Bucuria de a fi lector universitar cu dizabilități

Emma Matreniuc locuieşte în Edineţ, Republica Moldova şi se consideră o femeie împlinită atât pe plan personal cât şi profesional. Absolventă a Universităţii de Stat din Moldova, d-na Matreniuc...
Viena

Emma Matreniuc locuieşte în Edineţ, Republica Moldova şi se consideră o femeie împlinită atât pe plan personal cât şi profesional. Absolventă a Universităţii de Stat din Moldova, d-na Matreniuc este lector şi profesor de limba engleză fiind cunoscută, mai ales, ca susţinătoare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Viaţa Emmei s-a schimbat radical în momentul în care a fost nevoită să accepte că este o persoană cu care se cu mobilitate redusă iar după perioadele de cumpănă, când nu ştia cum să gestioneze această situaţie, a reuşit să-şi adune forţele pentru a merge mai departe. Un element în plus, în această luptă cu dizabilitatea, l‑a reprezentat nevoia Emmei Matreniuc de a fi o mamă exemplară.  În această calitate încearcă să fie alături de fetiţa ei cât mai mult timp posibil, relaţia lor fiind întemeiată pe comunicare şi pe pasiuni comune : dragostea pentru cărţi şi cinematografie. Ca pedagog încearcă să le ofere tinerilor modele de viaţă demne de urmat şi să le transmită pasiunea pentru limba engleză iar ca susţinătoare a dreptului persoanelor cu dizabilităţi la viaţă independentă, reușește să pună în aplicare lucrurile învăţate în străinătate,  în cadrul programelor la care a participat ca reprezentantă a Republicii Moldova.

Referindu-se la statutul femeilor cu dizabilităţi din Moldova de peste Prut, recunoaşte că în ultimii ani s-au făcut paşi înainte în acest sens, persoanele cu dizabilităţi fiind încurajate să se implice activ în viaţa comunităţii.

”Femeile cu dizabilităţi din Moldova au căpătat în ultimii ani un statut destul de respectabil. Atât fetele, tinere cât şi alte femei cu dizabilităţi sunt tot mai mult şi mai mult implicate  în diferite activităţi, proiecte, programe, în viaţa politică şi socială, ele apar la televiziune şi radio, în modeling şi la evenimente sportive şi socio-culturale. Toate acestea au loc datorită faptului că tot mai multe organizaţii luptă pentru drepturile omului, promovează drepturile persoanelor cu dizabilităţi, militează pentru egalitatea de gen, luptă împotriva discriminării şi sunt foarte activ implicate în a atrage femeile cu dizabilităţi în tot ce se petrece în viaţă, în ţară, şi în afară ei. Deci, pentru moment putem vedea mai multe organizaţii unde femeile cu dizabilităţi sunt membre active şi participă la  programe şi evenimente împreună cu doamnele cu abilităţi depline. Însă acest fapt nu a apărut într-o singură noapte şi a schimbat dintr-o dată vieţile mai multor femei. Nu. Este vorba despre  un proces continuu. Este o cale nu prea uşoară, în care uneori te simţi de parcă ai fi într-o luptă cotidiană cu stereotipurile, fricile societăţii, ignoranţei autorităţilor la toate nivelurile. Acestea şi multe alte piedici creează o atmosferă unde femeile cu dizabilităţi se simt umilite, slabe, discriminate, neputincioase şi neprofesioniste. Acest lucru  se întâmpla şi se întâlneşte în toate regiunile, în diferite cercuri şi comunităţi”. (Emma Matreniuc)

Fiind una dintre promotoarele drepturilor femeilor cu dizabilităţi din Republica Moldova, Emma Matreniuc a găsit un punct de echilibru între activitatea de lector şi profesor de limba engleză şi acţiunile  pe care le organizează în cadrul Asociaţiei VIVERE, organizaţie destinată tinerilor cu nevoi speciale.  „Acest punct este mereu unul incitant, fiindcă aici apare sinergia între predarea limbii străine job-ul meu, specialitatea de bază, vocaţia şi pasiunea care este ceva deosebit pentru mine, şi pe altă cale paralelă vine pledarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi de tipuri, vârste și situaţii diferite. Mulţi ani în urmă, când eram şi eu o persoană cu abilităţi depline, nu eram implicată în atâtea activităţi, dar şi în timpul acela în ţara noastră nu se vorbea atât de mult şi nu se atrăgea atenţia aupra  acestui domeniu. Eu lucram la Universitate şi meseria mea era cel mai important lucru, era pasiunea mea, prezentul şi  viitorul meu, în care studenţii  erau un tezaur pentru mine, sursă de inspiraţie şi scopul de a face lucruri bune, profesional şi responsabil, din punct de vedere atât practic cât şi teoretic, pe calea cercetărilor ştiinţifice. La  momentul când viaţa mea s-a divizat în două etape numite  „înainte” şi „după”, s-au schimbat nu multe, ci practic toate, începând cu oamenii care mă înconjoară, prietenii, cercurile de interese, modul de viaţă, sănătate, modalităţile de deplasare, preocupări, până la atitudini,  vise, viziuni, dorinţe, necesităţi, acceptări şi altele. (Emma Matreniuc)

Inspirată de activitatea asociațiilor din străinătate în domeniul dizabilității și de impactul pozitiv în comunitate a  proiectelor inițiate de aceste organizații lectorul universitar Emma Matreniuc a decis, în 2014, că este momentul să își îndeplinească visul de a înființa o asociație. Referindu-se la acest punct important din biografia sa, mi-a oferit următoarele explicații. „La un anumit moment din viaţa mea am participat la o instruire şi am intrat  într-un proiect care avea drept scop evaluarea modului de respectare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în Moldova după ratificarea Convenţiei ONU. După curs am devenit responsabilă și am început să realizez această evaluare aplicată la nordul Moldovei. Apoi a urmat un studiu de evaluare accesibilităţii în oraş, care a demonstrat „zero” accesibilităţi. Cred că acel moment era unul crucial, căci interviurile, care le-am efectuat împreună cu observațiile mele personale mi-au deschis o uşă nouă în înţelegerea vieţii pe care duc persoanele cu dizabilităţi la noi în ţară. Și în acest context să regăsit şi  viaţă mea cu toate dificultățile ei.  Tot aşa şi pentru mine lipsa rampelor de acces, trotuarele distruse, bordurile înalte, mijloacele de transport neadaptate, spaţiu neaccesibil practic în  toate locurile unde  trăim şi în viaţa socială şi, nu în ultimul rând ignoranţa oamenilor, m-au motivat , m-au „împins” pe calea luptei pentru susținerea drepturilor oamenilor cu nevoi speciale.. Venise momentul potrivit pentru a începe ceva nou. Așa a luat naștere asociaţia tinerilor cu dizabilităţi, în 2014, pe care cu drag am numit-o „VIVERE” şi al cărei scop a fost şi rămâne de a schimba viziunea şi atitudinea societăţii dar şi prejudecățile oamenilor cu dizabilităţi asupra anumitor lucruri.  Noi suntem persoane cu dizabilităţi  acest lucru ne face un pic deosebiţi, dar tot aşa ne face egali cu  lumea.  Au apărut, între timp,  organizaţii partenere, platforme de colaborare, participări la multiple evenimente, instruiri despre domeniu dizabilităţii”. (Emma Matreniuc)

Pe parcursul experienței acumulate în cadrul cursurilor și semninariilor din țară și din străinătate, Emma Matreniuc a învățat să transforme defectele în atuuri profitând de faptul că este diferită. Cu timpul a reușit să se împace cu gândul că trebuie să își învingă timiditatea și să iasă în lume pentru a se perfecționa în scopul schimbării atitudinii celor din jur. Atitudinea celor din jur este o punte periculoasă şi  importantă pentru o persoană cu dizabilităţi, pe care trebuie s-o treci, s-o depăşeşti, s‑o cucereşti. E greu şi emoţionant. Nu e vorba de talent sau cunoştinţe, ci de puterea şi curajul de a fi.  Într-adevăr, este destul de greu să depăşeşti acea punte şi să începi să fii în rând cu alţii, să te bucuri de viaţă, de  prieteni, de oameni, de profesie, de studii şi de alte lucruri, care există în viaţa ta.. În cele mai multe cazuri stagnarea celor cu dizabilităţi, refuzul de a ieși din nişa noastră, forţele scăzute şi depresia fac parte din lista cea lungă de cauze care încep cu «de ce eu? » care ne împiedică să depăşim timiditatea. „Fiecare din noi – a continut doamna profesoară – are istoria sa , care stă în spate, care îl însoţeşte peste tot, care merge mână în mână, ca o parteneră  inseparabilă din povestea vieţii. Momentele  grele de pe paginile istoriei mele au fost încercări pe care trebuia să le înving. Este greu așa brusc, într-o noapte, în câteva ore, să te găseşti  stând în pat, şi să înţelegi că nu te mai poţi mişca. Ceea ce tu ai fost ieri, tânără, voioasă, energică, o femeie care aleargă, lucrează, dansează – nu mai este deja aşa. Etapele de frustrare şi frică au venit foarte repede una cu alta. Dar totodată forţele apăreau din nişte rezerve necunoscute pentru a duce lupta din fiecare zi, oră după oră, exerciţiu după exerciţiu, cu lacrimi, dezamăgiri  și imposibilitatea să fac lucruri şi mişcări simple,care îmi păreau uşoare ieri. Însă momentul în care, după eforturi titanice, m-am ridicat în picioare şi am început să fac paşi nesiguri, mi-a dat încredere mare. A durat un timp anumit, până ce am înţeles, că nu voi fi acea „eu” din trecut, şi trebuie să mă reconstruiesc, să mă re-creez din nou”. Astfel am regăsit dorul de  a rămâne femeie, dorința de a mă întoarce la volan și nevoia de a mă reîntoarce la multe alte lucruri care mă defineau. La fel a fost la naşterea fiicei mele, pe parcursuș  îngrijirii și , creşterii ei am primit toată dragostea și susținerea familiei. Cred că familia e un castel, în care te simți protejat.  . Însă, la momentul când ai depăşit câteva etape grele, când totuşi, în pofida faptului că te simţeai nesigur şi umilit, ai început sa duci  o viaţa pe care o doreai, și erai în profesia în care îţi plăcea să fii —atunci totul în jur înflorea și îți dădeai seama că lumea, în esenţă, să este plină de persoane bune şi cumsecade, și dacă tu zâmbeşti – cum a zis celebru Schopenhauer – lumea îţi zâmbeşte înapoi.

                Iar Emma Matreniuc zâmbește cu încredere fiindcă a reuși să treacă puntea suspinelor și încărcată cu optimism încearcă să transmită tot ce are mai bun, atât ca profesoană dar mai ale ca om care a reușit să-și depășească limitele. În acest context, nu este de mirare că un loc aparte în sufletul ei îl ocupă tinerii cu dizabilități și studenții care îndrăgesc limbile străine.  Desigur, referindu-se la cariera pedagogică, doamna Emma Matreniuc a ținut să precizeze că succesul profesional nu este suficient pentru a ne simţi întregi, liberi şi fericiţi. De asemenea, a recunoscut, că printre lucrurile care o fac fericită un loc important îl ocupă filmele reușite și cărțile bune.  Acesta ar fi, pe scurt, portretul unui om minunat, Emma Matreniuc, o mamă iubitoare, o profesoară dedicată, o femeie atrăgătoare și mai ales o persoană împlinită căreia nu îi este teamă să afirme că este un lector cu dizabilități.

LILIANA MOLDOVAN

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole