UN POSIBIL PORTRET DE PROZATOR

  Mihai Batog-Bujeniţă s-a născut la 25.10.1945; Aldeşti, jud. Galaţi, este absolvent al Şcolii Superioare de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu, (1967), actualmente Academia Forţelor Aeriene, absolvent al Academia...
Viena

 

Mihai Batog-Bujeniţă s-a născut la 25.10.1945; Aldeşti, jud. Galaţi, este absolvent al Şcolii Superioare de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu, (1967), actualmente Academia Forţelor Aeriene, absolvent al Academia de Înalte Studii Militare (1977), de asemenea este absolventul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, Universitatea Apollonia, Iaşi,(2013). A fost Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice, având gradul de comandor de aviaţie.

Este Membru al Uniunii Epigramiştilor din România; 2002, Membru al Uniunii Scriitorilor din România; 2007, Membru al ACSR (Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români), Membru al Societăţii Culturale „Junimea 90”, Membru legitimat al Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România, 2015, Preşedintele Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi (persoană juridică), Preşedintele cenaclului: Academia Liberă „Păstorel” Iaşi, Director al revistei „Booklook”, Iaşi, Redactor coordonator la revista de cultură   „Cronica” din Iaşi, Redactor-şef adjunct  la revista „Rapsodia” din Sibiu, Redactor -şef adjunct la revista de cultură: Meridian Cultural-Românesc – Vaslui.

Colaborează la revistele de cultură: Tribuna, Cluj-Napoca; Ateneu şi Plumb, Bacău; Oglinda Literară, Focşani; Omniscop, Craiova; Contact Internaţional, 24 de ore, Moldova Literară, Convorbiri literare, Iași; Ecouri Literare, Vaslui; Fereastra, Mizil; Constelaţii Diamantine, Tg.Jiu; Onix, Singur, Porțile Nordului; Baia Mare, etc… precum şi la diferite reviste de umor: Epigrama, Bucureşti; Spinul, Satu-Mare; Acus, Sibiu; Urzica Vieneză, Gura-Humorului; Ag pe Rime, Piteşti; Cugetul, Craiova, dar şi la rubricile cu specific literar ale unor ziare din ţară sau din străinătate: Expres Magazin, Viaţa noastră, Jurnalul săptămânii, Bună dimineaţa Israel, Revista Mea, Maximum, Magazin-Expres, Israel; Gândacul de Colorado, Conexiuni, Acum TV şi Confluenţe Româneşti, S.U.A. Pro Diaspora şi RO-mania, Cipru, Bruxelles – Mision, Bruxelles; Observatorul şi Destine Literare; Canada; Faleze de piatră Anglia; NiramArt, Madrid; Romanian VIP şi Expresia sau Antipozi din Sydney; Agero-Stuttgart şi Vocea Ta, Germania, etc…

Cicluri anuale de conferinţe (unele publicate) la Fundaţia: „Prietenii Iaşului”, la Uniunea Veteranilor de Război şi la Penitenciarul Iaşi, plus unele activităţi culturale la Comunitatea Evreilor din Iaşi (vezi spre exemplificare: revista Viaţa Noastră din 18-19 dec 2008, mai 2012 etc…), sau în cadrul programului Scriitori în liceee, organizat de Biblioteca Gheorghe Asachi, Iaşi, etc…

Până la această dată a publicat: Bine că ai râs ieri; poezie umoristică; 2002 ed. Ars Longa, debut, Să râdem de oameni ca noi; proză scurtă; 2003 ed. Ars Longa, Halimaua; roman; 2004 ed. Timpul, Iaşi, Tusea măgărească; roman; 2005 ed. Ars Longa, Viţelul privit de departe; roman; 2005 Ars Longa, Feriţi linia-trec proşti fără oprire, proză scurtă; 2006 ed. Ars Longa,  Alba-neagra; roman; 2007 Ars Longa, Ospăţ cu rădăcini de mit; roman; 2007 Ars Longa,  Miracolele de la Glodeni; roman; 2008 Ars Longa, Calendele măgarilor; proză scurtă, Ars Longa 2008, La pas prin mările sudului, roman; ed. Cronica 2009, Ping-pong cu mingea de cârpă; proză scurtă ed. Ars Longa 2010, Cântece de shomerie, poeme ironice; ed. Ars Longa 2011, Triumful indolenţilor; roman; ed. Ars Longa 2011, Diamantele de cretă, proză scurtă; ed Ars Longa 2012, Conspiraţii de apartament proză scurtă ed. Ars Longa 2013, Bântuind prin paradis roman, ed Ars Longa 2013, Căzuţi din cer proză scurtă, science-ficiton umor; ed. Ars Longa 2013, Dantela de urzici ed. Tipomoldova 2013, Imnul cucuvelelor ed. Ars Longa 2014, Clubul caragaţelor ed. Ars Longa 2015, Printre oameni şi cărţi, cronici de carte, articole, studii şi comunicări ştiinţifice, etc… ed. Ars Longa 2015, În vârful acului roman poliţist ed. Ars Longa 2016, Aviatori ieşeni; documentar, împreună cu cdor. Constantin Iordache; Ars Longa 2007, Poeme ironice: ed bilingvă, română-spaniolă, împreună cu Mario Castro Navarette, Exerciţii de goarnă pentru mâna stângă proză scurtă ironic,ed. Ars Longa,2017,Kabuki în mahala- Teatru scurt şi rău- Teatru , ed. PIM 2017, Lehaim Note de călătorie-Israel, ed. PIM 2017, Genuri sărite poeme ironice Ars Longa 2017, Holograme roman poliţist ed. PIM 2017, Povestiri aproape poliţiste proză scurtă ed. PIM  2017, Căzut în mine roman poliţist ed. PIM  2018, Rătăcirile melcului peripatetic proză scurtă ed. PIM 2018.

Volume în lucru: Printre oameni şi cărţi II, Parfum de ambră şi mobilă veche-roman istoric, D-ale lumii proză scurtă, Ghidul inutilului perfect roman.

Dintre Studiile şi comunicările publicate menţionăm: Istoricul titlurilor nobiliare şi a gradelor militare: premiul întâi la simpozionul ştiinţific Vasile Pogor-Iaşi ed. 2011, Comunicarea, formă fundamentală de manifestare a viului, Basmul, doar o poveste de adormit copii?, Cu umor despre umor şi râs, Infrasunetele între legendă şi cercetare împreună cu conf. univ. dr. Cornelia Ursu (Revista de Medicină Militară), Fascinaţia ipotezelor (Legenda lui Grui-Sânger şi picturile rupestre din România). Premiul întâi la simpozionul ştiinţific Vasile Pogor ed 2013, Aspecte narative în studiile lingvistice –basmul, feminin şi masculin în genul literar epigramatic- Premiat la sesiunea de comunicări ştiinţifice din luna mai 2013 a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice Univ. Apollonia Iaşi.

Este prezent în Antologii de proză şi poezie, culegeri şi dicţionare ale scriitorilor români.

A primit 62 de premii literare şi ştiinţifice, inclusiv Premiul U.S.R. Filiala Iaşi (dec 2007, şi oct 2014 ) pentru proză scurtă (volumul:Feriţi linia, trec proşti fără oprire) iar în 2014 pentru romanul:Bântuind prin paradis.

Diploma şi Ordinul „CAVALER AL CETĂŢII”  ÎN GRAD DE AMBASADOR (acordată în 2013 de Administraţia Proiectului: Cititor de proză-Republica Artelor-Dublin; Medalia de Onoare şi Diploma de „PRIETEN AL COMUNITĂŢILOR” oferită de preşedintele Comunităţilor Evreieşti din România, Iaşi, 25.09.2015.

A realiza portretul unui prozator de talia lui Mihai Batog-Bujeniţă nu este un lucru uşor, având în vedere complexitatea şi diversitatea operei sale literare, prin abordarea genurilor şi speciilor, prin problematica vastă pe care o propune în scrierile sale, gândul te duce spre vremurile arhaice uşor creionate, dar şi spre realitatea lumii moderne. Romanele Imnul cucuvelelor şi În vârful acului sunt diferite sub raport compoziţional, dar scrise cu o măiestrie deosebită. Prozatorul rupe toate simetriile narative posibile şi imposibile astfel că viaţa personajelor este tumultoasă şi curge în cascade aidoma destinului său de Comandor în Aviaţia Militară Română.

Conceput din punct de vedere compoziţional pe cele şase zile lucrătoare ale săptămânii, de unde se poate observa nuanţa biblică din Geneză sau Facere cu subtitluri narative care oferă alternanţa dintre prezent şi trecut, romanul Imnul cucuvelelor oferă o perspectivă largă asupra personajelor principale, Toader Manea – soţ şi Sabina – soţie, în ipostazele de familişti şi intelectuali. Sunt descrise întâmplările prin care Toader Manea, un cunoscător al misterului feminin, în pragul pensionării îşi descoperă înclinaţiile filologice, are intenţia să scrie o carte (mulţi după pensionare doresc să ajungă scriitori!), frecventând chiar şi un cenaclu literar de cartier. Personajul îşi rememorează copilăria, viaţa de la Internatul liceului, activitatea de pe şantier şi studiile universitare, iar în acest sens am sublinia orgoliul de care dau dovadă atât el cât şi soţia sa.

Un om şi o epocă prezintă prozatorul Mihai Batog-Bujeniţă în romanul Imnul cucuvelelor. Problema intelectualului apare într-un mod diferit faţă de aceea din romanele subiective ale lui Camil Petrescu, iar scenele mesei din familie, a premiului şi atmosferei din casă trimit la romanul Moromeţii de Marin Preda, după cum însuşi autorul mărturiseşte. Prozatorului i se oferă prilejul, teoretic vorbind, de a reactiva teoria lui Malthus, cu cele două progresii diferite: geometrică şi aritmetică, dintre populaţie şi mijloacele de trai.

Mihai Batog-Bujeniţă este o personalitate renascentistă plurivalentă, consideră Magdalena Brătescu din Israel în recenzia Impresii de lectură la Imnul cucuvelelor din Meridianul cultural românesc, Nr. 3(11) din iulie-august-septembrie 2017. Noi credem că proza scrisă de admirabilul prozator, Mihai Batog-Bujeniţă este profund originală, având punctul de plecare în societatea arhaică, ancestrală, oprindu-se prin clasicism, baroc, dar că tinde spre iluminarea avatarurilor prozei moderne.

Titlul romanului nu-i uşor de descifrat, e mai mult sofisticat, cucuveaua fiind o pasăre răpitoare de noapte, negrul asociat cu fenomenul de migredo, dacă ar fi să ne referim doar la unul dintre conceptele alchimice, după Umberto Eco, se presupune că este înţeleaptă, dar şi aducătoare de pieire. De aici, se pot descifra simbolurile cu care prozatorul operează asupra personajelor. Unul din cei mai renumiţi şi avizaţi critici literari de la ora actuală, Ioan Hoban în recenzia Altcineva răsfoieşte cartea vieţii noastre din revista Convorbiri literare, iulie 2018,Nr.7(279), analizând romanul În vârful acului de Mihai Batog-Bujeniţă aduce în discuţie noţiunea de bildungsroman conchizând că romanul amintit este o vastă construcţie narativă, un roman al tranziţiei care pune în valoare psihologia pacientului şi importanţa diagnosticului în realizarea actului medical. Deoarece abordează o astfel de lume, prozatorul a simţit nevoia să-i mulţumească soţiei sale, care este de profesiune medic pentru clarificarea unor noţiuni şi concepte din acest domeniu.

Prezentăm în continuare câteva aprecieri critice asupra operei vaste şi complexe a lui Mihai Batog-Bujeniţă, acest înflăcărat şi pasionat om de cultură.

Bogdan Ulmu în Prefaţa O nouă carte năucitoare subliniază: „Ironia, sarcasmul, situaţia bufă sunt contrabalansate (şi-n actualul său roman, Alba-Neagra) de puseul filozofic (doar eroul cărţii este filozof cu diplomă), ba de fiorul erotic, ba de o tristeţe subterană care te face să râzi în… stop-cadru. Atacul social-politic este scurt, dar ucigător. Mihai Batog-Bujeniţă dă şi fuge. Dă în ticăloşi, în jigodii, în grobieni; apoi fuge-n lumea comicului imprevizibil…

La umor… ca la umor! zice Cornel Udrea în Prefaţa cărţii Calendele Măgarilor:„De la o carte la alta, Bujeniţă a crescut, şi-a impus un respect deosebit faţă de posibilităţile şi gramatica limbii române, lucrările sunt îngrijite, aspectuoase, iar unele–şi nu puţine la număr–pot să figureze în orice antologie cu ştaif, cu pretenţii. Mihai Batog-Bujeniţă deţine secretul zâmbetului, ştie că o proză umoristică nu trebuie să stârnească hohotul gros, anatomic, proza umoristică este un exerciţiu de inteligenţă în care sunt interesaţi atât scriitorul cât şi cititorul.

Mihai Batog-Bujeniţă este un filozof care deschide fereastra de la bloc cu speranţa mereu reactualizată că spectacolul lumii face eforturi pentru a ajunge la dimensiunile unde morala şi fabula devin neputincioase… “. „Rareori mi s-a întâmplat să am o mai frumoasă, mai plăcută şi mai de folos zăbavă decât la cetitul acestei cărţi… Totul stârneşte râsul în cartea lui Mihai Batog-Bujeniţă: moravuri, năravuri, păcate, neîmpliniri, neputinţe, superstiţii, clişee… Din păcate, la final, constaţi că ai râs cu râsul altuia, că hohotele purtau în ele un car de amărăciune…”, afirmă  Valeriu Stancu în Râsul amar sau despre goliciunea împăratului; prefaţa cărţii Miracolele de la Glodeni…”

Referindu-se la aceeaşi carte, Zoltan Terner într-o notă de lectură din Jurnalul săptămânii, Tel-Avis, intitulată Trista veselie a glodului spunea:…” …e semnată de un scriitor dotat cu un neverosimil dar al umorului grotesc şi un aiuritor simţ al fabulosului derizoriu: Mihai Batog-Bujeniţă… Scriitorul este un intelectual rafinat, doldora de cultură, şi de termeni din cei mai moderni, dar care se fandoseşte în chip uluitor de măiestru, mascându-se în hăhăitor, imitând perfect limbajul mirosind a balegă şi a trăscău, din Glodenii coborâtori direct din adâncul unei ciudate haznale a istoriei…  „Temele alese, toate inedite, stilul de prezentare şi redare a naraţiunii, ne aduc în atenţie un scriitor desăvârşit, profund, fin şi stilat, cu deosebit respect pentru cuvântul scris, pus cu harul şi talentul său incontestabil, în slujba iubitorului de lectură bună…” concluzionează Gavril Moisa, în Însemnări de cititor; Tribuna Afacerilor; Cluj; oct. 2008 despre Ospăţ cu rădăcini de mit”. Iar în revista Viaţa noastră, Israel, vineri 26-27 februarie 2009, Roni Căciularu afirma: „Îmi permit să recomand cartea unui autor mai puţin cunoscut la noi, deocamdată. Este vorba de Mihai Batog-Bujeniţă, condei strălucit, asupra căruia sper să revin, referindu-mă la cartea sa: „Ospăţ cu rădăcini de mit”. Carte bună, merită să stea în orice bibliotecă personală. Vorbim despre un pamflet-roman, plin de sarcasm şi umor, o veritabilă radiografie a societăţii româneşti contemporane…” pentru ca imediat să aducă o altă apreciere în Observatorul, 22.03.2009 Toronto, Canada:”Cartea, nu de mult apărută, a acestui foarte valoros scriitor, „Ospăţ cu rădăcini de mit”, este o ilustrare originală a celor spuse mai sus şi aş caracteriza-o, deşi nu poate fi strânsă în chingi prestabilite, drept un excelent pamflet literar – cel puţin!” „Ironia virulentă, caricaturizarea unor personaje si situaţii, care se constituie în puternice imagini artistice, destinate ridiculizării elementelor destructive din viaţa societăţii româneşti – ilustrează faptul că, prin scriitorul Mihai Batog-Bujeniţă, epigramistul şi romancierul îşi dau mâna cu nonşalanţă. Rezultatul: o carte bună, un regal intelectual, o desfătare pentru cei cu cap…”. urmat de o altă apreciere critică la carte „Triumful indolenţilor” în revista Gândacul de Colorado, USA; feb- 2012, unde conchide:„…Cert este un fapt: Mihai Batog-Bujeniţă este un scriitor contemporan savuros, prezent şi activ în lumea lui, în lumea de pe lume. El aduce, pe scena omenirii, o operă de valoare estetică incontestabilă, dar şi un document de epocă. Eu cred că satira românească are în Mihai Batog-Bujeniţă un nume de reală valoare. Întrebat de un scormonitor reporter, la ce visează, autorul admirabilei cărţi „Triumful indolenţilor” a răspuns: „Simplu şi utopic: La o lume mai bună!”…Este visul nostru, al tuturora!”.

Tot Roni Căciularu în Revista Antipozi, Sydney, Australia, ian. 2014, consemnează despre o altă carte a lui Mihai Batog-Bujeniţă, Calendele Măgarilor:”…Cartea despre care vorbim nu este voluminoasă, dar e de o densitate și suculență excepționale, ea ne relevă un scriitor de anvergură universală, prin substanța și alura ei – pe cât de satiric prezentată, pe-atât de profund umană. Dar cartea aceasta de excepție își câștigă universalitatea, în același timp, prin tenta ei profund locală, specific națională. Ca și prin măiestria artistică, de un farmec întâlnit numai la scrieri de prim rang. Prin humor, prin satiră și ironie, prin incisivitatea portretelor și descrierilor în „apă tare”, prin… prin…” “Cert este că romanele sale au o ciudată putere de seducţie şi, până să-ţi dai seama că este de plâns, citeşti şi te amuzi. Unele personaje sau chiar unele situaţii nu par a-şi găsi rezolvarea în paginile cărţilor sale, însă nedumeririle legate de aceste aspecte se transformă într-o subtilă capcană intelectuală, provocată de dorinţa cititorului de a se uita în jurul său pentru a descoperi finalul unor întâmplări pornite livresc… “consemnează Ioan Hurjui într-o notă de lector la romanul Tusea Măgărească, în revista Convorbiri Literare, Iaşi..

„Genul de umor propus de Bujeniţă transcede obtuzitatea literaturii comice de astăzi fixându-se drept în centrul factorului spectacologic al omului social, al omului de grup… Dacă pentru autor zborul este o „poezie matematică” literatura vine ca o împlinire şi ca o eliberare de sub o aparenţă conformistă şi ordonată sub care fierbeau un spirit ludic şi o determinare mercuriană…” în cronica literară Mahalaua bufă, de Alex Aciobăniţei, în revista de cultură Argeş, despre romanul: Halimaua.

Magdalena Brătescu, Israel, Membră U.S.R. face o serie de aprecieri pertinente la adresa operei lui Mihai Batog-Bujeniţă: “…Lumea cărţilor lui Bujeniţă este o lume deosebit de interesantă şi la fel de variată unde abundă personajele din toate mediile şi unde fantasticul are un rol preponderent. Conexiunea dintre aceste personaje creează complexitatea aproape nebănuite şi totodată denotă profesionalismul scriiturii.” în Jurnalul Săptămânii, Israel – 24.11.2011, apoi: „Mihai Batog-Bujeniţă abordează cu dezinvoltură Biblia, istoria şi geografia Israelului, filozofia şi teoria religiilor, analizează cu simţ critic şi bun gust tot ce se scrie şi se publică, tipărit sau pe net,nu rămâne indiferent la niciun aspect al vieţii politice şi sociale, iar centrul preocupărilor sale rămâne omul, cu toate faţetele lui. Ca pe un fapt divers, mărturiseşte cu discreţie că a fost timp de 30 de ani pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice şi apoi profesor de securitatea zborului, dar demult este totalmente dedicat scrisului. Vederea „din zborul păsării” este şi cea abordată în paginile sale.”. „Moravurile se îndreaptă prin râs” spuneau latinii. Mihai Batog-Bujeniţă scrie adevăruri usturătoare îmbrăcându-le în glazură comică: „Nimeni nu ne poate întrece în abilităţi de pervertire morală, manipulări sau minciună. Suntem, pe bună dreptate, cei mai inteligenţi de pe această planetă!”

…Am admirat arta compoziţiei, discursul şi dialogul firesc, limbajul bine diferenţiat al fiecărui personaj în funcţie de vârstă, strat social sau meserie, descrierile caricaturale ale figurilor, îmbrăcămintei, aspectului general al parveniţilor, tineretului libertin, deţinătorilor de funcţii, prezentarea cu ochiul aparatului de filmat a interioarelor.” sau: „Am citit cartea lui Mihai Batog-Bujeniță „Imnul cucuvelelor” căzând în toate capcanele întinse de acest maestru al condeiului. Într-un an și jumătate, l-am întâlnit de numai patru ori. Nu știu absolut nimic despre viața lui personală cu care e super discret. Dar îi cunosc sferele de interes, modul de gândire și abordare a prezentului și viitorului. Când am aflat că a fost Comandor în Aviația Militară Română am rămas bouchebée. Discuțiile noastre pe tărâm literar, istoric-geografic, politic, religios, educativ, lingvistic și nu numai, mi l-au creionat ca pe o personalitate renascentistă plurivalentă. Dar, în fapt, e chiar mai mult decât atât. A condus avioane și s-a înălțat deasupra pământului și deasupra muritorilor de rând”.(Recenzie la volumul Imnul Cucuvelelor, iulie 2017)”. „Pe Mihai Batog-Bujeniță îl preocupă în principal România, românii și românismul. Critica sa este necruțătoare. Moravurile de ieri și de azi sunt satirizate fără menajamente, iar tot ce spune este dureros de adevărat. Originalitatea constă în modul cum o spune. Râzi cu hohote, dar în același timp simți amărăciunea provocată de dezamăgiri, incorigibil, neputință. Pamfletele sale sunt însă concepute cu blândețe moldavă, iar adevărul servit drept învățătură. E ca și cum condeierul și-ar linge prin scris niște răni necicatrizate”.(recenzie la volumul Exerciţii de goarnă pentru mâna stângă”). „Mihai, cum bine spune mai apoi Magdalena Brătescu, e un causeur desăvârșit! E calm, cumpătat, dar clocotește nevăzut de inteligență și gânduri înalte, pentru oameni și oameni”. afirmă Roni Căciularu în Divina împlinire, Rapsodia mai 2016, iar Luiza Cohn redactorul publicaţiei Jurnalul săptămânii-Israel conchide:”…Impresiile si comentariile trecând prin mâinile mele ca sa ajungă să apară în ziar, am fost martorul acestui „fenomen Mihai Batog-Bujeniţă” care cuprinde în vârtejul (vraja) lui tot ce se scrie sub soare redăruindu-i apoi fiecărei creaţii o mantie de strălucire, un gir de încredere şi fiind totodată o motivaţie pentru a merge înainte pe calea scrisului, acel orizont luminos de care are atâta nevoie aceasta îndeletnicire”.

„…Amplitudinea talentului, spontaneitatea dezlegată de taine, l-a făcut ca om şi scriitor, să încerce să schimbe o lume meschină, aproape de nesuportat. Asemenea unui degustător de văzduhuri şi-a dat de nenumărate ori cu tâmpla de cer, înecând vicisitudinile lumii noastre în lacrima albastră a nemărginirii” afirmă Ioan Gligor Stopiţa în Rapsodia 2012, susţinut de cel care semna Peregrinus (Marius Chelaru) ce consemna în revista Convorbiri literare, 2010: „…Sunt, poate, întâmplări cunoscute, cotidiene, „sacra banalitate”, vorba cântecului, care ne fac mai întâi să zâmbim, mai subţire sau să râdem de-a dreptul, dar în spatele lor este si urzica satirei. Ochiul lui Mihai Batog-Bujenită vede în felul lui oamenii si lumea (desenând-o cu penelul muiat în cerneală de râs, ori de râsu’-plânsu’), şi ne oferă spre lectură viziunea sa. Propune, totodată, şi o lectură inteligentă, o privire lucidă asupra celor din jurul nostru, chiar asupra noastră, să ne convingem poate, că suntem chiar aşa cum ne vedem (sau cum credem că ne vedem)”.

Într-o recenzie la volumul Feriţi linia: trec proşti fără oprire, Mihai Neagu-Basarab, directorul Bibliotecii Române din Freiburg scria: „Autorul este astăzi poate că umoristul cel mai prolific, având la activ în ultimii 15 ani cam 20 de volume, mai ales proză scurtă şi romane. Pofta nesăţioasă de a practica umorul se manifestă în toate compartimentele acestuia, de la umorul unor automatisme mai deşuchiate de limbaj, până la subtila satiră politică. Ne constrânge mimica să reacţioneze de la zâmbetul maliţios al celui care pricepe vagi ambiguităţi până la râsul în hohote ce răspunde provocărilor umorului gros.”iar renumitul critic literar Ioan Holban,într-o recenzie la romanul În vârful acului, iulie 2018 afirma: „Autor de texte umoristice, şarje pe o gamă largă de tonalităţi, de la ironia cordială la aceea demola­toare şi de la gingaşe atingeri la sarcasm, animator al Academiei Libere de la Iaşi şi din toată lumea, editor al revistei „Booklook”, latifundiar al umorului şi proprietar al unui simţ critic ascuţit, de care nu scapă nimic din strâmbele alcătuiri ale lumii de azi, Mihai Batog-Bujeniţă a tipărit recent un roman, În vârful acului, unde textele scurte, acide, în fulgerarea unui blitz, lasă loc unei vaste construcţii narative…”

Liviu Apetroaie în Prefaţa volumului Poeme Ironice, Iunie 2013 subliniază nota definitorie a umorului lui Mihai Batog-Bujeniţă:”…Evident, întâlnim forme umoristice explicite, spaţiu definitoriu pentru creaţia lui Mihai Batog Bujeniţă, în care apare, de cele mai multe ori, un comic de situaţie dublat de cel al personajului. Cheia stă în orizontul de aşteptare, pentru că sonetele şi rondelurile au un desfăşurător epic, ceva se întâmplă, te aştepţi la un final al învingătorului şi râzi, până la urmă, de „drama” învinsului. Aici, poetul, umoristul, devine imprevizibil, totul are o noimă clară şi, brusc, la capătul rândului, chestiunea e pe dos. Oare nu aşa ni se întâmplă fiecăruia dintre noi, mai ales azi, când socialul funcţionează invers?”

Opera de artă este un trădător periculos al autorului chiar dacă el nu vrea asta, afirma T.S. Eliot, şi Mihai Batog-Bujeniţă, fără a-i desluşi semnele fizice se descoperă în totalitate prin cărţile sale.

Unele trăsături postmoderniste cum ar fi imanenţa „the growing capacity of mind to generalize itself througt symbols” – „capacitatea din ce în ce mai crescută de a se genera prin simboluri.” şi-au pus amprenta şi asupra prozei lui Mihai Batog Bujeniţă.

——————————

 

Constantin MĂNUȚĂ

membru U.S.R.

Iași, 15 august 2018

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
1 Comentariu
  • Ivan Lungu
    19 august 2018 at 11:13 am
    Răspunde

    Sunt mândru că mă pot număra printre admiratorii și prietenii lui Mihai B.B.
    Te iubim Mihai
    Puica și Ivan

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole