Totul e posibil! (2)

Scris de Aşii Români Joi, 04 Noiembrie 2010 21:35

S-au împlinit 2.500 de ani de când Fidipidis a parcurs distanţa Marathon –Atena pentru a anunţa victoria grecilor, în frunte cu Miltiadis, în lupta împotriva perşilor. Maratonul tradiţional din acest an aniversar a aliniat la start personalităţi, care au alergat pe distanţa simbolică de 5 sau 10 km. Printre aceştia: premierul Greciei, Yorgos Papandreou, ministrul Mediului, Tina Birbili, ministrul de externe, Dimitris Droutsas şi prezentatoarele tv. Maria Menunos şi Evghenia Manolidou. Premierul elen a fost aplaudat de către spectatori şi a declarat: „Toată omenirea a fost cuprinsă de spiritul olimpic, pacea şi colaborarea fiind baza de plecare a Jocurilor Olimpice. Trebuie să continuăm să gândim în acest fel, acţiunile noastre trebuie să fie fair-play şi cel mai bun să învingă!”

Peste 22.000 de atleţi, reprezentând 88 de ţări au startul de la Maraton spre Atena, ţinta finală fiind stadionul Kalimarmaro, unde învingătorul din Kenya a fost premiat de către preşedintele Republicii Elene, Carolos Papoulia. Câştigătorul din acest an a stabilit şi un nou record, terminând cursa în 2 ore, 35 minute, 16 secunde, distanţa fiind de 26 mile 385 yarzi (42.195 kilometri).

Printre mulţii alergători de cursă lungă...27 de conaţionali de-ai noştri, care ne-au făcut să ne simţim mândri de faptul că suntem români!

Printre aceştia, Ilie Roşu, cu care am avut ocazia să discut mai mult. În exclusivitate, acesta a declarat: „Mi-am dorit mult să fac această cursă, traseul cu plecarea din localitatea Maraton până în Atena. Am vrut să duc drapelul României şi al Greciei pe acest traseu. Mesajul a fost „România, Grecia împreună”. Am alergat din dragoste pentru România şi din respect pentru Grecia. Mulţumesc tuturor concurenţilor care m-au recunoscut şi m-au încurajat în cursă. M-au recunoscut concurenţi de la Bruxelles, de la Roma, deci pot să spun că am devenit nu un maratonist obişnuit, ci unul european.”

De câţi ani participaţi la maraton?

-  Am 2 ani de când particip la maraton. De asemenea, 10 curse am alergat cu drapelul României şi cu drapelul ţării gazdă. Înainte de acestea, am mai alergat încă de 10 ori această distanţă. Am decis, din dragoste pentru România şi din respect pentru ţara care găzduieşte curesele să alerg mereu cu două drapele. Consider că maratonul este locul unde se pot transmite cele mai frumoase mesaje de pace şi de prietenie. Am descoperit de curând asta şi vreau să o fac atâta timp cât pot.

Cum v-a venit această idee şi care vă este profesia?

-  Sunt ofiţer al Armatei Române, în rezervă, am o educaţie în acest sens. Am fost educat de la 14 ani să ţin drapelul României. În cursele de maraton, ţinând drapelul României, mi-am redescoperit parcă, dintr-odată dragostea pentru România.

Cum pot lua legătura cu dumneavoastră cei interesaţi să participe la aceste curse?

- Există un pagină electronică www.ilierosu.ro, unde explic detaliat cele mai frumoase amintiri din timpul curselor mele. Ceea ce am descoperit în aceste curse de maraton? Am descoperit că preţuiesc oameni pe care numai în aceste curse reuşeşti să îi cunoşti şi să-i  apreciezi. Am dobândit o  mai mare încredere în mine. Cred că asta se întâmplă tuturor care se aliniază la startul acestor curse.

De cât timp este nevoie pentru a putea pregăti participarea la o cursă de maraton?

-  Colegul meu de la Rom Club Marathon, Marian Chiriac, a făcut un experiment. A antrenat trei personae, care nu alergaseră niciodată şi, în patru luni, s-au pregătit intens şi au reuşit să termine maratonul de la   Bucureşti. În fiecare om există, de fapt, un maratonist. Totul porneşte de la creier . Dacă vrei, poţi! Niciodată nu este prea târziu să poţi. Şi tu o poţi face de mâine.

Mesajul pe care îl transmiteţi românilor de pretutindeni.

-  Pentru toţi românii, indiferent unde s-ar afla ei, vreau să le spun să nu cedeze niciodată. Întotdeauna există posibilitatea să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. De exemplu, eu m-am înscris în ultima clipă. Toţi mi-au spus că este imposibil să particip la acest maraton... şi uite că am reuşit! Nu am cedat. Am făcut încă un maraton... ca să ajung să particip la acest maraton din Grecia. Şi nu sunt singur, ci cu 27 de români! Visul meu de a alerga la un maraton a început la 20 de ani. Au trecut 28 de ani şi acest vis nu părea realizabil. Iată că, după 28 de ani, în urmă cu doi ani deci, am reuşit să alerg la prima mea cursă, la Budapesta. În concluzie: niciodată nu este prea târziu! Totul e posibil!

Veronica Todor