25 de ore pentru România

25 de ore. Atât am stat în secţia de vot 100, Rennes, unde am fost membru al biroului. De la 6 dimineaţa când am început pregătirile până a doua...
Viena

25 de ore. Atât am stat în secţia de vot 100, Rennes, unde am fost membru al biroului. De la 6 dimineaţa când am început pregătirile până a doua zi la 7 dimineaţa când s-au terminat de numărat şi înregistrat toate hârtiile. A meritat.

A fost o prezenţă la vot peste orice aşteptări. De la 07.01, când au venit primii alegători, până la 21.30, când sistemul electronic a fost închis nejustificat de la Bucureşti şi ultimii oameni din secţie nu au mai putut vota, din păcate.   

Timpul de aşteptare a fost între 4 şi 5 ore. Alegătorii au venit din toată Bretania şi din vestul Normandiei, unii de la 250 de km. Oameni hotărâţi să schimbe ceva. Mulţi care au votat pentru prima dată sau pentru prima dată de mult timp. Mulţi tineri şi mulţi părinţi. Holul a fost o grădiniţă, copiii au rezistat eroic alături de părinţii care au votat pentru viitorul lor.   

Un bătrân care se deplasa cu dificultate şi reuşea cu greu să vadă nu a renunţat până nu a reuşit să voteze. Ştia perfect cu cine. Legea nu îi permite un însoţitor în cabină. Tot ce am putut face a fost să deschidem un geam, să fie un pic mai multă lumină într-una dintre cabine. Nu a renunţat până nu a votat. Poate sunt ultimele alegeri la care participă, nu voia să nu îşi exercite votul. Un exemplu care a emoţionat şi motivat pe toată lumea care aştepta. Legislaţia franceză permite delegarea votului, printr-o procedură extrem de simplă.   

Foarte multe voturi din Diaspora dispreţuită de PSD şi acoliţii săi. Acea „Lumpendiaspora“ batjocorită de Alina Mungiu (,,Iată că iese la iveală ce știe oricine care ia o cursă low-cost, să zicem Ryan spre Berlin, care e unica alternativă oricum, și asistă săptămînal la lupta fetelor teutone inflexibile cu populația prost plătită și prost educată de români, în copleșitoare proporție din totalul pasagerilor, care calcă toate regulile, se preface că nu pricepe ce i se spune, se așează unde nu are voie și face mai mult zgomot decît tot terminalul la un loc. Bine ați venit în lumpendiaspora românească, aceea care conduce în topul precarității economice și sociale în mai multe țări europene, ca să nu mai vorbim de topul educației, și care face coadă pe 1 august la intrarea în țară cu remorci de junk cars atașate- că asta e marea afacere a românului, vînzarea unei rable. Lumpendiaspora  noastră e cauza directă a votului populist și de extremă dreapta din mai multe țări europene și nu mulțumim suficient stîngii liberale europene care apără taberele noastre din Paris sau Roma și se opun expulzării cetățenilor români fără mijloace reale de subzistență sau prinși în flagrant, în numele egalității europene. Peste ea e un strat cu ceva mai mult cheag, cu un venit minim în țara de reședință, care își face viața pe Facebook colportînd orice, plătește zero taxe în țară și minime dincolo, dar vara dă peste cap orarul la ghișee prelungindu-și permisele de conducere sau pașapoartele, înainte de a pleca cu portbagajele pline de zacuscă la muncă în Occident. Ceva mai norocoasă, nu e totuși mai bine educată, nu ca număr de ani de școală, ci ca bun simț elementar- destul să vezi cum arată o coadă de români la un low cost pe orice aeroport din Europa, ca să devii brusc culturalist- arată precum coada de turci sau ruși, nu ca elvețienii sau olandezii, orice am face. Eșecul e al familiei, al celor șapte ani de acasă, a unei culturi a îndreptățirii care a prins cu libertatea căpătată în 1989, fără a fi însoțită de o cultură a datoriei, a autocontrolului, a ceea ce face civilizația. Ca atare, am transferat în străinătate o considerabilă parte din mahalaua noastră…”)

Oameni care muncesc din greu pentru o pâine mai bună decât acasă şi ar vrea să aibă unde să se întoarcă. Alergici la hoţie, pe care nu îi poate cumpăra nimeni. O forţă de muncă pe care România a pierdut-o fără să îşi dea seama, o bogăţie deloc apreciată.

România frumoasă şi harnică a lucrat din toate puterile de Ziua românilor de pretutindeni, onorându-şi astfel reprezentanţii. 

A venit şi nota de plată la violenţa gratuită de pe 10 august de anul trecut. Aşteptăm cu încredere, că tot a venit vorba, ca cei responsabili să nu mai lucreze pentru statul român. Şi la manelele cu să vină diaspora să ne p… pe ea. Nu poţi să te lăfăi în bogăţie dintr-un salariu de bugetar român şi apoi să minţi că eşti cinstit şi ca averea ţi-a căzut din cer. Cine munceşte cinstit pentru bani ştie că aşa ceva nu se poate. 

– Votaţi şi la referendum?  – Mai ales la referendum! Bineînţeles! Să terminăm odată cu hoţia, domne! De ce mai întrebaţi? Doar n-am venit degeaba până aici!  

Procesul de vot este aberant. Partea electronică, impecabilă, este dublată de o birocraţie de mâna care întrece orice limită a suportabilităţii. Mii de hârtii de scris, de anulat, de ştampilat, o frenezie a inutilităţii şi a risipei de resurse. De asta a mers atât de greu votul. Pentru fiecare alegător două fişe de scris de mână, cu aceleaşi date, deja înregistrate digital. Nu-mi mai simt mâna dreaptă şi văd doar CNP-uri şi adrese. O singură cifră: 3130 de buletine anulate inutil, pentru că nu se puteau deschide decât pachete imense de voturi, care apoi au primit fiecare o ştampilă de control şi o menţiune anulat, scrisă de mână. Ore pierdute, puteau fi prevăzute pachete mici de voturi, s-ar fi scutit multă risipă de timp şi hârtie. La alegerile franceze nu există buletine speciale de vot, în urnă se introduce fluturaşul electoral al partidului preferat, cu care alegătorul poate veni şi de acasă. Iar la alegerile în două tururi sunt refolosite. Incomparabil mai simplu. Gândiţi-vă doar la transportul milioanelor de buletine de vot în toată lumea şi la întoarcerea lor, valide sau anulate, în ţară.  

Dar a meritat. A fost impresionant efortul celor care au venit la vot şi au stat atât de mult la coadă, deşi a doua zi mergeau la serviciu, marea majoritate având şi drum destul de lung înapoi acasă. La fel al colegilor din biroul de vot, care au cumulat, după legislaţia franceză, trei zile de lucru. O oboseală dincolo de orice prevedere legală.

S-a votat pentru prima dată la Rennes. 869 de oameni au reuşit, de două ori mai mulţi decât la alegerile prezidenţiale, la fosta secţie de la Brest. Au fost mulţi care au renunţat văzând coada, au fost din păcate şi oameni care au stat câteva ore şi nu au mai putut vota, la sfârşit. Prelungirea programului de vot, pe care am propus-o din timp, nu a fost acceptată.   

Pe primul loc a fost detaşat Alianţa USR+, cu 46%, apoi PNL cu 32% şi PMP cu 5%. PSD a luat 2%. Au luat mai multe voturi independenţii George Simion şi Georgiana Tudoran, câte 3% fiecare. La referendum răspunsurile Da au fost la peste 90% la ambele întrebări.   

Pentru final o pată de culoare: cineva a pus câte o ştampilă pe toate partidele, să fie acolo. Iar altcineva a ştampilat şi PSD şi clona PSDI, anulând astfel un vot roşcat.  

România frumoasă şi harnică a lucrat din toate puterile de Ziua românilor de pretutindeni, onorându-şi astfel reprezentanţii. O duminică a încrederii. Rămâne ca politicienii votaţi să îşi onoreze, la rândul lor, promisiunile. Speranţa euforică de astăzi sper să fie responsabilitatea onestă şi competentă de mâine.

Sursa: adevărul.ro Autor – Ciprian Apetrei

Viena
Categorii
DiasporaFranțaRomâniaUniunea Europeană
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole