Ministrul Toader Tudorel legiferează cum vrea el!

    La ce naiba mai e nevoie de Parlament și de toate cheltuielile aferente (campanie electorală, lefuri și pensii neobrăzate, cheltuieli de forfetare etc.) cu cei aproape 500...
Viena

 

 

La ce naiba mai e nevoie de Parlament și de toate cheltuielile aferente (campanie electorală, lefuri și pensii neobrăzate, cheltuieli de forfetare etc.) cu cei aproape 500 de aflători în treabă (porecliți „aleșii nației”), când țara este potcovită de destin cu un atotdubios ministru, precum Tudorel Toader, care îi lasă pe parlamentari să-și facă făcutele cu mult pritocitele legi ale justiției, iar la final vine cu o Ordonanță de Urgență ce-i avantajează în mod subtil-substanțial pe infractori?! Da, căci respectiva ordonanță are tot ce trebuie ca să nemulțumească societatea civilă, opoziția și factorii decizionali din Uniunea Europeană (UE), ba chiar să-i lase cu gura căscată pe unii pesediști cu greutate (Adrian Țuțuianu, Robert Cazanciuc, Șerban Nicolae): a respectat cutuma elaborării ei pe întuneric și pe furiș de ochii indiscreți ai presei, însă cu știrea și binecuvântarea vârfurilor nelegiuite din Partidul Social Democrat (PSD), urmărește să-i descotorosească – acum și pe viitor – pe toți megarăufăcătorii de procurorii incomozi (a se citi corecți) din DNA și DIICOT (să fie o pură întâmplare că procuroarea Alexandra Lăncrănjan, cea cu o vechime de opt ani și care instrumentează dosarul dragnian TelDrum, nu mai îndeplinește noul criteriu impus procurorilor din aceste instituții, și anume vechimea minimă de 10 ani?), nu în ultimul rând i-a ridiculizat de-a valma pe parlamentari și convingerea intimă a acestora, cum că legile justiției reprezintă produsul de vârf al strădaniei lor îndelungate.

E cât se poate de limpede că pe parlamentarii puterii nu-i deranjează câtuși de puțin nici forma sau maniera întocmirii și nici conținutul mișelnic-insidios al ordonanței toaderiene, ci numai și numai modul netovărășesc în care au fost excluși de la triumful (sic!) nerespectării a nu mai puțin de șapte dintre cele nouă recomandări ale Comisiei de la Veneția. Păi cum să nu se oftice, când țara fusese temeinic pregătită să înghită gălușca: taman acuma și fără să-și delege atribuțiile unui adjunct, pleacă în concediu avocatul Poporului (nimic neobișnuit pentru un ciorbagiu al regimului, atâta doar că nedelegarea atribuțiilor face ca stârpitura juridică să nu poată fi atacată la Curtea Constituțională până la revenirea din concediu a hidosului ipochimen), iar cetățenilor, prin necontenită propagandă pesedisto-aldistă, li s-a inoculat o atare neîncredere în UE și valorile sale (cică din vina occidentalilor România are astăzi statut de colonie și mai are sărăcie în masă, înciocoire gășcărească, cârmuitori penibili, economie în programe de guvernare, infrastructură în intenții ministeriale, sănătate precară, educație catastrofală și o datorie externă de circa 100 miliarde euro!), încât cinci din cele opt regiuni românești nu mai agreează această formă suprastatală de cooperare politico-economică, motiv pentru care, în cazul organizării unui referendum, ar vota cu ambele mâini pentru ROEXIT.

Adică, ce mai, o stare de spirit total neproductivă pentru nație (presupunând prin absurd că România iese din UE, i se oferă ceva mai bun?!), pe care actualele lichele cârmuitoare au creat-o în mod artificial după următoarea rețetă populist-patriotardă: „Dacă nu ne lăsați să ne facem mendrele, ci ne tot tracasați când ni-i lumea mai dragă, atunci vom consulta printr-un referendum poporul dresat de noi. Să vedem cine câștigă după această probă supremă a democrației originale”…

Numai că instituțiile UE (Comisia și Parlamentul), precum și Comisia de la Veneția, veghează cu strășnicie la respectarea statului de drept, separarea puterilor și independența reală a justiției în toate statele membre!

Firește, grosolanele derapaje din lunga serie de găselnițe toaderiene, inclusiv discreționara putere pe care o deține în clipa de față fostul procuror bolșevic și constanta sa  atitudine sfidătoare față de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), nu puteau fi trecute cu vederea de către Comisia de la Veneția, cu toate că Tudorelul fără caracter și coloană vertebrală ba se sumețește cu cunoștințele sale într-ale dreptului…nedrepților, ba cu faptul că-i membru al acelei comisii, ba susține că nici usturoi n-a mâncat la gătirea legilor justiției și, drept urmare, nici gura nu-i miroase ca la orice avid de demnități nedemne.

Și totuși, deși complet lipsit de credibilitate și cu onoarea la pământ, nezdravănul Tudorel Toader nu doar că nu se gândește să-și dea demisia, dar s-a făcut foc și pară când președintele Iohannis a cutezat să pomenească de așa ceva. Da, căci Iohannis n-are putere să-i facă vânt unui ministru, oricât ar fi acesta de corupt sau nociv pentru țară. În schimb, atotputernicul ministru Toader poate să-i impună șefului statului tot ce-i pe placul lui și al fârtaților din coaliție, mai bine spus tot ce i se comandă pe linie politică, Dragnea avertizându-l de mai multe ori că ocupă un fotoliu care revine pesediștilor, iar atunci când președintele tergiversează (cazul de pomină cu nedestituirea imediată a Laurei Codruța Kovesi), poate să-l amenințe că nu respectă o decizie a Curții Constituționale, și astfel dă tonul pentru demararea procedurii de suspendare.

 

George PETROVAI

Sighetu Marmației,

20 oct. 2018

Viena
Categorii
Editoriale
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole