Poezia e o parte firească a vieţii mele, cum să nu o iubesc?

  Interviu cu Georgeta-Andreea Văduva, autoare de versuri   Georgeta-Andreea Văduva s-a născut la 1 mai 1989, este stabilită în localitatea Filipeştii de Pădure, Judeţul Prahova  şi suferă de...
Viena

 

Andreea Văduva

Interviu cu Georgeta-Andreea Văduva, autoare de versuri

 

Georgeta-Andreea Văduva s-a născut la 1 mai 1989, este stabilită în localitatea Filipeştii de Pădure, Judeţul Prahova  şi suferă de parapareza spastica, pe partea dreapta, boală pe care a dobândit-o imediat după naştere în urma unui tratament medical greşit administrat. Din această cauză merge cu dificultate iar uneori, pentru a parcurge distanţe mai lungi foloseşte fotoliul rulant ca mijloc de deplasare.

După terminarea clasei a VIII-a şi-a întrerupt studiile deoarece mamei sale îi era extrem de greu să o însoţească la lecţii, zi de zi, oră de oră, deplasându-se permanent de la o sală de curs la alta. De patru ani este căsătorită cu omul visurilor ei, un bărbat minunat care nu are nici o problemă de sănătate.

Andreea Văduva este pasionată de poezie şi scrie poeme aproape zilnic, postându-şi creaţiile pe pagina de Facebook. O altă pasiune a ei este legată de arta confecţionării bijuteriilor şi, chiar dacă nu poate să îşi folosească mâna dreaptă la capacitate maximă, reuşeşte, cu răbdare şi talent, să creeze bijuterii  delicate confecţionate din mărgele colorate.

Revenind la poezie, e important să menţionez că Andreea  a apărut în diverse antologii şi a publicat versuri  pe numeroase site-uri şi reviste online. A participat, de asemenea, la câteva concursuri şi festivaluri de poezie, şi  a obţinut diferite premii :

– Concurs virtual de poezie, desfăşurat pe Facebook, grupul „Vise Târzii”. (obţine diplomă pentru cele mai frumoase poezii, 2015)

– Festivalul internaţional de creaţie literară „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”, ediţia a V-a, 2017. (obţine locul 3)

– Festivalul-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania, ediţia a VI-a, 2017 (obţine locul 3)

– Festivalul internaţional de poezie „Renata Verejanu”, ediţia a IV, 2017, Chişinău, Moldova. (laureată).

 

Liliana Moldovan (L.M.) : – De-a lungul anilor ai participat la mai multe festivaluri de poezie şi ai fost răsplătită cu diferite premii. Care dintre aceste premii ţi-a adus cele mai multe bucurii şi de ce?

Georgeta-Andreea Văduva (G.A.V.): – Toate premiile câştigate mi-au bucurat sufletul, este o recunoaştere a muncii mele, încă nu îl consider har.

Primul premiu! E ca prima dragoste, nu se uită niciodată… Mi-amintesc că am plâns când am aflat rezultatele, o anonimă ocupase locul al 3-lea la Festivalul internaţional de creaţie literară „Grigore Vieru – Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.” Pentru mine era de necrezut. Şi acum, scriind, simt un gol în stomac.

 

L.M. : – Îţi aduci aminte la ce vârstă ai compus prima poezie şi la ce se referea ea?

G.A.V.: – Aveam 13 ani. Din pricina dizabilităţii stăteam mai mult în casă. Locuiam, ca şi acum, în casa bunicilor. Totul a început dintr-o joacă. La şcoală îmi plăcea să fac acele compuneri, ştiţi? Eram bună la aşa ceva. Şi mi-am zis să încerc versul. Era o poezie care se numea „Mihai Eminescu”. Îl admiram din anii şcolii. Era o poezie-dedicaţie. Poezie de începător, ce puteam scrie la 13 ani? De atunci tot scriu şi scriu…

 

L.M. : – Care este sursa de inspiraţie a versurilor pe care le compui?

G.A.V.: – Depinde mult de starea în care mă aflu. Uneori mă inspiră o fotografie, trecutul meu, încercările mele. Rare au fost dăţile în care nu m-am regăsit în ceea ce scriu.

 

L.M. : – Cine îţi citeşte poeziile înainte să le publici pe pagina ta de Facebook?

G.A.V.: – Doar eu. Cei apropiaţi le citesc după aceea, când acestea sunt postate în mediul virtual. Sunt o fire modestă, niciodată nu m-am considerat un talent, o poetă…Nu îmi place să mă laud cu poezia pe care o scriu. Prefer să stau în colţişorul meu de lume şi să fiu apreciată fără a cerşi laude gratuit.

 

L.M. : – Există printre oamenii pe care din anturajul tău sau printre persoanele pe care le-ai cunoscut oameni care te inspiră sau pe care îi admiri în mod deosebit?

G.A.V.: – Model îmi sunt părinţii. Şi n-o spun doar pentru că mi-au dat viaţă. Sunt oameni care au trecut prin multe greutăţi, dar care, trăiesc frumos. Au ţinut familia unită indiferent câte gropi le-au stat în drum. Tăria de caracter am moştenit-o din cauza dizabilităţii, însă şi de la mama mea. Iar tata mi-a dăruit  calitatea de a „sta în banca mea”. Cum am spus mai sus, nu-mi place să epatez.

 

L.M. : – Pe soţul tău l-ai cucerit cu o poezie inspirată?

G.A.V.: – L-am cucerit cu ochii mei mari şi cu zâmbetul, asta susţine. În 2012, când l-am cunoscut, nu mă încumetam să îi arăt poeziile, ştiam că mai am de muncit la ele, dar avea habar de pasiunea mea. I-am scris multe versuri, de-a lungul acestor (aproape) 6 ani, de când ne cunoaştem.

 

L.M. : – În ce împrejurări v-aţi cunoscut şi de când durează povestea voastră de dragoste?

G.A.V.: – E plăcut să-mi reamintesc…Totul a început acum 6 ani, într-o zi de noiembrie. Ne-am cunoscut pe un site de socializare, relaţii, prietenii. Am fost sceptică în privinţa lui, fiindcă trecusem prin multe, îmi era foarte greu să mai am încredere în cineva. Oamenii nu sunt ceea ce par, de multe ori, iar eu simţisem din plin asta. O bună perioadă de timp, în adolescenţă, mă consideram  urâtă şi  strâmbă, credeam că nimeni nu mă va accepta şi iubi. Anii au trecut şi mi-am revenit din depresie. Începusem să mă văd ca o femeie frumoasă şi sexi. Contează mult respectul de sine, mai ales când ai o dizabilitate. Niciodată nu mi-am ghidat inima după ideea că, fiind bolnavă, am nevoie de un bărbat sănătos. Nu. Poate de aceea, Dumnezeu mi-a dat un om sănătos alături.

 

L.M. : – Ce reprezintă scrisul pentru tine Andreea? Îl percepi ca pe o terapie interioară?

G.A.V.: – Bineînţeles! Terapie, refugiu, evadare. Poezia-i suflet, dincolo de prozodie şi ale reguli. Când am suferit mi-a fost pansament, când am râs, a râs cu mine. Cum să n‑o iubesc?

 

L.M. : – O altă pasiune de-a ta este arta handmade. Cum ai ajuns să confecţionezi bijuterii şi dacă ai simţit că trădezi poezia alocând timp noii tale pasiuni?

G.A.V.: – Cred că am spirit de artist, îmi place tot ce înseamnă creaţie. Aş face multe lucruri, dar parapareza spastică nu-mi permite să-mi folosesc mâna dreaptă la cote normale. Vedeam diverse tutoriale pe internet despre confecţionarea lor, voiam să mă apuc şi eu. Şi iată-mă! Nu creez piese complicate, îmi ocup timpul cu ceea ce-mi place. Asta-i important. Cât despre poezie…N-o trădez, ea va rămâne veşnic în inima mea indiferent câte noi hobby-uri m-aş apuca. Dacă nu „mâzgălesc” o foaie 2 zile, nu-s în apele mele. Nu scriu opere de artă, însă, dacă reuşesc să emoţionez, să duc cititorul cu gândul departe, eu mi-am îndeplinit ţelul.

 

L.M. : – Unde se găsesc şi cum trebuie să procedeze persoanele care doresc să achiziţioneze micile obiecte de artă pe care le realizezi?

G.A.V.: – Le postez pe Facebook. Mă puteţi găsi căutând „Andreea Văduva”. Dacă doriţi să-mi citiţi versurile, apelaţi tot la Facebook şi tastaţi „Văduva Andreea-Poezii”  sau mai simplu mergeţi pe blogul meu”Rânduri rupte din viaţă”.

 

Liliana Moldovan

Munchen
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole