Am trecut şi eu Prutul ! Colegii mei de liceu chiar de două ori!

În anii ’60 şi ceva eram elev la Liceul nr. 1 Mihail Sadoveanu din Iaşi, actualul Colegiul Naţional. O şcoală serioasă, cu elevi şi profesori de top naţional. Dar...
Viena

În anii ’60 şi ceva eram elev la Liceul nr. 1 Mihail Sadoveanu din Iaşi, actualul Colegiul Naţional. O şcoală serioasă, cu elevi şi profesori de top naţional. Dar şi cu dorinţa de a cunoaşte lucruri noi, oameni noi, locuri noi.
În acest context, spre sfârşitul anilor ’60 am făcut cu şcoala o excursie de trei zile la Chişinău, în stânga Prutului.
Ne-am cazat la Hotelul Cosmos din centrul capitalei Republicii Moldova, iar în ora următoare am şi fost în afara hotelului, cu dorinţa tinerească de a vedea lucruri noi, oameni noi, locuri noi.
Vine la mine un domn în vârstă şi mă întreabă: „Eşti din România?”. „Da!” îi răspund. „De unde ?”, mă întreabă acelaşi domn foarte amabil. „Din Iaşi!”, spun eu. „Aha, ştii că familia noastră are rude la Iaşi, stau în Păcurari. Măi băiete, te rog ceva foarte mult: vino acum acasă la mine, să îi povesteşti şi nevestii mele ce mai este prin Iaşi, că tare îi e dor de România!”. „Bine, spun eu, să mergem!”, fără să mă gândesc şi la faptul că pe domnul respectiv nu îl văzusem niciodată în viaţa mea, nu ştiam cine este cu adevărat şi eram şi pe un teren necunoscut mie, că deh, putea să mă ducă oriunde…

Mergem vreo 15 minute pe jos şi intru într-o casă modestă, mă aplec când intru pe uşă, iar în faţa mea stătea o doamnă în vârstă, care face ochii mari când mă vede… Intervine soţul: „Nevastă, l-am adus pe băiatul ăsta de la Iaşi, ca să ne povestească ce mai este prin ţara noastră…”. Şi stăm la taclale preţ de vreo 3 ceasuri, iar la urmă nevasta omului mă întreagă: „Băiete, când veniţi să ne luaţi înapoi ?”. „Adică, cum să vă luăm înapoi ?”, întreb eu fără a avea habar la timpul ăla, de adevărata istorie a Basarabiei.

„Lasă, că o să aflii tu mai târziu, când ai să creşti mai mare, de rostul întrebării mele”, îmi spune doamna, care îi dă „poruncă” soţului. „Du băiatu’ înapoi la hotel şi vezi să nu păţească nimic pe drum, că se lasă seara…”. Omul mă ia de mână şi mă duce până la uşa hotelului, acolo unde toată clasa mea, în frunte cu profesorii, mă căutau cu disperare, fiind la un pas să anunţe Miliţia din Chişinău, pentru răpirea elevului Dan Teodorescu… După cearta de rigoare, trasul de urechi de rigoare şi şutul în fund primit de la un bun prieten de clasă, mă duc repede în cameră şi mă culc… Şi aşa a trecut prima zi a vizitei mele la Chişinău, în RSS Moldovenească, în anii ’60 şi ceva.
* A doua zi la Chişinău, în căutare de „labe de înot”!

După ce am înţeles că nu am voie să mă desprind de grup, dar nu prea am aplicat acest lucru (deh, ale tinereţii valuri…) a doua zi plec din nou de la „Cosmos”, tot singur, la un magazin aproape de hotel, ca să caut „labe de înot şi vizieră pentru ochi”, că aşa îmi intrase mie în cap acest lucru. Intru la un magazin sportiv şi întreb dacă au aşa ceva, dar nu îmi răspunde nimeni. Merg mai departe, intru la un alt magazin cu obiecte sportive, întreb din nou „Aveţi labe de înot şi vizieră pentru ochi?”. Nu mă bagă nimeni în seamă, dar la un moment dat, când în magazinul respectiv nu rămasese decât vânzătoarea (o tânără foarte drăguţă, drept să spun) şi cu mine, cea de dincolo de ghişeu îmi spune: „Ai vorbit româneşte şi de aceea nu ţi-am răspuns ! Nu prea avem voie să vorbim româneşte în public, aşa e la noi acum… Dar am înţeles ce vrei şi mă duc în magazie să-ţi aduc ce ai cerut… Un singur lucru te rog: dacă mai intră cineva în magazin, tu să nu vorbeşti deloc, iar eu vorbesc doar ruseşte. Plăteşti 25 de ruble, eu îţi dau ce ai cerut şi pleci repede, nu mai pui alte întrebări, că îmi faci rău mie…”.
Am înţeles, am respectat întocmai înţelegerea cu domnişoara vânzătoare din Chişinău, am plătit, am luat labele de înot şi viziera pentru ochi şi am plecat. Am ajuns la Hotelul Cosmos şi am mers în continuare prin Chişinău doar cu „grupul”: am vizitat parcul, am băut o bere cu colegii, care nu avea nici un gust, ci era mai mult o spălătură de vase, am stat la taclale, am povestit vrute şi nevrute şi brust m-a pălit dorul de Iaşi, de România.
După încă o zi de Chişinău am plecat spre patrie, unde m-am simţit din nou acasă. Acasă la mine, la Iaşi, alături de părinţii şi bunicii mei… Vorbesc cu tatăl meu despre Chişinău: „Ticule, să ştii că domnul care m-a dus acasă la el se uita cu jind la pantofii mei, cred că îi vroia! Dacă mai aveam o altă pereche la mine, îi dădeam pantofii din picioare! Săracii, cred că nu aveau nici cu ce să se încalţe!”…
* Peste 47 de ani de la absolvirea liceului, tot la Hotelul Cosmos din Chişinău, într-o excursie la care nu am participat…
În perioada 9-10 iulie 2016, absolvenţii promoţiei 1969 de la Liceul nr. 1 Mihail Sadoveanu din Iaşi s-au gândit să ajungă din nou la Chişinău şi din nou la Hotelul Cosmos din capitala Republicii Moldova. Din păcate, din motive obiective, eu nu am putut decât să-mi conduc colegii la cele două microbuze 18+1 din parcarea Supermarketului Billa din zona Gării din Iaşi şi să le urez drum bun!

Ce am pierdut nefiind prezent la această excursie din Republica Moldova, vă las pe dumneavoastră să trageţi singur concluziile, după ce voi detalia în cele ce urmează programul turistic al trecerii Prutului:
*** Sâmbătă (9 iulie 2016):

– Ora 08.00: Plecare din Iaşi pe ruta Răducăneni – Albiţa – Leuşeni – Mănăstirea Capriana – Ialoveni – Mileştii Mici.

Se vizitează Mănăstirea Capriana, cu prima menţiune documentară în anul 1420, iar din 1429  primeşte statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun.

– Ora 13.30: Program de vizită a Galeriilor Subterane  Mileştii Mici, cu degustare de vinuri şi masa de prânz.

Complexul de galerii (pivniţe) de la Mileştii Mici este cel mai mare din Europa, întinzându-se pe aproape 250 km, din care sunt folosiţi circa 120 km.  Vizita în subteran presupune transportul cu microbuze care nu trebuie să depăşească înălţimea de 2,70 metri şi cu un loc pentru ghid, pentru a călători pe bulevardele şi pe străzile pline de butoaie şi de sticle de vin. Cu aproximativ 1,5 milioane de sticle de vin, ”Colectia de aur” de la Mileştii Mici a fost înregistrată în 2005 în Cartea Recordurilor Guiness – cea mai mare colecţie de vinuri din lume.
După  o vizită  la magazinul complexului, de unde se pot face diverse cumpărături specifice şi  suveniruri,  se pleacă din Mileştii Mici spre Chişinău.

– Cazare la Hotel Cosmos 3* din Chişinău, aproape de centrul oraşului.

– Ora 19.30: Cina festivă cu program de muzică şi dans, la un restaurant de lângă Hotelul Cosmos.

*** Duminică (10 iulie 2016):

– Ora 09.00: Micul dejun la Hotelul Cosmos.  Turul  oraşului Chişinău cu vizitarea Arcului de Triumf, a catedralei metropolitane şi a grădinii publice Ştefan cel Mare. Vizită la Magazinul  de dulciuri “Bucuria”.
– Ora 13.00: Plecare spre Iaşi, cu un prânz  tradiţional  la Popasul  “La Bădiş”.

– Sosirea în Iaşi, în jurul orei  20.00.

De menţionat că, la excursia din iulie 2016, ne-au onorat cu prezenţa şi doi colegi care domiciliază de mai mulţi ani în Israel, ei fiind Moni Leiba şi Bebi Avramovici, însoţiţi de soţiile lor. Au mai venit şi alţi colegi din ţară, care locuiesc în afara Iaşului.
Concluziile sunt următoarele: „Totul a fost la superlativ, a fost foarte bine!”, ne-a spus Moni Leiba, iar colegul Ştefan Hleşcu a mai menţionat: „A fost bine, ne-am simţit bine şi cred că vom mai repeta figura şi altădată!”.
În final, vă mai pot spune doar atât: Chiar dacă eu am trecut Prutul doar o singură dată, iar unii dintre colegii mei de liceu de două ori, pentru mine oraşul Chişinău rămâne mereu o amintire plăcută, iar moldovenii adevăraţi sunt oameni minunaţi!
DAN TEODORESCU

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole