Mutu Recidivus

Scris de Aşii Români Vineri, 29 Ianuarie 2010 21:32

De câte  ori am exclamat -  fie şi în scris -  când după nişte căderi revenea spectaculos, expresia  , Mutu renăscut. Iată că acum, forţând  un pic  limba  latină , am ajuns să dau acest titlu trist pentru  mine despre  un  Mutu, “Recidivus”. Am pus  litera mare, fiindca de aici  încolo s-ar putea să-i spunem  şi aşa. Ca  pseudonim. Poreclă. Recidivistu’! Cum a fost  şi cu marele atlet canadian Ben Johnson, sau cu fotbalişti ca Maradona or Turley. La acest  moment, Adi Mutu nu mai are  nicio şansă , nicio credibilitate. E un civil celebru. Ba, mai mult, cu faima  unui criminal, a unui  mafiot, al unui ins de fapte negative, nicidecum un om de bine. Şi nici  nu putem spune că este o  victimă. Chiar dacă medicamentele fatale, furantrilul, i le-a dat procurat sora sa Rodica, şi chiar dacă pe  prospectul lor  nu era  niciun avertisment, cea mai elementară regulă , şi măsură, pentru un  profesionist este susceptibilitatea. Mai ales că exista şi exemplul hilar ţi celebru al unui  sportiv german care, prins, a dat vina  pe…pasta de dinţi. Mutu el însuşi, e propriul său “ucigaş”, “călău” ca fotbalisat. Chivu, chiar ieri, spunea  că nici când se dă cu gel pe  păr nu uită să predea prospectul medicului ca  nu cumva să fie ceva dubios. Hotărât,  Mutu a fost un copil răsfăţat care s-a  jucat  cu soarta lui. Nu a fost atent  cu oamenii  din  jur,  iar finalmente, cu sine  însuşi. Mi-e şi jenă să  mă apuc a intocmi un inventar al “relelor”comise de Adi doar în stadia recente: cocaina, femeile ante-re-mariaj, raidurile cu plecările din cantonament prin cluburi , fufele alea recente de la “Doi cocoşi”, apariţia lui misterioasă la un chef  în Novi Sad după umilitoarea catastrofă cu sârbii de la Belgrad, relaţiile interlope la urma-urmei. Dar, nu putem  şterge şi faptele  lui  bune, care au fost  mai întâi meciurile Naţionalei României sau ale  echipelor lui de club -  Dinamo, Verona , Chelsea sau Fiorentina - , golurile superbe, fazele antologice. Şi,  poate că se mai  puteau face adaosuri la capitolul “bune”. Păcat. Pentru fotbal i se scrie epitaful. Dar îl aşteaptă viitorul  luminos al unui dandy : prima pagină din tabloide.

Adio Mutu! Welcome, Ady-baby!