Invitație la autenticitate – Interviu cu Dana Mierluţ

  Se spune că esenţele tari se ţin în sticluţe mici. Dana Mierluţ face parte din categoria persoanelor care îşi reuşesc să îţi camufleze fragilitatea prin atitudine pozitivă, o...
Dana Mierluţ
Viena

 

Dana Mierluţ

Se spune că esenţele tari se ţin în sticluţe mici. Dana Mierluţ face parte din categoria persoanelor care îşi reuşesc să îţi camufleze fragilitatea prin atitudine pozitivă, o voinţă de fier, prin poftă de cunoaştere, drag de viaţă şi de oameni!  Când o privești este imposibil să nu te întrebi ce caută un suflet atât de mare într-un trup ca de copil, ce caută un zâmbet, atât de larg și de frumos, pe fața și în ochii unei tinere care a trecut prin atâtea suferințe. Uneori viața de obligă să fii special iar Dana Mierluț a înțeles, la o vârstă foarte fragedă, că a fi special înseamnă, pentru o persoană cu nevoi speciale, să fie în rând cu lumea, depășindu-și  limitele și ignorând prejudecățile. De-a lungul timpului, viitoarea bloggeriță a demonstrat că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, nu există limite iar obiectivele pot fi atinse cu ușurință.

Înzestrată cu o minte sclipitoare, Dana Mierluț, a parcurs, cu succes, toate etapele învățământului primar și gimnazial, a fost elevă la Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea iar anul trecut a terminat Facultatea de Științe Economice din Oradea ca șefă de promoție. În prezent, urmează Facultatea de Drept, un master în Afaceri Internaționale și consideră că cea mai mare realizare a ei a fost obținerea unei Burse Erasmus, în Spania, la Universitatea din Valencia, unde s-a specializat în administrarea afacerilor.

Dana Mierluț, și-a ascultat pornirile inimii, a reușit să fie autentică,  a crezut în propriile forțe, a muncit mult, a învățat mereu. Entuziasmul molipsitor și dorința de a se perfecționa constant au transformat-o într-o campioană în cursa cu obstacole a existenței.

 

Liliana Moldovan (L.M.) : – Încep acest interviu cu urarea : La mulţi ani! deoarece recent ţi-ai sărbătorit ziua de naştere. Cum se vede viaţa la 23 de ani şi cu ce gânduri ai intrat în noul an de viaţă?

Dana Mierluţ (D.M.) : – Mulţumesc frumos! J La 23 de ani viaţa e frumoasă şi oarecum lipsită de griji, fiindcă încă sunt părinţii cei care se ocupă de întreţinere şi toate celelalte cheltuieli neinteresante, iar eu îmi permit să visez cu ochii larg deschişi. Am doar gânduri pozitive, vreau să contribui la schimbarea din lume (mai ales la cea a mentalităţii învechite româneşti) și să am un impact asupra oamenilor. Mesajul e simplu: dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, e imposibil să nu reuşeşti să îl obţii! Am o mulţime de proiecte în minte, însă sunt o fire destul de impulsivă şi adesea le schimb de la o zi la alta. Cert e că deocamdată mă gândesc să aplic pentru un internship la nivelul Uniunii Europene şi, dacă nu îmi va ieşi, să mă angajez în domeniul economic (e ceea ce studiez, sunt anul 1 la programul de master International Business Administration). Oricum ar fi, voi continua să scriu pentru proiectul meu de suflet, blogul danamierlut.blogspot.com.

 

L.M. : – Pe lângă proiecte şi dorinţe de viitor, ziua de naştere poate fi un moment prielnic pentru a face bilanţul realizărilor şi împlinirilor. Dacă ar fi să faci o scurtă retrospectivă a vieţii tale, care ar fi cele mai importante obiective pe care le-ai realizat, pe plan educaţional, profesional şi personal?

Dana Mierluţ : – Anul 2007 a fost cel care m-a marcat pe plan educaţional. Atunci am intrat într-un program şcolar de masă, obişnuit. E o mare realizare pentru mine faptul că, după 8 ani într-o şcoală (şi grădiniţă) specială, mai exact pentru copiii cu nevoi speciale, am ajuns în clasa a 5-a complet dată peste cap, totul fiind nou şi puţin înspăimântător, reuşind după multă strădanie să închei anul cu media 10. Timpul a trecut, iar în vară am terminat facultatea ca şefă de promoţie. Mă cuprinde nostalgia când îmi amintesc de emoţiile pe care le-am avut în clipele discursului. Însă, în opinia mea, cel mai mare obiectiv atins a fost experienţa mea Erasmus în Spania. Chiar în urmă cu un an îmi pregăteam de zor bagajele şi eram nespus de entuziasmată. Au fost poate cele mai frumoase şi mai surprinzătoare cinci luni din viaţa mea.

Pe plan profesional sunt mândră să spun că, în urmă cu un an, am lucrat. Reticenţa românilor în a angaja persoane cu „probleme” nu e un secret. Nu voi folosi cuvântul „dizabilitate”, deoarece consider că nimeni nu e perfect şi cu toţii avem plusuri şi minusuri. Am renunţat la job datorită plecării în Spania. Deşi, în prezent sunt studentă la două facultăţi (master în economie şi licenţă în drept), să nu credeţi că nu fac nimic altceva. Îmi câştig banii de buzunar, pe lângă bursa de merit de la master, scriind pentru diverse bloguri. Pot spune că sunt cameleonică, îmi place să jonglez cu cât mai multe activităţi. Inclusiv în scris mă ocup de subiecte complet diferite, de la produse Plafar şi până la proprietăţi imobiliare. Acum am de gând să mă angajez undeva în domeniul economic. Nu am ceva sigur în minte, însă m-am săturat să lucrez de acasă. Sunt o fire extrem de sociabilă şi am efectiv nevoie să fiu înconjurată de oameni, altfel mă ofilesc ca o floare în lipsa soarelui.

E greu să separ toate aspectele de mai sus de partea personală, pentru că ele au contribuit la formarea mea. Totuşi, pot spune că sunt fericită că am reuşit să trec peste frica de a vorbi în public, precum şi peste a-mi ascunde situaţia. În adolescenţă mi-am făcut nenumăraţi prieteni online şi îmi era jenă să le spun că sunt imobilizată într-un scaun cu rotile. Îmi era teamă de a fi discriminată, deoarece s-a întâmplat la început. Am depăşit cu bine acea perioadă şi acum sunt mulţumită cu propria persoană. Totul are un scop în viaţă, nimic nu e întâmplător.

 

L.M. : – Pe parcursul anilor de şcolarizare, ca elevă şi apoi ca studentă, ai simţit vreodată povara dizabilităţii?

Dana Mierluţ : – Îmi pare nespus de rău că trebuie să admit asta, dar da, am simţit această povară în liceu. Te aştepţi să întâlneşti copii răutăcioşi, însă nu şi profesori… Nimeni, până la o profesoară cu care am dat o teză în clasa a 11-a, nu a avut ceva împotriva faptului că necesitam mai mult timp pentru scris. Întotdeauna fusesem înţeleasă şi ajutată să îmi pot arăta valoarea. Au fost multe discuţii, însă cel mai mult m-a durut o remarcă făcută în faţa clasei: „copii, Dana nu e ca voi ceilalţi”. A fost clar nu numai pentru mine că doamna profesoară s-a referit la mai mult decât la deficienţa mea fizică. Am trecut peste acest moment iar acum mi se pare de-a dreptul pueril, dar la 17 ani lumea mi-a fost zdruncinată din temelii. Din fericire, a fost singura dată când mi s-a întâmplat aşa ceva. Privind în urmă, pot zice că m-a ajutat experienţa, mi-a arătat că lumea poate fi şi crudă, ba chiar m-a ambiţionat. Un an mai târziu am luat 10 la acea materie la Bacalaureat. Cu toate acestea, nu doresc nimănui să treacă printr-o asemenea întâmplare şi m-aş bucura enorm ca oamenii să nu mai fie superficiali. Îmi doresc ca ei să vadă persoana şi nu ambalajul, să-ți dea o şansă şi să nu judece. Aşa cum am scris în urmă cu ceva vreme pe blog, oamenii şi cărţile nu se judecă după copertă.

 

L.M. – La ce resurse interioare şi exterioare ai apelat, pentru a trece peste obstacolele vieţii? Cine te-a încurajat şi inspirat?

Dana Mierluţ : – Sunt o optimistă incurabilă. Nu cred că am avut vreodată gânduri negre, nici măcar atunci când făceam pneumonii severe şi îmi dădeam seama după feţele panicate din jurul meu că e posibil să nu supravieţuiesc. Bineînţeles, atitudinea mea pozitivă de a privi lucrurile se datorează eroinei mele – mama. Ea m-a crescut astfel. Mereu a văzut partea plină a paharului şi m-a învăţat să fac la fel. Nu aş fi ajuns aici fără ea, şi nu mă refer doar la eforturile ei fizice (mă însoţeşte peste tot, stând alături de mine inclusiv şi la cursuri). Mama e stânca mea, cea care mă ascultă când mă plâng că nu mai pot şi care are întotdeauna pregătit un cuvânt de încurajare. Mă inspiră zi de zi să continui, iar faptul că ea crede în mine înlătură orice dubiu pe care l-aş putea avea.

 

L.M. – Ce reprezintă blogging-ul  pentru tine şi ce alte pasiuni mai ai?

Dana Mierluţ : – Blogging-ul e o parte din mine. E dificil să îmi amintesc cum eram înainte să scriu. Pot spune că mi-am găsit vocea prin intermediul blogului. Nu, nu am fost vreodată o fire timidă, însă înainte de el nu vorbeam atât de deschis despre mine. M-a ajutat enorm.

O pasiune oarecum înrudită cu scrisul o reprezintă cititul. Datorită activităţilor mele nenumărate din timpul zilei, nu mai am timp să citesc cât îmi doresc, aşa că m-am adaptat: citesc noaptea. Am o glumă proprie, spun că somnul e supraestimat (nu îmi urmaţi exemplul!). Puţini oameni ştiu, însă mă ocup şi de administrarea unui blog pentru cititori, împreună cu 5 fete minunate de prin toate colţurile ţării – Cărţi şi Praf de Stele, unde postez recenzii.

Am şi preocupări obişnuite pentru vârsta mea, cum ar fi plimbările şi călătoriile (plănuiesc două vacanţe peste hotare anul acesta). Nu mă dau înapoi nici de la o seară de socializare, în care de obicei vorbesc prea mult, dar în acelaşi timp îmi place şi să petrec timp în faţa laptop-ului, urmărind vreun serial fantastic.

 

L.M. – Cât timp atribui activităţii de blogging, cărei categorii de cititori se adresează postările tale şi care este tematică preferată a articolelor postate pe blogul personal :  Be special, be you ?

Dana Mierluţ : – Când am început proiectul, în prima zi din anul 2017, postam de mai multe ori pe săptămână pe blog. Apoi m-am blocat, nu mai ştiam ce subiecte să abordez. Au trecut luni în care nu am dat niciun semn de viaţă acolo. Nu bine m-am pornit din nou, că am plecat în Spania şi adio timp de blogging. Abia în toamnă am revenit, mulţumită concursului SuperBlog, care a fost o adevărată provocare pentru mine. S-a terminat şi această etapă iar acum mă gândesc la următorul pas. Încă nu sunt extrem de sigură pe ce să mă axez mai exact dar lucrez la acest aspect şi vor urma surprize… chiar şi pentru mine.

Sincer, nu mă adresez unei anumite categorii de cititori. Consider că fiecare om trece la un moment dat prin căderi şi are nevoie de exemple care să îi demonstreze că nu există limite. Noi ni le impunem şi tot noi le putem depăşi. Nu mă cred un model, dar povestea mea ar putea încuraja persoane. Absolut nimic nu e imposibil. Uitaţi-vă la mine: abia dacă îmi pot folosi mâinile pentru a scrie la calculator (cu tastatură pe ecran), dar am scris în acest mod o lucrare de licenţă. Am avut un job şi vor urma şi altele. Am răspuns indirect şi la ultima parte a întrebării. Cele mai apreciate articole ale mele sunt cele în care vorbesc despre viaţa mea sau despre felul în care privesc eu lumea. Sunt şi cel mai uşor de scris. Trebuie doar să fiu autentică. Despre asta este până la urmă Be special, be you.

 

L.M. : – Faptul că eşti o persoană cu nevoi speciale şi te deplasezi într-un scaun rulant nu te împiedică să fii activă şi să ai o viaţă socială normală. Din această perspectivă ce doreşti să le transmiţi tinerilor cu dizabilităţi care nu au curajul să iasă în lume?

Dana Mierluţ : – Viaţa înseamnă mai mult decât o problemă fizică sau de altă natură şi, în ciuda aparenţelor, e nemaipomenit de frumoasă. E păcat să fie irosită stând în casă. Recunosc că nu e totul roz şi dau peste piedici (nu mai departe de accesibilizare), dar asta nu mă opreşte să trăiesc. Cred în deviza „fă Rai din ce ai”. Nu e ca şi cum persoanele „normale” nu se lovesc de greutăţi şi tocmai acesta e farmecul existenţei. Trebuie să ne adaptăm constant şi să învăţăm neîncetat. Anii oricum trec, aşa că de ce să nu ne bucurăm de ei? În plus, dacă vrem să fim acceptaţi, e deosebit de important să ieşim şi să atragem atenţia asupra noastră: „hei, sunt şi eu aici!”. Normalitatea e relativă, deci chiar nu avem motive să ne jenăm cu noi înşine.

 

Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Exclusiv
1 Comentariu
  • Mihaela
    1 februarie 2019 at 6:57 am
    Răspunde

    Avem nevoie ca tot mai multe astfel de exemple de oameni puternici si extraordinari asemenea Danei sa iasa in fata si sa ne arate ca viata e frumoasa indiferent de piedicile care ne apar in cale. Felicitari Dana pentru omul care esti si felicitari Liliana pentru ca ne dai ocazia sa cunoastem oameni deosebiti.

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole