La început a fost Cuvântul …

Toate au un început. Contează să fie bun. Aşa spune şi cuvântul biblic: Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. (Fac. 1, 31)...
Inchirieri Auto Bucuresti

Toate au un început. Contează să fie bun. Aşa spune şi cuvântul biblic: Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. (Fac. 1, 31)

Pornim azi la drum cu gândul de a redescoperi tainele cuvântului – rostit sau scris –, dar şi ale lui Dumnezeu – Cuvântul.

Sunt emoţii. Sunt normale. Dar sunt şi aşteptări. Mai ales că şi titlul conclude şi provoacă: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (Ioan 1, 1).

Am ales acest titlu dinadins. Reprezintă începuturi – ale Anului bisericesc (1 Septembrie), ale Anului Liturgic (în prima zi de Paşti se citeşte această pericopă evanghelică Ioan 1, 1-17), dar şi dezvoltări, şi mă refer tocmai la ziua lansării acestui ziar – Aşii Români – în Elveţia. Câte lucruri frumoase poate ascunde cuvântul!

Pentru noi, oamenii, cuvântul rostit are o importanţă capitală: prin el comunicăm, prin el experiem stări şi sentimente noi şi, mai ales, prin el ne putem defini ca entitate raţională sau duhovnicească. Spun duhovnicească deoarece prin cuvânt – transpus în rugăciune – putem lua legătura cu Dumnezeu: “Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii”(Părintele Ilie Cleopa).

Spune Sfântul Apostol Iacov în Epistola sa: credinţa fără de fapte, moartă este (2, 26). Iată importanţa cuvântului rostit: el este menit să se transforme în faptă. Dacă nu, moare! Aşadar, ne identificăm toată viaţa cu vorba rostită. Depinde de fiecare dintre noi, şi de tăria inimii noastre, dacă şi voim să ne păstrăm cuvântul. Pentru că putem.

Cuvântul scris este definitoriu pentru om. Deoarece el rămâne peste timp. Este testamentul faptelor noastre pentru cei ce vin după noi: mâine, poimâine, peste un an, sau zece, sau o mie. El se transformă în izvor de cunoaştere al unui popor, al unei culturi apuse sau al unei religii. Câte scrieri cuneiforme, sumeriene, etc, nu evocă azi puterea sau decăderea unui imperiu? Cuvântul scris este o punte şi între oameni: de acelaşi neam sau nu, de aceeaşi credinţă sau nu, de aceeaşi gândire sau nu. Şi cel mai bine este reflectat prin cotidianul “Aşii Români” care apare în mai multe ţări – şi iată, de anul acesta şi în Elveţia – şi care, prin redactorii săi, încearcă să înnoiască legăturile dintre semeni sau să reflecteze idei, concepţii, raţionamente, sentimente, trăiri, cunoştinţe ale şi despre om, toate în folosul omului. De aceea, iubiţi cititori, prin rubrica pe care o inaugurăm azi, încercăm să răspundem, trimestrial, după a noastră putere, la întrebarea “DE CE?”

Referindu-mă la Dumnezeu – Cuvântul, sunt obligat să mă întorc la Evanghelia Sfântului Ioan unde citim: Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume (Ioan 1, 9). Aşadar Dumnezeu – Cuvântul este Lumina, iar cuvântul Său luminează, deschide, descoperă. Mai ales că Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor (Ioan 1, 4). Deci, avem viaţă întru noi, în măsura în care avem credinţa că Dumnezeu – Cuvântul există şi ne conduce viaţa. Spre luminare suntem îndemnaţi şi de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Mt. 5, 16).

            Aşadar, fie că ne referim la cuvântul rostit, la cuvântul scris sau la Dumnezeu – Cuvântul, toate au un numitor comun: luminarea omului. Depinde de noi dacă o acceptăm sau nu.

În încheiere, aş dori să adresez un îndemn, ca semn de mulţumire, celor care se ocupă de publicaţia “Aşii Români”: şi voi sunteţi lumina lumii (Mt. 5, 14). Chiar dacă într-o măsură mai mică, pentru o “lume” mai mică. Important este că sunteţi!

Adresând felicitările noastre Redacţiei, le mulţumim tuturor – şi cititorilor deopotrivă – pentru această oportunitate!

 

Pr. Constantin Purcaru – Parohia Ortodoxă Română Uioara de Jos II

Banner 3
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole