Incredibila Indie – Am plecat să descoperim Goa! – partea a 6-a

Avem doar două zile de stat în Goa, aşa că vrem să profităm la maximum, să vizităm cât mai multe. Ne-am decis astăzi pentru Biserica unde se află St...
Inchirieri Auto Bucuresti

Avem doar două zile de stat în Goa, aşa că vrem să profităm la maximum, să vizităm cât mai multe. Ne-am decis astăzi pentru Biserica unde se află St Francisc Xavier, recunoscută la nivel mondial ca fiind una din cele mai vizitate.

Sfântu Francisc Xaveriu (7 aprilie 1506 – 3 decembrie 1552), cofondator al Societăţii lui Iisus, care, alături de Sfântul Ignaţiu de Loyola a pronunţat voturile religioase în anul 1534 şi apoi, în calitate de misionar, a străbătut peste 100.000 km, desfăşurând munca de evanghelizare în India, Ceylon, insulele Molucce, Japonia, convertind un număr incredibil de persoane, s-a spus că nu ar fi făcut nici un miracol în decursul vieţii sale.

Darul limbilor, activitatea sa incredibilă (care ar fi dificil de desfăşurat chiar în condiţiile mijloacelor actuale de transport şi comunicaţii – el este cel mai mare misionar după Sfântul Paul), sunt trecute sub tăcere. El însuşi a refuzat cu obstinaţie să vorbească despre miracolele pe care le-a înfăptuit, lucru de care profită întotdeauna scepticii, ateii, denigratorii de care nu ducem lipsă. Şi totuşi, care este realitatea?

În bula de canonizare emisă de papa Urban al VIII-lea, la 6 august 1623, miracolele Sfântului Francisc Xaveriu înfăptuite în viaţă şi apoi după naşterea sa la cer (evident, până în anul 1623) ocupă 19 pagini, în folio. În timpul vieţii, au fost împlinite un număr de 18 miracole. Redăm mai jos doar câteva dintre acestea*.
Darul răpirii în duh: adeseori, în timpul celebrării sfintei Liturghii, cădea în extaz şi era dificil de adus la starea obişnuită de conştienţă.
Levitaţia: ”în timpul sfântului sacrificiu, a fost văzut plutind la câţiva coţi deasupra solului, astfel încât, văzând miracolul, asistenţa a confirmat încă o dată sfinţenia slujitorului lui Dumnezeu”**.

Dintre miracolele înfăptuite în India, se menţionează în special cazul unui sat de creştini atacat de o mulţime dezlănţuită de păgâni, care intenţionau să-i ucidă. Sfântul Francisc Xaveriu a ieşit singur înaintea lor, însoţit de o figură misterioasă, a cărei splendoare plină de maiestate şi strălucire i-a pus pe fugă pe atacatori.
În Comorin (cunoscut drept Cape Comorin, actualmente Kanyakumari, oraş în statul Tamil Nadu, India), când păgânii nu au dat ascultare cuvintelor sale, Xavier a cerut să fie deschis un mormânt care fusese pecetluit cu o zi înainte, afirmând că tot ceea ce se va întâmpla va fi semn că Domnul doreşte creştinismul – şi a chemat pe cel mort la viaţă, în numele lui Christos – după care sute de nativi au îmbrăţişat pe loc creştinismul.

Tot în India, a înviat un tânăr care murise de ciumă, invocând asupra lui numele lui Iisus; a adus la viaţă un copil care căzuse în fântână şi se înecase, fiind scos la suprafaţă mult mai târziu; a vindecat rănile putrede ale unui cerşetor etc.

În Japonia, a redat vederea unui negustor care orbise cu ani de zile în urmă, după ce l-a binecuvântat şi s-a rugat asupra lui. O barcă desprinsă de corabie şi dusă în larg de furtună a venit singură înapoi după trei zile, ca răspuns la rugăciunile sfântului.
Puterea să profetică s-a vădit adeseori. De exemplu, Francisc Xaveriu a prezis soarta a două corăbii care părăseau portul: una dintre ele avea să fie distrusă de furtună, în timp ce cealaltă, mai mică şi mai veche, avea să ajungă nevătămată în port. Altă dată, când a ajuns la altar pentru celebrarea Sfintei Liturghii, s-a întors deodată spre asistenţă şi le-a cerut să se roage pentru sufletul unui negustor de vinuri, care murise în acea clipă, la o distanţă de câteva zile de mers. Cu altă ocazie, a promis unui binefăcător al comunităţii creştine că Dumnezeu îl va răsplăti, făcându-i cunoscut momentul morţii. După ani şi ani de zile, în perfectă stare de sănătate, omul a avut premoniţia şi a murit în pace cu Dumnezeu.

De fiecare dată, cronicile menţionează rugăciunea statornică pe care o practica şi că sfântul invoca numele lui Iisus Christos în faţa oricărei încercări. Poate de aceea, când a pierdut în mare un mic crucifix, acesta i-a fost adus la ţărm de un crab, după ce corabia pe care se afla sfântul a acostat. (ercis.ro)
Cucerind gurile râului Mandovi, portughezii s-au pus la lucru şi au construit o superbă metropolă pe râu în sus, unde acum se află orăşelul Old Goa.

Aici, s-a construit un oraş a cărei faimă a ajuns până în Europa. La începutul secolului al XVII-lea, Old Goa avea o populaţie mai mare decât Londra sau Parisul, iar catedralele din oraş rivalizau cu oricare constructivă religioasă din Europa.

Odată cu trupele portugheze, au apărut şi misionarii şi mai târziu Inchiziţia. Religia hindusă a fost interzisă, iar cei care au continuat să se roage lui Vishnu şi Parvati au fost arşi pe rug ca eretici. Mulţi şi-au schimbat numele, iar astăzi majoritatea localnicilor au nume precum Silva, Correa sau d’Souza. Iar o bună parte a populaţiei este catolică.

Statul Goa a continuat să rămână colonie portugheză în ciuda avansului englezilor – poate şi pentru că de-a lungul secolelor,  Portugalia a avut o relaţie prietenoasă cu Marea Britanie care nu prea le-a atacat coloniile.

Dar anul 1947 a adus mari schimbări în subcontinent – Independenţa şi Partiţia cu Pakistanul nu au putut să nu afecteze şi Goa. Problema este că în Portugalia domnea dictatorul Salazar care pentru nimic în lume nu a vrut să cedeze mica colonie. India a încercat s-o preia prin negocieri, dar Salazar nu a vrut să discute. A urmat blocada economică, guvernul portughez răspunzând prin relaţii mai mult decât cordiale cu Pakistanul… Şi în urma puternicii presiuni a opiniei publice, într-un final, în 1961, la 14 ani după independenţă, trupele indiene au ocupat în două zile colonia portugheză în ceea ce a rămas în istorie sub numele de “operaţiunea Vijay”…

Salazar a protestat, dar nu a mai avut ce face… Goa devenea parte a Indiei, iar în anii 70 a căpătat statutul de stat.
Pentru multă lume, Goa înseamnă plaje întinse, palmieri, rave parties, hippioti şi foarte multă marijuana… E drept, perioada “flower power” a anilor 70 care a adus Goa la o faimă mondială a apus – hippioti nu prea mai sunt, rave parties nu mai au loc în aer liber decât de Revelion, iar cei care consumă marijuana pot obţine un sejur prelungit pe coasta Goana la închisoarea din Fort Aguado. Dar părăsind legendarele plaje acum pline cu turişti englezi, ruşi şi israelieni, la doi paşi poţi descoperi relicvele istorice ale Portugaliei.
Evident, de departe cel mai important obiectiv turistic cultural este Old Goa. Cum scriam, acest oraş, capitală a Imperiului Asiatic al Portugaliei (care cuprindea Macao în China, insule indoneziene, Melaka în Malaezia, forturi în Oman) a avut o perioadă de strălucire în jurul anului 1600. De altfel, acuma, dacă ajungi în micul orăşel nu poţi să nu fi uimit de dimensiunile bisericilor…

Old Goa a fost răvăşit nu de mâna omului, ci de puterea naturii – epidemiile de malaria şi de holeră au decimat populaţia oraşului, iar capitala a fost mutată la gurile raului, lângă mare, la Panaji.

Chiar dacă te plimbi prin încântătorul labirint de străduţe, piaţete şi vile vopsite în alb şi ocru, cu greu poţi să-ţi imaginezi mărimea oraşului de acum câteva sute de ani. În centru, se află câteva catedrale importante – Se, imensa catedrală, biserica episcopală din Goa, bisericile St. Francis de Assisi sau St. Cajetan, dar de departe cel mai important obiectiv este Basilica Bom Jesus în care sunt păstrate moaştele Sf. Francis Xavier, creștinatorul Asiei, numit şi “Apostolul Indiilor”.
Sf. Francis Xavier a fost un iezuit. A fost trimis în Goa de superiorii săi la cererea regelui portughez Joao III care auzise despre moravurile nu tocmai preacucernice ale portughezilor din colonii.

Se spune că în ciuda obstacolelor autorităţilor locale, iezuitul Xavier a creştinat peste 30.000 localnici, a construit numeroase biserici, a înviat morţii şi a însănătoşit bolnavii. Când şi-a considerat misiunea îndeplinită în Goa, a pornit mai departe pentru a converti asiaticii din Sri Lanka, Malaezia (Melaka), China şi chiar Japonia, dar nu a înregistrat acelaşi succes.

În cursul misiunilor sale de convetire, a murit de dizenterie pe o insulă din largul ţărmurilor chineze. Trupul sau a fost recuperat de credincioşii goani şi adus în Old Goa, unde moaştele sale mumificate natural au rezistat până în ziua de azi.

De fapt, în catedrală, corpul neafectat se află într-o raclă deschisă – e drept plasată undeva sus, de aceea nu poţi să-l vezi decât pe 3 decembrie, de hramul Sf. Francis Xavier… sau o dată la zece ani când are loc chiar şi o paradă prin care corpul său este plimbat de la basilica Bom Jesus la Se şi înapoi… la ultima expunere din 2004, mai bine de 250,000 de pelerini au venit să-l vadă! (imperatortravel.ro).

Acum că ați aflat câte ceva din istoria și minunile acestui sfânt, vreau să vă duc mai departe. Care a fost impresia mea personală!?
Oameni de toate națiile și religiile la un loc . Toți se roagă la aceleași moaște știind că Sfântul Xavier este pentru toți la la fel. Mi-a plăcut în mod deosebit curățenia din zonă, dar și faptul că toți angajații erau preocupați cum să facă mai frumoasă și plăcută vizitarea bisericii.

De aici, am plecat mai departe: Sahakari Spice Farm – o plantație de pomi tropicali, unde poți vedea Live (însoțit de un ghid) majoritatea pomilor care cresc în India. Am plătit 800 de rupie (cam 13 euro) pentru doi adulți, copilul a avut intrarea gratuită.

În preț a intrat: vizitarea plantației, ghidul și o masă (tip bufet), unde puteai să îți iei absolut orice din ceea ce era acolo. Primirea a fost făcută în stil 100% indian. Sub o ploaie de flori, apoi făcându-ţi punctul roșu în frunte. Nici nu se putea mai frumos!

Am mâncat destul de bine, iar băuturile au fost separat, la prețuri foarte bune. Pot spune că am servit un peşte foarte bun și am gustat pentru prima dată din chiflele lor pufoase.

După ce luai masa, erai invitat în altă parte, de unde erai preluat de ghizi. Am avut norocul că am avut un ghid foarte drăguț (cred că toți erau la fel –  din ceea ce am văzut şi trăit până acum ), așa că la final, așa cum era de așteptat, puştiul meu a ”furat” și inima acestuia, primind în dar o floare.

După ce am vizitat plantația, la o temperatură de aproape 40 de grade, putem spune că am plecat încântați de ceea ce văzusem. Cum cresc bananii, ananaşii, ardeii iuți (cei mai iuţi din lume), dafinul, scorțișoara, nuca de muşcat, piperul roșu, alb, negru și lista poate continua.

 

De aici ne-am oprit la unul din cele mai așteptate momente. Vrem să vedem elefanții, să-i atingem și chiar să ne plimbăm! Din păcate, nu am mai avut voie să îi ”călărim”. Ni s-a explicat că guvernul a interzis acest lucru. Ne-am mulțumit cu o rafală de fotografii și faptul că am putut fii atât de aproape de ei.

La început mi-a fost un pic frică. Atât de impunători și Uriași!!! Chiar a fost un moment când unul dintre ei și-a întins trompa spre mine, lucru care m-a făcut să mi se strângă inima în mine.

De aici am vizitat Goa veche și ne-am oprit  un pic pe marginea râului pentru a pescui. Aici altă fascinație! Iarăși eram ”noi” pentru cei de aici.

Soțul meu, care își luase undița de acasă, momeli și alte minunății era o nouă atracție pentru cei care l-au văzut. Se așteptau să agățăm pești morți în cârlig sau rame imense. Când au văzut peștii de plastic, se uitau toți la ei ca la ceva nemaiîntâlnit. Nu știau care e scopul.

La un moment dat (spre amuzamentul nostru), unul din ei a exclamat:”știu, peștele adevărat, fuge după peștele de plastic și așa îi prinzi pe amândoi”. Amândoi, nu știam care sunt, mai încolo ne-am dat seama că se referea și la peștele momeală.

Seara ne-am rezervat-o la plimbare. Am vizitat mai toate tarabele din jurul nostru și am făcut cumpărături.


Ne trebuia încă un geamantan! Și l-am luat. Nu m-am gândit când am plecat de acasă că vor fi atâtea de cărat. Dar suntem trei și asta e bine! Avem ”loc” destul în avion….

Mâine e o nouă zi! Să vedem ce surprize ne mai așteaptă!!!
Ionela van Rees -Zota

 

Banner 3
Categorii
DiasporaExclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole