Incredibila Indie – Pornim spre Goa! – partea a 5-a

Ca și până acum, ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun și am plecat spre aeroport. Ne-am bucurat să ne revedem cu șoferul nostru. Tare bine ne-am înțeles...
Inchirieri Auto Bucuresti

Ca și până acum, ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun și am plecat spre aeroport.

Ne-am bucurat să ne revedem cu șoferul nostru. Tare bine ne-am înțeles cu el pe toată durata șederii noastre la Mumbai. După cum v-am mai spus, a fost acea chimie între noi și după câte am aflat, totul a fost reciproc. Aveam să aflu chiar de la prietena mea Diana, cea care a aranjat totul cu firma de transport etc.

La aeroport ne-a preluat un hamal local, care ne-a și făcut cheking-ul on line, ne-a predat bagajele la rampă și chiar ne-a ”pregătit” emoțional pentru drum. După ce și-a luat ”ciubucul”, ne-a mulțumit și a plecat bucuros.

Zborul spre Goa a foat scurt. Doar o oră și un pic, timp în care piticul nostru a avut timp să își facă somnul de frumusețe!
Am ajuns! Am aterizat! Un aeroport micuț , dar plin ca un mușuroi. Din toate direcțiile veneau mașini și turiști. Taxiuri și oameni locali.

Ne-a așteptat mașina hotelului, un băiat drăguț (aveam să aflu că are 27 ani, căsătorit de un an și ceva, bucuros deja că e tătic și are un fiu de 3 luni). Așa cum ne așteptam, ne-a făcut o primire plăcută, pe tot drumul spunându-ne și arătându-ne tot ce era mai important din traseul nostru.

S-a dovedit a fi un ghid bun, chimia dinte noi a funcționat (din nou), așa că ne-am hotărât să ”îl păstrăm” și în restul zilelor care vom sta aici.

Iată-ne ajunși și la hotel. La o temperatură de aproape 40 de grade, am fost primiți cu suc natural de mango (rece) și bomboane.

Imediat ce am ajuns la hotel, am plecat într-un tur de recunoaștere a orașului!
Totul nou, inclusiv afișele unde se făceau reclamă la produsele ce le vindeau. în afara limbii engleze sau hindi, majoritatea aveau afișe scrise în limba rusă. Aveam să aflu mai târziu că în ultimul timp, Goa este frecventată din ce în ce mai mult de turiști ruși, ei fiind ”puterea” turismului din zonă.

Nu știu dacă pe mine m-au convins cu aceste lucruri, dar nu de puține ori au fost ocaziile când am fost oprită pe stradă sau primită în magazine și buticuri în limba rusă.


O zi lungă, dar frumoasă, unde am avut câteva experiențe unice. Una dintre ele trebuie să o împărtășesc cu voi. Am ajuns pe plajă.

Vroiam să văd marea. Acolo, începusem să mă simt ca ”nenea cu maimuța de pe plaja din Mamaia”.

La fiecare metru pe care îl făceam tot mai multe persoane se strângeau în jurul nostru ”strâmbând-se” la pitic. Îl atingeau,  îl mângâiau pe cap sau obrăjori, iar de foarte multe ori au cerut să facă fotografii cu noi.

După cum vă spuneam, începusem să mă simt ca”nenea cu maimuța” de la Mamaia. Doar că de această dată era vorba de fiul meu.

Un lucru vreau să mai adaug. Am mers pe plajă încălțată. Mi-a fost teamă să mă descalț (la fel ca mulți alții), deoarece plaja era plină de neprevăzut. Cioburi de sticlă și alte obiecte tăioase m-au determinat să las papucii din picioare abia când am ajuns la malul marii.


Suntem iarăși obosiți. Mâine mergem să vizităm mai multe locuri. Mai multe vă voi spune în materialul următor!
Ionela van Rees -Zota

Banner 3
Categorii
DiasporaExclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole