Alba-neagra

Jocul unui destin ce nu îl putem controla este imortalizat in paginile istoriei cu sânge si foc, alături de figurile marcante ale trecerii noastre prin vreme. Nici când nu...
Viena

Jocul unui destin ce nu îl putem controla este imortalizat in paginile istoriei cu sânge si foc, alături de figurile marcante ale trecerii noastre prin vreme.

Nici când nu i-a fost dat lumii sa asiste la un asemenea spectacol, pe cat de gratuit pe atât de bizar si neînțeles. Te-ai putea întreba, cu siguranța, daca întreg avansul științei si tehnologiei nu a fost făcut înadins, tocmai pentru a ne vedea urâțenia lăuntrica, lașitatea si lipsa fermității, a verticalității pierdute pe câmpul plăcerilor lascive, ale decadentei fortuite, venita parca la pachet.

Spectacolul grotesc al unor mize politice ce scapă poporului nu mai surprinde nici macar pe exegeți, cunoscători din interior ori simpli emitenți de opinii la cald sau conjunctural, ori pe la întâlnirile obligate din cercurile modene.

Scoși din amorteala plictisului unei dictaturi militare impuse arbitrar, sub privirile atonice ale celor care nu pricep la timp dar nici prea bine imaginea si nici urmările unei derogări ale prevederilor convenției CEDO, ne-am trezit brusc, pentru putin, la lumina reflectoarelor unei descinderi in forța asupra emoției colective tocmai in inima tarii. Acolo, in buba artificial creata si ale cărei sistematice sesiuni de cura fictiva ni se prezintă sub forma unei sulfamidemii permanente, datorate unui permisiv prag electoral, s-a strâns la repezeala toată năpasta celor 30 de ani de stagnare pe scara noastră evolutiva.

Cura miraculoasa a oricărei forme de abuz polițienesc, a încălcării flagrante a oricărui relfex legitim cetățenesc, din seria celor venite cu greu si obținute cu prea mult sânge, cat si a pitrocitului oricăror așteptări firești in vremuri complexe, avea sa se găsească la adăpostul platoșei grele ale semnificației unui tărâm inventat la orele serii absenteismului national.

Bâjbâiala sintaxelor emanațiilor liderilor impuși noua, capătă conotații noi sub presiunea timpului care si-a pierdut răbdarea zăcând in orologiile amortite, dezvelindu-le chipurile ascunse sub bărbi ori scoțându-le de sub tunsorile făcute in pripa “acasă”. Asa de goi ne par si altfel, mai pricăjiți, mai simpli, mai neputincioși, o satisfacție cu iz macabru ne inunda si ne însuflețește, de parca suflul lor scurt si sacadat le-ar prevesti sfârșitul la capătul unei epoci necruțătoare cu noi, dar permisiva cu dânșii.

Azi știm cu certitudine ca ei nu ne-au dorit acolo, nu ne-au dorit deloc, ne-au folosit numai pe posturi de actori fictiv ai unei piese cu regizori șchiopi si scenariști infirmi, rulata doar pentru avantajele vanzarilor in avans si care sa le asigure sertarele unor contabilități simulate.

La masa ospățului dramei naționale au stat, de-a rândul, multi ca voi, tot ei nemulțumiți firește, au dat si oase la flăcăi doar, doar, sa poată sa-si oprească Tara…dar nu se poate mânui mereu același vals cu-aceeași nota sparta, când nu mai sade astăzi nimeni sa v-asculte-n poarta…

Jucați in continuare alba-neagra si va-ncercați norocul efemer…

Decebal Marinescu

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole