Politica diversionistă – o foarte rentabilă fabrică de iluzii

  Dacă politichia se erijează în centrul vital al unei comunități sau națiuni, încât se  consideră coloana vertebrală nu numai a trupului, ci chiar a spiritului acesteia prin doctrine,...
Viena

 

Dacă politichia se erijează în centrul vital al unei comunități sau națiuni, încât se  consideră coloana vertebrală nu numai a trupului, ci chiar a spiritului acesteia prin doctrine, acte normative și țeluri, atunci tot ea trebuie să-și asume răspunderea pentru lacrima dostoievskiană de pe obrazul unui copil și pentru zbuciumul din inima fiecărui om ajuns la disperare.

Dar politica eminamente aparențială și diversionistă de pe aceste meleaguri n-a făcut-o  nici în perioada bolșevică și n-o face nici acuma! Dimpotrivă, prin obsesiva preocupare de coaja unei democrații găunoase (proletaro-sterilizantă în bolșevism, originalo-ruinătoare în postbolșevismul cu față inumană), lesne se constată o atroce continuitate a fondului, ba în sensul bătutei pe loc, ba în cel al învârtirii în jurul cozii până la amețeală, ba în spiritul unui leninism adaptat la vremuri și năravuri (un pas înainte, doi pași înapoi).

Cu următoarea diferență de nuanță, care face ca spusa „Aceeași Mărie, cu altă pălărie” să fie la noi mereu actuală: înainte eram pisați de propaganda oficială cu pericolul occidental în plan economico-strategic și cu cel unguresc în plan geografic, astăzi cârmuitorii, în bună parte necalificați și în întregime ticăloșiți, agită cu înverșunare marota statului paralel și a abuzurilor procurărești, în acest mod urmărind ca, prin vânzarea la grămadă a iluziilor, să abată atenția grosului românilor de la gravele probleme (corupția, inflația, scumpirile, șomajul) cu care ne confruntăm atât din pricina marilor furtișaguri nerecuperate, cât și a habarniștilor de la guvernare.

Iată, de pildă, frapanta asemănare dintre mitingurile „spontane” din după-amiaza zilei de 11 iunie 1948 întru susținerea naționalizării decretată de Partidul Muncitoresc Român și recentul miting pesedisto-aldist din București (sigur, la fel de spontan ca cele din urmă cu 70 de ani!), la care asistații zilelor noastre și-au lozincărit ura proletară față de nebulosul stat paralel al unor foști jucători (ce contează că de circa un an Florian Coldea a fost eliminat/pensionat?) și în urma cărora au rămas mormane de gunoaie, dacă nu spre liniștea, măcar spre satisfacția necușerilor cu rol decizional în stat…

 

George PETROVAI

Sighetu Marmației,

13 iunie 2018

Viena
Categorii
Editoriale
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole