ARDEALUL, PĂMÂNT ROMÂNESC (6) : Ziarişti români condamnaţi de administraţia ungară (1867-1918)

Aflaţi în „linia întâi”, ca nişte adevăraţi patrioţi, mulţi jurnalişti şi scriitori români din Ardeal nu s-au lăsat intimidaţi de veninul antiromânesc al urii, revărsat de cioclii regimului batjocoritor...
Viena

Costel Neacșu

Aflaţi în „linia întâi”, ca nişte adevăraţi patrioţi, mulţi jurnalişti şi scriitori români din Ardeal nu s-au lăsat intimidaţi de veninul antiromânesc al urii, revărsat de cioclii regimului batjocoritor austro-ungar, timp de 51 de ani (1867-1918)! Puşi în faţa unei „cascade” de nedreptăţi, strigătoare la Cer, bravii noştri înaintaşi nu au accepat să trăiască dezonoraţi şi, cu toate privaţiunile cauzate de acuza delictului de presă, s-au folosit din plin de talentul lor, de vajnici condeieri cu priză la public, pentru a sancţiona prompt, în diverse publicaţii ale vremii, derapajele extremismului administraţiei ungare: au fost acuzaţi, cu girul Budapestei, de a fi scris articole politice şi antipatriotice, cărţi, cu scopul de a provoca „agitaţie” pro-românească!
Iată, stimaţi cititori, câteva „mostre” despre tragedia românilor, ardeleni, după ce (din 1867) austriecii au lăsat Ardealul la discreţia Ungariei „civilizatoare”:
• Ioan Raţiu (preşedintele Partidului Naţional Român) şi-a văzut casa devastată după ce, în jur de vreo 3000 de unguri, s-au strâns cu ciomege să sancţioneze îndrăzneala acestuia de a se implica, prin Memorandumul din 1892, în apărarea drepturilor românilor ardeleni. Autorii documentului au fost daţi în judecată (în 1894) şi acuzaţi de instigare prin presă. „Procesul”, desfăşurat la Cluj, s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. Mai mult, guvernul ungar a interzis activitatea P.N.R.! Memorandiştii români au fost acuzaţi de înaltă trădare şi agitaţie pentru dezmembrarea statului unguresc: preotul Vasile Lucaciu (5 ani de temniţă), dr. Ioan Raţiu (2 ani), viitorul mitropolit şi patriarh Miron Cristea (9 luni), ziarişti etc! Au fost întemniţaţi în durele închisori de la Seghedin şi Vaţ;
• 1897 – Andrei Balteş, de la revista „Tribuna” din Sibiu, a fost condamnat la 1,4 ani de temniţă;
• Andrei Mureşanu, director la „Gazeta de Transilvania”, a fost condamnat, chiar de ministrul de interne al Ungariei, la 8 zile de temniţă;
• 1898 – Aurel Trif, redactor la „Tribuna Poporului” din Arad, osândit la 3 luni de temniţă şi 100 de coroane amendă;
• 1900 – Sever Bocu, redactor la „Tribuna”, a fost condamnat la 3 luni de temniţă;
• 1901 – tot Andrei Balteş, a primit 15 luni de temniţă şi 1.100 coroane amendă;
• 1906 – Ioan Rusu Şirianu şi Ştefan Cicio Pop, de la „Libertatea”, 3 ani de temniţă;
• 1907 – profesorul Ioan Lupaş, de la „Ţara noastră”, 3 luni de temniţă şi 200 coroane amendă. La intervenţia ministrului instrucţiunii publice din Budapesta, Appony, a fost nevoit (între 1909-1911) să părăsească Sibiul, apoi însuşi Ardealul (în Primul Război Mondial, i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Budapesta;
• 1910 – Octavian Goga, arestat la Budapesta şi dus sub escortă la Cluj, a fost condamnat la 1 an de temniţă şi amendă 600 coroane;
• Ioan Slavici a fost arestat de 4 ori, amendat şi închis un an la Vaţ;
Cu alte cuvinte, numai redactorii şi colaboratorii revistei sibiene „Tribuna” au fost
condamnaţi timp de 10 ani (1893-1910) la 40.656 coroane amendă în bani şi 17 ani de temniţă, iar românii ardeleni de la publicaţia arădeană „Die Fraiheit Ungaru” s-au văzut puşi în situaţia de a fi condamnaţi, între 1906-1908, la 124 de ani, 6 luni şi 27 de zile de temniţă de stat (precum şi la amenzi de 2000 de coroane).
Pur şi simplu, ca să scape de loviturile justiţiei maghiare, de întemniţări şi deportări, cei mai buni ziarişti şi scriitori au trecut munţii, înaintea Primului Război Mondial, pentru a-şi putea continua protestele de la Bucureşti!

Prof.Costel Neacşu

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole