1 DECEMBRIE – NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM NEVOIE DE UNITATE NAŢIONALĂ

Din păcate, astăzi, românii sunt mai dezbinaţi ca niciodată. Tinerii urăsc bătrânii, adică pe bunicii şi părinţii lor, cum nu s-a mai pomenit în istoria românilor, dar nici la...
Viena

Din păcate, astăzi, românii sunt mai dezbinaţi ca niciodată. Tinerii urăsc bătrânii, adică pe bunicii şi părinţii lor, cum nu s-a mai pomenit în istoria românilor, dar nici la alte popoare. Generaţia post-decembristă urăşte generaţia de sub comunism. Trist, groaznic de trist, pentru o ţară creştină.

Ziua Naţională a cetăţenilor României reprezintă o dată care este adânc marcată în inima fiecărui patriot autentic. Într-o perioadă tulbure, din multe puncte de vedere – moral, politic, financiar, economic – , o astfel de abordare poate părea exagerată, dar nici pe departe lucrurile nu stau aşa.

Măcar în această sfântă zi, fiecare cetăţean ar trebui să reflecteze, să mediteze să trăiască şi să simtă fiorul dragostei de patrie, de valorile perene ale naţiunii române.
Miracolul Marii Uniri a românilor din 1 Decembrie 1918 a rămas adânc întipărit în conştiinţa şi fiinţa neamului românesc. Au fost momente de neuitat încărcate de adânci sentimente de emoţie, lacrimi, bucurie şi fericire deplină, saluturi şi îmbrăţişări frăţeşti şi camaradereşti, însoţite de ţipete şi urlete de bucurie şi veselie.

Oamenii aveau în ochi râuri de emoţie şi fericire. Se îmbrăţişau unii cu alţii, dansau o „horă mare“. În inima celor prezenţi vibra inima întregii ţări, iar pe buzele tuturor era un singur şi drag cuvânt: ROMÂNIA. „Domnea peste tot atâta însufleţire − mărturisea un participant − încât numai cine a fost prezent acolo îşi poate imagina cum a fost“. „Mă întreb − mărturisea peste decenii un alt participant − dacă urmaşii noştri vor putea înţelege sfântul entuziasm care vibra în toate fibrele fiinţei neamului“.

Un popor trăieşte prin istoria lui. Nevoia de a apropia timpurile, fie ele mai îndepărtate, fie mai apropiate, în special pe acestea din urmă, o resimţim, astăzi, tot mai acut, când trecem prin momente de încercări datorate crizei economice mondiale şi prefacerilor interne şi internaţionale atât de complexe, când strădaniile individuale şi colective se cer susţinute de argumente care să dea forţă şi curaj, perseverenţă şi înţelepciune paşilor noştri spre mai bine.

Cu alte cuvinte, istoria este plină de pilde şi învăţăminte, pe care conducătorii şi poporul nu trebuie să le uite. Trecutul nostru este temelia pe care se înalţă, cu demnitate, drepturile şi năzuinţele noastre. Iar acest trecut ne arată că temeiul existenţei noastre, adesea apărată cu armele, a constat şi constă − vital − în unitate, credinţă şi nădejde întru binele românilor şi a scumpei noastre patrie, în conştiinţa activă care ne-a făcut să nu renunţăm, chiar atunci când la capătul drumului stătea ameninţătoare moartea.
Iată de ce, astăzi este momentul bucuriei, dar şi al reculegerii, în care întregul neam românesc îşi îndreaptă gândurile de mulţumire şi de recunoştinţă spre iluştrii înaintaşi, spre toţi aceia care, fără a-şi precupeţi sângele şi viaţa, s-au jertfit pentru desăvârşirea unităţii naţionale a statului român.

În acest sens, importantă fiind însă unitatea, trăirea şi bucuria sufletească sinceră a participanţilor la paradele militare şi la manifestările organizate cu această ocazie la Bucureşti, Alba Iulia, în toate municipiile şi judeţele teritoriului românesc, dar şi în afara graniţelor, pentru cei aproximativ patru milioane de români.
Aşadar, prima zi de iarnă a fiecărui an devine data simbol pentru realizarea României Mari. Este de apreciat faptul că în ultimii 30 de ani, cetăţenii României au demonstrat din plin respectul, preţuirea şi dragostea pentru neam şi ţară şi nu au lăsat ca acest simbol al românismului şi al patriotismului autentic să fie întinat de politicianismul ieftin al unor conducători vremelnici.  La mulţi ani, române, oriunde te vei afla!     

 Comandor (r) Ştefan POPA

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole