Mârlănia mitìcilor mioritici
Ultima actualizare în Luni, 18 Iulie 2011 14:33 Scris de Aşii Români Luni, 18 Iulie 2011 09:29
Nu mai pot suporta ceea ce face azi guvernul. Care ne tot anunţă ba că se apropie sfârşitul crizei, ba că se apropie sfârşitul nostru. Colac peste pupăza guvernamentală mai vine şi deprecierea asta a leului. Ceea ce, adică, ne mai lipsea pe canicula asta: un lighean cu apă clocotită...
Repet, sunt sastisit de manevrele prezidenţiale de ştab-jucător, de bâlbele analfabetice ale marionetei Boc. De exhibiţioismele politice dicreţionare ale blondei de la ministrul turismului şi dezvoltării. Ei bine, toate astea au fost date uitării la momentul knock-outului lui Mendy, provocat de fulgerul lui Bute. Atunci toată ţara a uitat de necaz. A dat în extaz. S-a uitat de criză, Băse, Boc, Blonde, s-a uitat de tot şi toate . Aveam de mult un amic care când îl lovea durerea de măselese apucă şi făcea dragoste cu soţia. Nnumai pentru secundele alea extatice, finale, explica el.
Pe scurt, Bute ne-a făcut să uităm de necazuri. Cu atât mai mult, cu cât bucuria comună a românilor din sală, realizase o concordie naţională de conjunctură. Dar, nu a trecut mult şi am asistat la cel mai jenant, penibil, imbecil lucru din viaţa mea. Pe fondul unei bucurii. Generală şi isterică. Fluierarea cu iz mioritic, miticească nu mitìcă, huiduirea mârlănească a unei femei. A unei doamne, a unei regine, paraşute, unei stricate, nu conta ce: era vorba despre o femeie. Punct. Mi-a crăpat tenul fundului de ruşine că am trăit clipa asta. Mi-a fost ruşine că sunt român, deşi poate că nu toţi acei huiduitori ai unei femei erau reprezentativi pentru spiritul românesc. Spirit care s-a dovedit gregar. Tribal. Nesimţit. De epoca pietrei necioplite. Da, “românii” aceştia au fost barbar de necipoliţi, ei înşişi. Nu îmi vine a crede. Să ai tu o bucurie imensă provocată de victoria frumoasă a unui mare campion şi când îţi e lumea mai dragă, să te pipi pe ea! Să „ejaculezi” mucii-n fasole; să-i dai unei femei cu oiştea-n fard; să proiectezi buca-n perete şi alte cimilituri populare...
Minunată specie de mârlani, care nici măcar să păstreze puritatea unui moment de bucurie naţională nu ştie. Cu ăştia defilăm, nene Iancule !
George Stanca
