Acel bătrân era…Iisus de Liliana Rotaru

Mergând pe drumul meu în viață Am întâlnit un om bătrân, Cu barba albă, fruntea creață Obraz brăzdat de mult suspin.   Nu m-am oprit din drumul meu, Doar...
Viena
LILIANA ROTARU

Mergând pe drumul meu în viață
Am întâlnit un om bătrân,
Cu barba albă, fruntea creață
Obraz brăzdat de mult suspin.
 
Nu m-am oprit din drumul meu,
Doar l-am privit și în gând mi-am zis:
Și eu sunt tare supărată
Și viața mea, mi-a fost doar chin.
 
Și am plecat eu mai departe
Și ani în șir eu am umblat,
Să strâng de toate pentru viață,
Dar pentru suflet eu…nimic
 
Astăzi am văzut din nou bătrânul
Cu barba albă, chip brăzdat,
Stătea el trist pe acea băncuță
Tăcut, cuminte și îngândurat.
 
El nu statea cu mâna întinsă
Și nu cerea nimic, cuiva.
Avea privirea lui pătrunsă
La toți ce în drumul lor treceau.
 
Dar într-o zi trecând în grabă,
De-al strânsul grijilor poveri
Eu am privit înspre băncuță
La acel bătrân cu albu-i păr.
 
Dar n-am putut să merg departe
Și m-am întors din drumul meu,
M-am așezat ușor pe bancă
De parcă, îmi spusese…Dumnezeu.
 
Am stat tăcuți și împreună
Prin graba lumii timp nebun.
Și el privi ușor spre mine
Și mă întreabă: ”De ce tu, te-ai oprit din drum..?”
 
Ceva mi-a spus să mă întorc
Să te întreb, să lămuresc
De ce tăcut cu fața tristă
Mereu așa eu te găsesc.
 
Ești singur, nimeni nu-i pe lume
Să te-ngrijească, să te-aline
Sau vreun copil de-al tău bătrâne
Ca să se roage pentru tine…??
 
Ooo, am copii, am tot pământul
Sunt răspândiți în țări și zări,
Dar ei n-au timp nici pentru mine,
Nici pentru trist sufletul lor.
 
Ei nu mai știu un Tatăl Nostru,
Nu se mai roagă pe la Sfinți.
Aleargă prin lumea toată
Să strângă doar dureri și-arginți.
 
De unde știi tu moș bătrân
Atâtea lucruri despre oameni.
Stai pe băncuță liniștit
Tu nu știi cum e în lumea asta.
 
Atunci mă lua sfios de mână
Și-o strânse tare, cât putu
”De ce alergi așa copile?
Din tot ce strângi, cu ce rămâi?”.
 
Eu îl privesc întrebătoare
Și vreau să îi răspund ceva,
Dar mă opri în grabă mare:
– Copilă, viața-i trecătoare, să faci și pentru suflet tu ceva…
 
Și blând privește către mine,
Când lacrimile-mi curg șiroi,
Cu mâna caldă și cu rana
Mă Binecuvântară și…plecară.
 
Eu am rămas mult timp pe gânduri,
Simțeam ceva, vroiam răspuns
Dar Cerul, chiar se luminase
Căci, acel bătrân era…IISUS.
 
Liliana ROTARU

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole