„Vreme trece, vreme vine”

Scris de Aşii Români Luni, 16 Ianuarie 2012 18:38

În anul 2010 o iniţiativă extraordinară (printre puţinele!) a stabilit ca data de 15.01 să fie o sărbătoare a intelectului, prin celebrarea naşterii poetului naţional Mihai Eminescu şi înfiinţarea Zilei Culturii Naţionale. Este o zi în care spiritul românesc se răsfaţă, o clipă de aur în care I.L. Caragiale, Lucian Blaga sau Mihail Sadoveanu, împreună cu toţi marii creatori ai României, sunt readuşi la rampă. Dincolo de sentimentul de mândrie naţională şi de bucurie...te cuprinde o tristeţe văzând că au trecut atâţia ani, peste 160, iar ceea ce I.L.Caragiale a satirizat, cu inconfudnabilul său umor, în mai toate scrierile sale...arată la fel de proaspăt şi adevărat... de parcă ar fi fost scris ieri, iar marele Eminescu, care dincolo de a fi Poetul Nepereche...a fost şi un mare filozof, un exact analist politic şi un jurnalist de excepţie...pare la fel de actual prin Glossa şi Epigonii (şi nu numai!), precum şi prin toate articolele şi eseurile sale referitoare la starea naţiunii. Indiferent de vechimea noastră în istorie...se pare că suntem condamnaţi să rămânem un popor tânăr, crud, adolescentin, un popor molcom, încrezător şi naiv, câteodată viteaz, aşa cum ne-au descris iluştrii noştri scriitori şi poeţi. Dincolo de geniul cu care au surprins spiritul românesc în toată măreţia lui... se pare că ne-au lăsat doar speranţa că într-o zi, poate, nu ne vom mai regăsi în pamflete şi teatrul absurdului, în cuvinte înşiruite măiastru, care ascund însă durerea neputinţei, a micimii şi a ridicolului.

#Primul cenaclu folk

Comunitatea română „Sfântul Ştefan cel Mare” din Atena a organizat, cu această ocazie, un spectacol-surpriză, invitaţia venind din partea cenaclului folk „Dacii”, format din copiii noştri cei mari. Membrii primului cenaclu al Comunităţii române au prezentat un specatcol de muzică şi poezie, ne-au plimbat prin literatura română, prin intermediul versurilor pe care le-au recitat sau fredonat, reuşind să ne surprindă prin spectacolul de 2 ore pe care l-au pregătit...în doar câteva săptămâni. Marina Bargan, instructorul grupului, probabil că este obişnuită să facă minuni, dar nimeni nu poate face nimic singur, aşa că orice ar fi făcut această talentată şi sensibilă doamnă, fără aportul copiilor, mai bine spus al adolescenţilor, ar fi rămas doar la faza de proiect sau bună intenţie. Comunitatea „Sfântul Ştefan cel Mare” este, în mod cert, asociaţia viitorului şi a speranţei, a devenit locul de întâlnire al familiilor româneşti, cu mic, cu mare. Despre cei mici am mai vorbit, vom mai vorbi, sunt minunaţi şi dulci, muncesc mult şi se trezesc dimineaţa, la fiecare sfârşit de săptămână, pentru a urma cursurile de Limbă, civilizaţie şi cultură română.

#Cei mai trişti români

Membrii proaspătului inaugurat cenaclu „Dacii”....sunt vreo 15, cu vârsta până în 17 ani...şi-aş vrea să-i felicit pe fiecare în parte. Printre aceştia...şi cei mai trişti români: românii din Ucraina. Vorbim despre cei din Valea Timocului, la fel de pribegiţi, dar despre ai noştri din Ucraina…aproape niciodată. Ei sunt români, ştiu asta, dar niciodată nu au ştiut ce înseamnă acest fapt, n-au fost lăsaţi. Nici ajutaţi să înţeleagă! Ivan, (şi nu doar el!), vorbeşte acasă o limbă slavă, dar ştia că e român…când a venit în Grecia. Şi-a regăsit fraţii la Comunitate, cere cărţi şi învaţă de zor poezii. De Ziua Culturii Naţionale l-a descoperit pe Adrian Păunescu, prin poezia “Rugă pentru părinţi”, interpretată de aceşti talentaţi adolescenţi, însoţiţi de chitara şi vocea Marinei. Nu ştiu dacă a fost cineva, printre cele 80 de persoane prezente, care nu a vibrat de emoţie, iar lui Ivan îi luceau lacrimile în ochi…pentru că înţelegea, poate pentru prima dată, mesajul. V-am vorbit de Ivan, dar nu-i doar el…

Copiii care studiază româna sunt împărţiţi în funcţie de cunoştinţele de limbă, nu în funcţie de vârstă. La 17 ani...Ivan e în clasa I, alături de prichindeii cei frumoşi şi harnici, aşa că abia acum avem un tablou complet al extraordinarei munci depuse de învăţătorii/educatori ai Comunităţii, Laura Budeanu-Străchinaru şi Daniela Popescu.

#Organizare, viziune…şi cifre

Faptul că această Comunitate este co-finanţată şi de către DRPR este firesc, dar DRPR a acordat finanţări şi altor asociaţii româneşti, în special din Spania şi Italia, unde diaspora este mai numeroasă. Din nefericire aici multe şcoli de week-end au fost închise, pentru că oamenii fie nu şi-au găsit ritmul, fie nu au luat măsurile impuse. Este criză economică peste tot, cea din Grecia depăşind-o însă pe oricare alta din celelalte state europene. Dincolo de organizare şi viziune...secretul constă în cifre! Una este să reuşeşti să faci ceva în vremuri stabile economic, alta pe timp de criză şi, prin închiderea acelor şcoli, românismul a avut de suferit. Cei din Atena au ales să susţină Comunitatea, astfel că, în acest moment, ea are 450 de membri plătitori şi 117 copii. DRPR a contibuit cu o sumă de aproximativ 4.700 de euro, totalul cheltuielilor anului trecut ridicându-se la aproximativ 14.800. Nu exactitatea cifrelor este importantă în acest moment, ci ideea, faptul că membrii Comunităţii au investit, în anul care tocmai s-a încheiat, aproximativ 10.000 de euro, printr-o contribuţie de 12 euro lunar, completată de sposorizări, demonstrând prin asta că....împreună...se poate! Alături de preşedinta Comunităţii, Nina Ghiţă şi membrii Consiliului de Conducere, în sală s-au aflat: Niculae Anton, şeful Secţiei Consulare, Mihai Ricci, consilierul Ambasadei, împreună cu doamna, Mara Buzilă, Adina şi Ionel Gălbiniţă, precum şi toţi părinţii acestor copii minunaţi despre care v-am vorbit. Este extraordinar faptul că la această vârstă, când au dreptul să-şi stabilească singuri programul, când pot alege să meargă la cafea, să facă sport sau să nu se dezlipească de computer...sunt, în fiecare sâmbătă şi duminică, la Comunitate! Şi asta pentru a afla că...  

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Ioana Diaconu