Student străin în România comunistă

  –  interviú cu Dr  Abdalla Abdel Rahman Ahmed –    Dr Abdalla Abdel Rahman Ahmed a absolvit Facultatea de Medicină din Bucure;ti, în anul 1974. S-a specializat în...
Viena

 

Dr Abdalla Abdel Rahman Ahmed

–  interviú cu Dr  Abdalla Abdel Rahman Ahmed –

 

 Dr Abdalla Abdel Rahman Ahmed a absolvit Facultatea de Medicină din Bucure;ti, în anul 1974. S-a specializat în urologie sub îndrumarea prof Eugen Proca, la Spitalul Funden din București  În prezent lucrează la Asia Hospital din Khartoum / Sudan.. Este membru al Asociației  Sudaneze de Urologie, Asociației Americane de Urologie și al  Asociației  Internaționale de Urologie. Este autorul mai multor  lucrări de specialitate.

 

“Reprezint cu mândrie școala romanească de Medicină”

 

Domnule Doctor, sunteți unul dintre miile de studenți străini carea au studiat în România comunistă. Ce a reprezentat și ce mai reprezintă România pentru  fostul student sudanez  Abdalla Abdel Rahman?

–  Pentru mine, România reprezintă a doua mea țară natală. În România am petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții. Este  țara unde am studiat și am învățat medicina. Am fost și sunt foarte mândru de această țară și  de poporul ei minunat  și primator, precum și  colegii de cămin și de facultate. Sincer vă spun că nu am simțit că sunt un străin întro țară străină.

 

Ce știați despre România până la aflarea veștii că veți urma cursurile universitare în această țară?

– Nu  știam  prea mult decât ceva geografie pe care o învățasem în timpul liceului.  .

 

Ne puteți descrie  cum a fost prima săptămână, prima lună pe pământ românesc? Care au fost  cele mai mari dificultăți de adaptare?

– Am sosit în România împreună cu un frate de-am meu  care era psihiatru, între timp a decedat, să il ierte Dumnezeu!. Am  ajuns  pe 20 decembrie, în plină Iarnă.  Era  fost frig  și era pentru ărima oară când vedeam zăpadă., dar am fost primiți cu multă căldură și ne-am încplzit.  Nu  a fost nici un fel de greutate de adaptare. Știam scopul pentru care am venit în România și pe care trebuia să îl indeplinesc. Singura dificultate a fost limba română, felul de comunicare.

 

– Unde și în cât timp ați reușit să învățați limba română?

–  Anul pregatitor a fost pentru a studia limba română. Dar în aproape 2 luni  am reusșt să mă descurc în   limba română..

 

– Cum apreciați sistemul de învățământ  din perioada în care ați studiat în România?

–  România reprezintă un sistem excelent de învățământ, mai ales practica din timpul studenției, care reprezintă o bază solidă în medicină. Profesorii erau  buni și aveau răbdare cu studenții . Aveau  o experiență  mare în modul de a explica noțiunile.

 

Care sunt profesorii  și medicii  români care v-au influențat în bine  cariera  profesională?

–  Absolut toți,  fiecare cu specialitatea lui și modul lui propriu de a preda cursuri. Au fost  ca o salata de fructe fiecare cu gustul ei  plăcut… Profesorul Repciuc de Anatomie, Prof Benantato de Fiziologie care aveau un mod deosebit de  atrăgător  la orele de curs. Prof Dr.Docent E. Proca, Prof. Ciurel Marian, Conf Ichim, Prof  E. Popescu, asistentul Dr. Sinescu care acum este Profesor de Urologie la Spitalul Fundeni. Am învătat multe. Și acum,  când operez, am în minte imaginea  profesorului Proca., a modului cum opera  (Step By step.), el folosea cu o anumită măiestrie artistică și multă delicatețe instrumentele chirurgicale  în  câmpul  operator.

 

–  Înainte de realizarea acestui interviú, mi-ați spus că sunteți căsătorit cu o româncă.  Ne puteți  spune dacă a fost greu  să legalizați căsătoria și să o puteți lua pe soția dumneavoastră în  Sudan, având în vedere că până în 1990,  relația cu cetățeni străini era supravehgheată de Securitate?

– Atunci,  în România căsătoria cu străinii trebuia aprobată de Consliulul de Stat. Trebuia să depui actele și să aștepți răspunsul.  În ce mă privește, nu cred că  am fost supraveghat de Securitate. sau poate nu știam. Eu eram  preocupat  de studiile mele. Pot spune că am avut relații foarte bune cu colegii de cămin și de facultate.  Ba, chiar șefului de cămin studențesc din Dtumul Taberei, Soare Alexandru, care era la UTC,  i-am făcut o invitație, o chemare, cum se spunea pe atunci,  să vină în Sudan, El a obținut aprobarea și a venit împreună cu noi  în vacanță, în Sudan și  i-a plăcut foart emult.

 

Ne puteți povesti vreo întâmplare mai deosebită  din perioada în care ați  demarat  formalitățile  de căsătorie cu o româncă?

–   Dupa depunerea actelor, desigur am așteptam cu emoții rpspunsul. Când am primit raspunsul cu aprobarea, erau mai multe acte. Într-unul dintre acestea  sae menționa  ca trebuie sa facem copii (!?), Am citit acele acte și am rămas am ramas surprins  că mi se cere  să fac  face asa de repede copii și  mă întrena cum ar fi posibil.  Până la urmă, am înțeles  că trebuia  să facem copii (photo copy) după actele de care aveam nevoie pentru sfatul popular, pașapoarte  etc .

 

Copiii, nepoții dumneavoastră  au învățat românește?

–  Copiii noștri  știu limba română., arabă, engleză, și germană. Nepoții sunt în anul pregătitor  și deocamdată știu puține  cuvinte în limba română.

 

–  Domnule Doctor, cum se  traduce  în limba română denumirea Capitalei Khartoum?

– De fapt Sudanul are așa numită capitală triunghiulară. Khartoum. Khartoum Nord, si Omdurman.,  despărțite de Nilul albastru, Nilul alb  și Nilulcomun. Colonialismul a dat denumirea Capitalei  principale  – Khartoum. Privită de sus, suprafața capitalei Sudanului seamănă cu o trompă de elefant.  .

 

Dintre mâncărurile românești care v-a plăcut cel mai mult când erați în România?

– Am poftă  de sarmale, mici  și gogoșari murați. Când ne duceam în concediu în România, plăcerea mea era să mă duc la Piața Bucur Obor, să mănânc mici.  Dar cel mai mult îmi place mămăliga.

 

În Sudan, soția dumneavoastră vă  pregătește  mâncare românească?

– Mâncarea sudaneză  se aseamană mult cu mâncarea românească. Avem tocănița. spanac, ciorbe, musaca, șnițele, chifteluțe marinate și fripturi făcute din  carne d eberbec și de vițel.

 

După ce ați revenit în Sudan și v-ați lărgit familia, v-ați gândit vreodată să vă întoarceți și să vă stabiliți în România ?

–  Nu toate dorințele se pot îndeplini. Cândva chiar am avut această  această dorință, dar  a trebuit să mă ocup de meseria mea, de creșterea , educația copillor copiilor și  de  nunta lor. Multumesc lui Dumnezeu  că toți au efectauat studiile uninversitare și postuniversitare. Băiatul a  urmat cursurile universitare și postuniversitare (Computer engenering) în România.

 

 În prezent, în clinicile, spitalele din  România este  mare nevoie de medici. V-ar plăcea să  lucrați într-un spital din România,  să vă stabiliți împreună cu familia în România?

– Acum este cam greu. Aș dori să  mai lucrez ca medic in Spitalul Fundeni, unde am făcut specializarea și doctoratul. Eu regret că atunci, după Revoluție, nu am depus  depus actele pentru a obține cetățenia  română, atatuni era  mult mai ușor. Reprezint cu mândrie școala romanească de Medicina. Am o reputație excelente  excelentă în Sudan  și sunt foarte multumit când văd că bolnavul este mulțumit de tratament și îmi  mulțumește cu lacrimi în ochi.

 

Din câte cunoașteți sunt mulți sudanezi căsătoriți cu românce? Exista o comunitate a familiilor mixte?

– Desigur, ne vizităm din când în când.  Există  și Clubul Asociația Româno -Sudaneză.

 

Domnule Doctor, în încheierea acestui interviú, v-aș ruga să transmiteți un mesaj pentru români și România.

–  Pentru că nu cred că în viață există ceva mai scump decât sănătatea,  eu îi doresc poporului român multă sănătate.

                                        

A consemnat Elena Chiriță / UZPR

Munchen
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole