost ambasador acolo, e într-un fel produsul americanilor. Cum să meargă imberbul de Ponta şi efeminatul de Antonescu acolo, înaintea sa? Mi se pare firesc.
Apoi, Geoană are un sentiment de frustrare de când a fost înlăturat - democratic, prin vot şi evident din cauza lui - de la şefia partidului.
Iată, un scandal simptomatic, specific perioadelor şi ţinuturilor în care, piesa nr. unu este ceva gen Băsescu. Coincidenţă!? Chiar îl credeţi străin de aste fapte, sau doar observator? Nu uitaţi, că e un geniu al dihoniei. Să luăm începuturile: cum a căzut Ciorbea; cum s-a spart Convenţia; cum a căzut Petre Roman şi alte antecedente. Sunt amprente lăsate în politica noastră de diabolicul de azi preşedinte. Nu uitaţi cum a dispărut PNŢ-ul şi priviţi la tendinţele centrifuge din PNL cu semnificantul Antonescu...!Se vrea acelaşi lucru.
Acum ni se oferă un mare scandal! Într-un mare partid! Cel mai mare, încă, partid de la noi. E ca o predea de fum lansată cu un scop: să-şi facă EI trebile! Să ascundă în fum alcovul politic cu Parpanghel şi Romica pentru salvarea elenaţiunii...
O altă mare perdea de fum a cuprins presa română din rărunchii radiourilor locale, de cartier şi până la televiziunile cel mai naţionale! , scandalul de violenţă din fotbal. Rivuluţia de la Ploieşti. Eu am o vorbă: fotbalul e barometrul unui societăţi ca a noastră. Aici, din reacţiile jucătorilor, din corupţia conducătorilor, a arbitrilor, recte judecătorii din branşă, din isteria spectatorilor, din violenţa ultraşilor, pătura sărac-lipită, lumpenul, se pot citi ca-ntr-o ceaşcă de cafea, multe fapte viitoare ale societăţii care furnizează atât actorii din fotbal, cât şi spectatorii.
Trăim - nu se vede?- o stare de violenţă pre-electorală. Disperată. Ultimativă. Cineva simte că pierde puterea şi apelează la mijloace primitive, barbare, violente. Când zic “cineva”, mă refer la cluburi, federaţie, Ligă. Dar, şi la partide, cu facţiunile lor, la guvern,clientela portocalie ...şi nu în ultimul rând la un preşedinte . Cu elenaţiunea sa. Toate sunt într-o oală mioritică. Fiindcă sunt produsul, media, emanaţiunea societăţii de azi. Bagi în foc rahat, a rahat miroase fumul, emanaţia !
Apoi, să lăsăm eroismul sârbului Martinovici care a înfruntat un huligan înarmat şi drogat şi să ne uităm , ca toată Europa, fraţilor, la dârza , îndărătnica Grecie! La căpoşenia cu care lasă la suflagiul poporului, cum e firesc, ajutorul dat de Europa. Ştiind că dacă e pleacă din UE toată şandramaua continentală se năruie. Îţi trec fiori pe spianare. Dai la spate scandalul pesedist meschin, şi mahalagesc. Uiţi că un nevinovat fotbalist poate rămâne surd pe viaţă de la un huligan nepăzit sau îngăduit... Te uiţi la Grecia. Ochii pe Grecia! Ochii pe Europa!, acolo e viitorul nostru al europenilor care se vor uniţi spre a se apăra de seculara invazie asiatică: rusească de de-o parte, musulmană//islamistă pe alta...
Lăsaţi totul baltă, aşteptaţi-vă la un cutremur al Europei, la unul de pământ care ne tot ameninţă, lăsaţi prostiile, caragialeşti. Catastrofa e mult mai mare. Destinul nostru atârnă de cel al Europei. De o toană pârlită a Greciei. Care are şi ea dreptaatea ei. Dar, care dreptate nu e şi a noastră.
Căci noi, de la Cel Bătrân,Cel Mare, Cel Cumplit. Şi Viteazul, Ţepeş şi Cuza şi Carol I am ajuns, vai nouă!, să comfundăm naţiunea cu elenaţiunea.
Şi să avem prea mulţi emanaţi peste munţii Carpaţi...
Dr. George Stanca
