Incredibila Indie – Mumbai – partea a 3-a – Curiozități…

O nouă zi, aceeași localitate, Mumbai, dar o nouă Indie. Ne-am trezit dis de dimineață, cu toate că ceasul trebuia să sune pe la ora 8:30. Nici 7:00 nu...
Banner 2

O nouă zi, aceeași localitate, Mumbai, dar o nouă Indie.

Ne-am trezit dis de dimineață, cu toate că ceasul trebuia să sune pe la ora 8:30. Nici 7:00 nu era, iar noi aveam ochii mari. Am tendința de a mă gândi mereu cât e ceasul în Germania la ora aia! Ei bine, dați în urma 4 ore și jumătate și veți afla!

Mă minunez cât de repede ne-am adaptat la noul fus orar, inclusiv piticul nostru! Am luat un mic dejun copios și așa cum am stabilit cu taximetristul nostru, la 10:30 ne-am întâlnit în fața hotelului. Înainte de a ne vedea cu el, am asistat în curtea special amenajată a hotelului la prima petrecere de Holi. Astăzi este sărbătoare! Principala zi de Holi, denumită și Dhuli Vandana în sanscrită, precum și Dhulheti, Dhulandi sau Dhulendi, este sărbătorită de oameni prin aruncarea de pulberi colorate și de apă colorată unii în alții.

Focurile de tabără se aprind cu o zi înainte, zi denumită Holika Dahan (arderea de Holika) sau Chhoti Holi (micul Holi). Rugurile sunt aprinse în amintirea evadării miraculoase a tânărului Prahlad realizată când demona Holika, sora lui Hiranyakashipu, l-a dus prin foc. Holika a ars, dar Prahlad supus credincios al zeului Vishnu, a scăpat nevătămat din cauza credinței sale nestrămutate.

Holika Dahan este denumit și Kama Dahanam în sudul Indiei. Așa că am primit prima ”porție” de culori pe ziua în curs, numai bine pentru a ne integra în ceea ce va urma. Totul bine și frumos, chiar dacă puștiului nu prea i-a plăcut ideea de a fi murdărit pe față!

Am plecat punctuali spre a descoperi o nouă Indie. Prima oprire, a fost la un templu (șoferul nostru a văzut că sunt atrasă de cultura lor și m-a tot plimbat prin mai toate templele importante din oraș).

Apoi ne-a întrebat dacă dorim să vedem o petrecere de Holi. Chiar eram curioși să vedem cum se desfășoară! A dat un telefon, iar câteva minute mai târziu ne-am oprit într-un cartier (mai târziu am aflat că cel care organizase era fratele lui) și era încântat să aibă musafiri.

Cum am ajuns acolo, ne-au întâmpinat toți de parcă eram din familie. Clar că ne-au mânjit cu prafuri din cap până în picioare, de la mare la mic. Ne-au dat să bem o băutură tradițională (care nu ne-a plăcut pentru că era iute și bine am făcut, deoarce aveam să aflu seara târziu că acea băutura era făcută cu marijuana și că în această zi este singura dată când acest lucru este legal admis în India ). Nu mai pun la calcul că dacă reușeam să beau tot paharul, cred că dansam și cântam mai ceva decât ei.

După această oprire de neuitat am mai vizitat câteva temple și ne-am îndreptat spre cartierul săracilor. Am decis să nu ieșim din mașină, șoferul explicându-ne că azi fiind sărbătoare, majoritatea de acolo sunt sub influența băuturilor alcoolice și nu vrem să avem surprize!

Am vizitat astfel cartierul din mașină, la mers încet. La ieșirea din cartier unde era totul un pic mai liniștit a oprit mașina și m-a însoțit să fac câteva fotografii în direct, chiar în miezul unei petreceri cu ocazia sărbătorii de Holi.

Doar un lucru pot spune că am rămas uimită cum pot trăi unii oameni. Cum au o toaletă la câteva zeci de case și ce e mai ciudat e faptul că sunt mulțumiți cu ceea ce au. Muncesc zilnic, au ateliere de prelucrarea pielii, reciclarea plasticului și a hârtiei.

Dharavi Slum este una dintre cele mai mare malahale din Asia, poziționată geografic chiar în mijlocul capitalei finaciare a Indiei – Mumbai. Acest loc este considerat ca fiind acasă pentru aproape un milion de oameni, și are o densitate de 10 ori mai mare decât restul orașului Mumbai.

M-am uitat în Germania la mai multe documentare care descriau acest loc, dar pot afirma că ”viața bate filmul”! Mai știu că unele persoane din conducerea orașului au spus că acolo așa va rămâne!

Deja este o parte a ”imaginii” din Mumbai. O parte chiar turistică și că mulți turiști, atunci când vin aici vor să ajungă în Dharavi.

Am plecat un pic cu un gust amar. Mi-ar fi plăcut să intru un pic în interiorul mahalalei, dar eram conștientă că suntem supuși unor pericole, mai ales că aveam cu noi și copilul. Poate cu altă ocazie!

Am plecat mai departe. Următoarea oprire, Poarta Indiei și Hotelul Taj Mahal. Cine nu a auzit de ele!? Acolo, sute sau poate chiar mii de oameni! Poliție multă, controale destule și mulți oameni curioși!

De când am ajuns în India, acum am simțit pentru prima dată ochii curioși ai celor de aici. Toți, iar când spun asta, nu exagerez deloc, erau cu privirile țintuite pe căruciorul meu. Nu am știut și nici nu știu ce îi fascina la noi. Faptul că suntem cu un copil atât de mic sau căruțul roșu, care îl căra pe pitic!?

Ochi curioși și mâini îndrăznețe! Mulți veneau și voiau să pună mâna pe capul lui, pentru a-l mângâia. Nu le-am permis! La un moment dat, chiar copilul nostru a decis că e mai bine și confortabil pentru el dacă stă în căruț acoperit tot, trăgându-și protecția solară a căruțului până la nivelul picioarelor.

Oricum, îi prindea bine! Temperatura era aproape de 40 de grade. La un moment dat, unii indieni ne-au tras lângă ei să facem fotografii. Păreau mai încântați de noi, decât de Poarta Indiei. Așa am fost pe post de mascotă pentru mai mulți dintre ei!

Am observat cum mulți își îndreptau aparatele de fotografiat sau telefoanele spre noi! La un moment dat, le-am și zâmbit, ”ca să dau cât mai bine în poză”.

Am ”scăpat cu bine” din toată agitația asta și am pornit spre magazinele cu suveniruri din zonă. Aici, altă distracție! Am făcut câteva cumpărături, desigur negociind aproape la sânge, iar până la sosirea șoferului nostru mai erau aproximativ 20 de minute bune.

Cât timp l-am așteptat, câțiva cerșetori și-au făcut prezența în jurul nostru. Am căutat prim buzunare câțiva bănuți și le-am dat. Un puști de vreo cinci ani insista să îi dau înghețata fiului meu. L-am ”momit” cu câteva bomboane nemțești și a plecat bucuros mai departe, dar nu înainte de a încerca să îl mângâie pe al meu pitic. I-am spus să-l lase în pace și a făcut-o!

Ziua nu s-a terminat aici. Au urmat grădinile suspendate, construite pe rezervorul de apă al orașului Mumbai și în cele din urmă cu un alt templu, unde am avut ocazia de a asista la o nouă ceremonie de venerare a zeilor.

Mă fascinează modul lor de a se manifesta și a se ruga. Un lucru nemaipomenit!

O zi lungă, dar în același timp minunată! Ne-am rezervat seara la un mall, unde am mâncat ceva asiatic, apoi liniște totală în cameră.

Mâine ne așteaptă alte surprize. Mergem pe Insula Elefanta. Dar despre asta vorbim data viitoare!

Ionela van Rees- Zota

Banner 3
Categorii
DiasporaExclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole