Incredibila Indie! – …mai fascinantă decât credeam! – partea a 2 -a

Prima zi în India. Prima zi în Mumbai! MUMBAI, fost Bombay, este capitala statului indian Maharashtra şi este cel mai populat oraş indian. Mumbai este situat pe o insulă...
Banner 2

Prima zi în India. Prima zi în Mumbai!

MUMBAI, fost Bombay, este capitala statului indian Maharashtra şi este cel mai populat oraş indian. Mumbai este situat pe o insulă în apropierea coastei vestice a Indiei. Cu 17 milioane de locuitori este a treia cea mai mare zonă metropolitană din lume, iar împreună cu oraşele satelite învecinate formează una dintre cele mai populate aglomerări urbane. Oraşul, care are un port adânc natural, este totodată cel mai mare port din India vestică, desfăşurând jumătate din traficul de pasageri al Indiei.

Nici nu știu cu ce să încep aceste rânduri! Am dormit atât cât să simțim că putem să o luăm de la capăt! Datorită fusului orar, ne-am ridicat din pat cam pe la ora 4:00 dimineața (ora Germaniei), dar dorința de a vedea cât mai repede tot ce se poate vedea, ne-a făcut să trecem peste acest lucru.

Acum, la ceas târziu de noapte, nici nu realizez că în ultimele 48 de ore am dormit mai puțin de 10 ore cumulat. Adrenalina e prezentă în corpul meu la maxim și constat că nici măcar nu mai simt oboseala! De dimineață am luat micul dejun, apoi am pornit spre a intra în lumea necunoscutului.

Taxiul ce l-am închiriat pentru toată perioada (cu tot cu șofer), lucru pe care eu îl recomand la toată lumea, un domn la vârsta a doua, s-a dovedit a fi un om cu bun simt, deschis și săritor. Ne-a recomandat (venisem și eu cu lecțiile făcute de acasă – știam ce să vizitez) cele mai bune și frumoase locuri!

Prima oprire, dobhi ghat, renumitele spălătorii în aer liber din Mumbai – cele mai vestite din întreaga lume. A oprit mașina, ne-a indicat locul pe unde putem merge mai aproape și…dusă am fost! Nimic nu mai conta! Era primul popas în mica- mare incursiune! M-am pus pe fotografiat, o fotografie, două…., nouă etc . Când cu telefonul, când cu aparatul de fotografiat!

Nu trecuse mai bine de un minut că în spatele meu au și început să apăra vânzătoarele ambulante cu tot felul de minunății! Genți, poșete, brățări, șaluri și lista poate continua. Fiecare persoană avea obiectele ei și încercau să mă facă a înțelege că merită să le cumpăr!

Le-am zâmbit la toate , lucru care mi-a fost împărtășit și de ele și am spus politicos că nu vreau nimic, decât o fotografie cu ele! Au acceptat! Eram reciproc încântate că putem să ne fotografiem! Eu, având o indiancă autentică lângă mine, ele că mă pot mulțumi pe mine! Cert este că am avut un start pe ziua de astăzi perfect!

A doua oprire, un templu hindus. Primul templu ce aveam să-l vizitez, din seria ce va urma! Trebuie să recunosc că la început am fost un pic sceptică! Sute de oameni sau poate chiar mii care urcau (neapărat desculți) treptele spre templu, ca apoi să stea câteva minute bune în șir, la rând, pentru a putea duce ofrandele zeului lor.

Ceea ce m-a impresionat e faptul că întotdeauna femeile bătrâne au prioritate! Am văzut polițiștii care se ridicau de pe scaune pentru a da prioritate senioarelor! Inclusiv la intrare erau privilegiate! Frumos! După câteva controale și impunerea că nu am voie să fac fotografii, am reușit să ajung în față. M-a fascinat felul lor de a fi! Felul lor de a se ruga și a duce ofrande. M-am întors iarăși la mașină, dar nu înainte de a căsca bine ochii pe la tarabele cu flori și ornamente ce erau pregătite special pentru zeii lor.

A treia oprire a fost la Diana Moraru. După atâtea luni în care pur și simplu am zăpăcit-o câteodată, a sosit momentul sa ne cunoaștem personal. Exact așa cum m-am așteptat ancorat totul! Ne cunoșteam din fotografii, dar acum, parcă ne știam de-o viața! Chimia a funcționat, nu numai de la distanță, ci și de aproape!! Oameni frumoși, oameni calzi și sinceri. Ne-a arătat cum se face pâinea lor tradițională, cum se gătesc anumite mâncăruri tradiționale (vegetariene) și nu în cele din urmă, am mâncat pentru prima data tot felul de bunătăți gătite de soacra acesteia, în casă.

Tot astăzi am băut pentru prima dată apă din nuca de cocos, am văzut unele fructe pe care până acum le știam doar din fotografii și lista poate continua. De asemenea, am mai vizitat un templu cu Diana, unde am primit și indicațiile și îndrumările ce și cum să facem când suntem acolo. Pentru prima dată, am aflat ce simbolizează unii dintre zei, ne-am făcut punctul roșu în frunte și am primit la urmă bucatele de zahăr. Minunat!

Drumul nostru nu s-a oprit aici…după ce am plecat de la Diana, am avut, pot spune apogeul acestei zile . Am ajuns la cel mai mare templu din Mumbai, Siddhivinayak Temple care este cel mai faimos templu hindi din Mumbai, dar și cel mai “bogat”. Mulți actori indieni merg acolo să se roage înainte de a începe noile proiecte. Templul le este dedicat zeilor Ganesha și Shiva. Templul a fost ridicat la începutul anilor 1800.

Am ajuns exact în mijlocul unei procesiuni de venerare a zeilor Ram și Krishna, care sunt avatarul lui Vishnu. Hindușii au mii de zei, dar 3 sunt de bază și restul sunt avatarele lor sau parte din familia lor. Brahma – începutul, Vishnu – continuitate, Shiva – sfârșitul. Brahma a fost puțin ”îngâmfat” și de asta oamenii nu prea i-au făcut temple și venerat. Vishnu are multe avatare, inclusiv Ram și Krishna.

E o poveste amplă, pe care eu, în aceste puține zile nu am avut timp să o aprofundez, dar câteva lucruri le-am aflat totuși. Vreau să mă opresc un pic asupra a ceea ce am ”trăit” acolo. Sute de oameni erau aproape în transă. Cântau și se rugau, în timp ce călugării (hindu) turnau lapte și miere pe zei.

Indienii sunt un popor de oameni foarte religioși. Majoritatea lor sunt hinduși, dar mai există de asemenea persoane care aparțin altor religii: musulmani, creștini, sikh, budiști, jainsi sau animisti. Oriunde te duci în India vei găsi temple și altare. Există peste un milion de zei hinduși. Câțiva dintre acești zei sunt foarte importanți și oameni de pe tot cuprinsul Indiei se închină lor.

În fiecare zi, preoții hinduși trebuie să trezească zeii (din templul în care slujesc preoții), să-i spele cu lapte și miere, să-i îmbrace, să le aducă mâncare și să se roage lor. Când oamenii vin să se închine într-un templu hindus, aduc cu ei daruri de mâncare și flori pentru zei. Înainte să intre în templu, ei sună dintr-un clopoțel pentru a se asigura că zeii sau zeițele sunt treji. Chiar și după ce oamenii aduc daruri zeilor, tot nu pot fi siguri că aceștia le vor asculta cererile.

O zi minunată, care s-a încheiat cu o mâncare bună indiană (neiute) și o plimbare scurtă pe Plaja Juhu.

Nu am știut de ce șoferul nostru a refuzat a lua masa cu noi împreună la restaurant, dar mai târziu am aflat! În India nu ”se cade” ca angajatul să ia masa cu ”șeful” lui. Noi suntem, practic (după normele lor) ”șefii” lui . A acceptat totuși să își ia mâncarea comandată de el și plătită de noi, pe care a mâncat-o afară din restaurant, în așteptarea noastră. Am acceptat mai greu această ”regulă” și ne-am decis să nu insistăm. După câte înțelesesem, dacă acesta accepta să ia masa cu noi, era ca și cum nu ar fi avut respect față de noi.

Am mâncat la un restaurant bun, clar că mâncare indiană, neiute. Ceea ce m-a mirat, a fost că am găsit pentu piticul nostru cartofi prăjiți. Nu mă așteptam! Dar iată că se poate!

Acum, la culcare. Mâine mergem în cartierul săracilor și alte puncte turistice importante pe care vi le voi povesti atunci…

Ionela van Rees -Zota

Banner 3
Categorii
DiasporaExclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole