RIGOLETTO LA STAATOPER DIN VIENA

Montarea regizorului francez de origine libaneză, Pierre Audi, pe scena Operei din Viena este originală şi bine realizată. Reuşita dramatică îi revine în bună măsură şi scenografului austriac Christof...
Inchirieri Auto Bucuresti

Montarea regizorului francez de origine libaneză, Pierre Audi, pe scena Operei din Viena este originală şi bine realizată. Reuşita dramatică îi revine în bună măsură şi scenografului austriac Christof Hetzer care a imaginat un decor arhitectonic turnant pe două nivele. Etajul întâi, destinat evoluţiei protagoniştilor, îi pune astfel în valoare. Corul masculin şi figuraţia feminină animă atmosfera performând pe scenă la balul cu sfeşnice aprinse, sau în adunarea conspirativă dinaintea răpirii. Diferenţele de stare socială a personajelor sunt evidenţiate coloristic. Palatul ducelui în auriu strălucitor, casa bufonului Rigoletto şi a asasinului Sparafucile în gri argintiu. Scenele dure -execuţia sau confesiunile dureroase ale Gildei- se petrec într-un spaţiu dezolant, cu copaci desfrunziţi.

Rafinamentul costumelor Verei Riecheter şi lighting design-ul lui Bernd Purkrabek, cu umbre supradimensionate triplate şi feerice pete luminoase proiectate pe pereţi, contribuie la desăvârşirea actului scenic.

Sublima muzică verdiană sună excelent sub bagheta dirijorului Sasha Goetzel, în perfectă sincronizare a orchestrei cu soliştii. De neuitat preludiul andante sostenuto cu insistenţa pe nota do ca marcă a blestemului. Dar mai ales deznodământul tragic pe fundalul furtunii din actul III, tremolo-ul instrumentelor cu coarde, hiaturile fulgerelor urmate de intervenţia suflătorilor, de tunete şi sinistrele suspine ale corului.

„Rigoletto” are numeroase arii şi duete de o armonie fermecătoare ce susţin perfect emoţiile şi sentimentele personajelor, dezvăluie natura umană şi explică desfăşurarea dramei. În scenele care se petrec la curtea ducelui, valsuri, polci şi galopuri încântătoare desfată urechea spectatorului. Arii ca „La donna è mobile” (Femeia e schimbătoare), „Caro nome” (Nume scump) sau „Bella figlia dell’amore” (Frumoasă fiică a dragostei) sunt foarte cunoscute publicului larg.

Opera „Rigoletto” (1851), reprezentată în premieră la Teatrul Fenice din Veneţia, formează împreună cu „Trubadurul” şi „La Traviata” trilogia populară a lui Verdi. Libretul scris de Francesco Maria Piave este inspirat din piesa lui Victor Hugo intitulată „Regele petrece”. Această dramă aducea pe scenă viaţa desfrânată de la curtea regelui Francisc I, fapt care a displăcut atât criticii cât şi publicului vremii. În „Rigoletto” însă, acţiunea a fost transferată la curtea ducelui de Mantova.

Oare subiectul mai poate interesa publicul zilelor noastre? Mai e credibil? Dragostea părintească şi legătura deosebită dintre tată şi fiică, da! Dar o pasiune fără limite care conduce la sacrificiul de sine pare desuetă. Azi nu se mai moare din dragoste! Totuşi, cumplita dorinţă de răzbunare şi blestemul care se împlineşte până la urmă ca o inconturnabilă lovitură a soartei sunt, din păcate, mereu actuale…

Personaje ca Rigoletto, un bufon cinic şi lipsit de scrupule, care primeşte o cruntă pedeapsă în final, ducele libertin care-şi arogă toate drepturile senioriale şi chiar candida Gilda cedează seducţiei şi se sacrifică din iubire rămân de domeniul secolului trecut. Sparafucile, ucigaşul cu simbrie plătit de Rigoletto, se arată un profesionist deficitar întrucât Gilda, deşi înjughiată în locul ducelui, rămâne în viaţă pentru a-i povesti tatălui său adevărul. Va muri din dragoste pentru a salva viaţa ducelui, deşi avea dovada că o înşeală cu Maddalena.

În rolurile principale îşi armonizează vocile trei mari solişti. Coreeanul Yosep Kang, un tenor talentat cu o voce superbă stăpânind perfect tehnica bel canto-ului, cântă ireproşabil rolul ducelui. Soprana rusă de origine tătară Aida Garifullina, o maestră a coloraturii, este întruchiparea delicatei şi candidei Gilda, îndrăgostită, sedusă, sacrificată. Solista are un mod original de a executa acutele, cu glas scăzut, aproape de şoaptă, ceea ce aduce duioşie şi emoţie muzicală. Duetul Gilda-ducele de Mantova impresionează până la lacrimi.

Alături de aceştia, în Rigoletto, baritonul italian Roberto Frontali îşi dovedeşte cu adevărat măsura talentului în actele II şi III. Am remarcat cvartetul din ultimul act în care fiecare personaj merge pe linia sa melodică. Seducătorul duce în fraze muzicale largi, Maddalena (Margarita Gritskova) în dublu staccato batjocoritor, iar Gilda şi Rigoletto, înafara scenei, intervin cu pauze, ea şovăielnică, el furios.

Excelentul bas italian Alessandro Guerzoni în rolul Sparafucile face un rol demn de evidenţiere. Am asistat la un spectacol de neuitat ca montare şi intepretare solistică!

———————————–

Magdalena BRĂTESCU

Viena, Austria

 

Banner 3
Categorii
Austria
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole