SONETOTERAPIE 19

PĂSĂRI ALBASTREO pasăre din mine se ridicăZbătându-se la uşa colivieiÎn care am supus-o agonieiDe-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică. Doar pentru mine, dând frâu larg magiei,Am vrut...
Viena

PĂSĂRI ALBASTRE
O pasăre din mine se ridicăZbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică.

Doar pentru mine, dând frâu larg magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.

Desfigurată îmi rânjeşte soarta!
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta

De-a ţintui aripi ce-n lanţuri pier!
Hrăniţi albastre păsări, spargeţi poarta, 
Din gând pierit urcaţi-le pe cer!(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)


Viena
Categorii
Cultură
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole