Uniunea Europeanã divizatã între pro-UE și pro-state membre

  Ultima lunã a fost din nou dinamicã pentru politica europeanã și chiar pentru relaţiile internaţionale. Partidele politice europene (EPP, PES, ALDE și Verzii) și-au definitivat calendarul pentru alegerile...
Dan Luca
Viena

 

Ultima lunã a fost din nou dinamicã pentru politica europeanã și chiar pentru relaţiile internaţionale.

  • Partidele politice europene (EPP, PES, ALDE și Verzii) și-au definitivat calendarul pentru alegerile primare europene. Accentul este însã pe desemnarea Spitzenkandidaten și mai puţin pe o procedurã de vot deschis, de genul alegeri primare. Așa cum menţionasem acum 4 ani, alegerile primare din 2014 au fost un pas înainte în comunicarea europeanã, dar totuși au avut un impact marginal la nivelul cetãţenilor. Probabil, din cauza acestui element, liderii își focalizeazã efortul pe desemnarea candidaţilor pentru funcţia de președinte al Comisisi Europene dupã alegerile din mai 2019.
  • Dacã mai spera cineva ca actualul președinte Juncker va mai prinde un al doilea mandat, recentul Summit NATO de la Bruxelles a confirmat imposibilitatea acestui scenariu. Un președinte slãbit, cel puţin fizic, nu poate sã inspire cetãţenii pentru încã 5 ani. Deci avem… „dezlegarea la pește”, scuze, la competiţia pentru viitorul președinte al Comisiei Europene, chiar și la nivelul EPP din care provine actualul președinte.
  • Farã sã aștepte prea mult, partidele politice, dar și experţii politici, sugereazã scenarii posibile pentru un viitor Parlament European. Sunt întrebãri interesante din cercurile bruxelleze: Vom asista la o Macronizare a Parlamentului European precum cea a Parlamentului Francez de anul trecut? Partidul lui Macron și cel al cancelarului Merkel vor activa în același grup politic în viitorul Parlament European?
  • Sã nu uitãm, deși e greu sã formezi o coaliţie la putere în Parlamentul European, dupã ce tragem linie la sfârșit de mai 2019, partidul european cu cele mai multe locuri poate emite pretenţii sã numeascã președintele Comisiei Europene. La nivelul EPP nici nu se concepe cedarea puterii în 2019. Liberalii europeni (ALDE) doresc un scenariu în care, cu „ajutorul grupului Macron” (utopic în acest moment), sã devinã o forţa de top 2. Socialiștii mizeazã pe o regrupare a forţelor de Stânga, inclusiv cu Comuniștii și Verzii, pentru a „prelua puterea europeanã”.
  • Mulţi preconizeazã cã de fapt viitorul Parlament European se va diviza în douã mari grupuri: pro-UE și pro-state membre. Iar fiecare dintre aceste grupuri va lua eurodeputaţi de la marile familii politice europene. Cam pe aceastã idee marșa recent și președintele Franţei.
  • În continuare se construiește noua narativã la Bruxelles, pentru a pregãti MOMENTUL EUROPEAN 2019: la provocãri naţionale, soluţii europene (inclusiv problema imigraţiei), buget european (mai precis un buget în jurul monedei euro).
  • Nu mai surpinde intervenţia presedintelui american în lupta politicã din Marea Britanie. De ce? Fiindcã poate!
  • Presiunea financiarã asupra ţãrilor membre NATO nu este nouã. De fapt mandatul actualului Secretar General are ca prioritate maximã creșterea contribuţiei ţãrilor membre, el însuși fiind dat exemplu pentru un astfel de succes la nivelul Norvegiei. Doar cã acum iese la suprafaţã frontal subiectul prin vocea actualului președinte american.

Dan LUCA / Bruxelles

Sursa: http://casaeuropei.blogspot.com

Viena
Categorii
Noutăți
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole