Incredibila Indie – Ne ”liniștim” un pic!

După o săptămâna în forță, simt nevoia să mă ”liniștesc” un pic, mai ales pentru cel mic, care începe să dea semne se oboseală. Oricum, a rezistat cu stoicism!...
Inchirieri Auto Bucuresti

După o săptămâna în forță, simt nevoia să mă ”liniștesc” un pic, mai ales pentru cel mic, care începe să dea semne se oboseală. Oricum, a rezistat cu stoicism! E un erou! Mai întâi schimbul fusului orar, apoi căldura, agitația și tot așa.

Am decis ca ziua de azi să o petrecem (cum spun eu, pe lângă stână). Soțul meu a hotărât să meargă la pescuit, unde a avut câteva experiențe frumoase. Nu numai mersul pe motocicletă a fost nou, ci și peștii prinși și nu în cele din urmă faptul că a avut posibilitatea să meargă pe râurile lor mari.

Am luat micul dejun, după care (așa cum îmi propusesem cu o seară înainte), ne-am plimbat cu tuc-tuc. Nu puteam ajunge în India, fără a mă plimba cu cele mai cunoscute mijloace de transport din zona. Ne-am îmbarcat într-o mașinuța și am plecat, spre încântarea fiului meu (dar și a mea).

Am decis ca drumul de întors (aproximativ doi kilometri) să îl facem pe jos . Așa că am luat la pas traseul plin de magazine, chioșcuri, turiști de tot felul și te mai minunezi ce.

La un moment dat, am fost ”atrasă” de un miros greoi. M-am uitat în acea direcție și am constatat că era piața de peşte.

Zeci de femei vindeau pește viu sau mort, fructe de mare, crabi și alte orătănii din mare. Cât de mic e al meu copil, am remarcat că și el și-a prins nasul cu mâna spunându -mi că miroase urât!

Pești alături de pisici, fructe de mare pline de muşte și căței ”linșați” de căldură. Nu cred că erau deranjați de miros, deoarece își făceau somnul liniştiţi alături de cele care vindeau peștii.

Ceea ce am putut observa la acești oameni care vindeau acolo era faptul că păreau plictisiți, sătui de viața ce o au, flămânzi și doritori de a vinde ceva pentru a asigura hrana pe ziua respectivă. Femei trecute de vârsta a treia, care abia dacă mai puteau sta, dar se luptau din răsputeri.

Am observat că nu le deranja faptul că erau fotografiate sau filmate. Erau aceleași. Nu zâmbeau, nu se supărau. Mi-a plăcut că am putut să le văd așa cum sunt.

Chiar unele dintre ele s-au apropiat de fiul meu, l-au mângâiat pe cap și i-au zâmbit. Altele îi făceau semn să meargă la ele sau chiar îl întrebau cum îl cheamă.

Am plecat de acolo cu un ”gust” amar. Am văzut altă față a sărăciei, am văzut altceva. Dar e o experiență care nu trebuia să lipsească din intinerariul meu.

Ziua am dedicat-o la cumpărături şi la a exploata viața indiană.

Mi-am rezervat două ore unde mi-am pictat hena pe mâini. Nu puteam veni aici fără a pleca ”mâzgălită”.

Un cadou mai special în ajunul zilei mele de naștere.

Da! Mâine, 18 Martie 2017 împlinesc fix 40 de ani, iar acest moment îl voi sărbători în trei feluri: 1. în Goa, 2. în avion și 3. în New Delhi.

Dar până mâine nu mai e așa mult!!! Vă las și ne revedem , curând!

 

Ionela van Rees-Zota

Banner 3
Categorii
DiasporaExclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole