CENTURIA LUMINII – LUMINA CUVÂNTULUI – CUVÂNTUL LUMINII

Motto: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan cap 8-12)                                                                                                                           „În lume, necazuri veți avea,...
Viena
Elena ARMENESCU

Motto:

„Eu sunt Lumina lumii;

cel ce Îmi urmează Mie

nu va umbla în întuneric,

ci va avea lumina vieţii”

(Ioan cap 8-12)                                                                                                                          

„În lume, necazuri veți avea,

 dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea”

 (Ioan –cap 16/33)

În loc de prefaţă

” Mărețul Har m-a mântuit „

Amazing Grace !*

Măreţul har m-a mântuit
Pe mine din păcat
Pierdut eram, dar m-a găsit
De moarte m-a scapat

Măreţul har m-a învăţat
S-o rup cu orice rău
Ce scump mi-e azi tot harul dat
Trăiesc prin el mereu.


Dureri, batjocuri, prigoniri
Adese-am întalnit
Prin harul marii Lui iubiri
Eu toate-am biruit

Prin har ajunge-voi in cer
Cu slava îmbrăcat
Şi voi slăvi în veşnicii
Pe Cel ce har mi-a dat.

(1772 John Newton) 

*cântat magistral de Andre Rieu împreună cu orchestra sa.

***       

Argument

A trebuit să vină Cuvântul întrupat

Să ne dezlege de neagra ”orbire”

Să putem vedea clar, apropiat

Că VIAȚA are temelia zidită din IUBIRE.

1

Dumnezeu Tatăl văzând întuneric în oameni,

Cugetând, a hotărât să le trimită Lumină           

Știind că este important ceea ce sameni

Pentru ca roada să fie gustoasă, deplină.

2

Lumina minții era cea care lipsea

De aceea este de la sine înțeles, lumesc

Că chip de OM trimis în lume trebuia

Dar cu cunoașterea înaltă a Tatălui ceresc.

3

Flori printre spini, pe Câmpia Armaghedonului

Așteptau poveștile Lui pline de tâlcuri

Soarele, în răsărit dansa pe Muntele Sionului

Știind că va lumina Lumina prin târguri.

4

După ploile repezi, binecuvântate

Apărea curcubeul amintind de eremiți

De legământul Domnului în vremuri uitate

Când oamenii  se închinau în duh, smeriți.

5

În marile palate pătrunsese dezmățul

Plebea uimită se  revolta îndrăzneață

Când a aflat că se întinde ca râia incestul,

Sodomia – fără de rușine, pe față!

6

Demult, la uimitoarea, prima Sa venire

Mare parte din lume se înrăise peste măsură

Iubirea, dragostea se împuținase peste fire

Fratele spre frate privea ades cu ură.

7

Dar smochinii înfloreau răsfățați în lumină

Natura întreagă zâmbea cu duioșie cerului

Dădea semne că aștepta cu nerăbdare să vină,

Să înceapă Zilele miraculoase ale Mântuitorului.

8                             ***

Vremea acum este haotică, timpul volburos

Încotro mă uit în lume, nu am ce să privesc

Dar știu că milioane așteaptă pe Iisus Hristos

Să readucă pe Pământ suflu dumnezeiesc

9

Întinde Doamne Mâna Ta cerească

Trăgând cu blâdețe curcubeul după ea

Peste munți și mări, peste rasa omenească

Pentru care se roagă tainic Sfânta Maria!

10

Să ne aplecăm pioși, cu smerenie multă

Să vedem cu ochii minții noastre de acum

Faptele Mântuitorului, modul cum ascultă

Fiul de Tatăl ceresc, urmându-și greul drum.

11

Iisus știa ce noi azi abia întrezărim

În tot ce s-a descoperit prin cercetare

Biochimia, fizica cuantică, oricât citim

Intuim: lumina metamorfozată aduce alinare.

12

Vibrația înaltă cu care trebuie să rezonăm

Pentru a fi capabili să primim lumină

Se obține de bunăvoie, doar să acceptăm

Credința, din spusa Lui blândă, cristalină!

13

Cei care-L urmau puteau înțelege ușor

Prin pilde, parabole și captivante povești

Despre ceea ce vedeau în jurul lor:

Semințe și semănător, teascuri lumești.

14

Cel viclean și rău temându-se de puterea Lui,

Că milioane de suflete  îl vor fi părăsit

A urcat obraznic pe muntele Carantaniei          

Unde Iisus postea și mieros l-a ispitit:

15

”De ești tu Fiul lui Dumnezeu,

Zi acestor pietre să se prefacă în pâini”

Iisus a rămas o vreme pe gânduri

Uitându-se spre cer, apoi spre mâini.

16

Apropiind mâinile Sale în rugăciune

Comunicând intens cu Tatăl, acultând vântul

A răspuns celui cu fața ca un tăciune

”Omul se hrănește nu doar cu pâine,

                                            ci și cu Cuvântul…”

17

Dar ispititorul nu se dădea înfrânt

I-a arătat bogățiile pământului ca fiind ale sale

Și cu glas de tunet, încruntat i-a cerut

Domnului Hristos să i se închine…

18

Cu salvă îmbrăcat,

Iisus, i-a zis: ”Piei Satano, căci scris este

Domnului Dumnezeului tău să te închini

Și Lui singur să-i slujești” aceasta nu-i poveste

Ci poruncă clară în decalogul divin…

19

Transpusă, viața din vremea Lui în viața ta

A mea, a lui, a ei, a oricărui pământean

Cu uimire și mare surprindere vei constata

Cum fără Dumnezeu, zilele se scurg în van…

20

Până la ~A doua venire~ mult așteptată iar

S-aprofundăm parabolele, înțelesul tainic

Care ar trebui să ne pună mintea pe jar

Să pătrundem mesajul lor milenar, trainic.

21

Neam viclean și desfrânat, neamul omenesc

Cere și azi semne ca pe vremea lui PILAT

Dar semnul pe care AZI aproape îl cerșesc

A fost dat: Semnul lui Iona și Hristos a înviat!’

22

Iisus a început misiunea în Galileea neamurilor

Acolo în ținutul sărac, pe țărm a rostit tare:

”Pocăiți-vă! Că s-a apropiat Împărăția cerurilor”

Poporul a văzut atunci în El lumină mare…

23

Prima minune a lui Hristos fost-a rânduită

La Nunta din Cana Galileei să o săvârșească

Când a transformat apa în vin, iar lumea uluită

A avut multă vreme – până azi – să povestească

24

Tatăl ceresc vrea de la noi iubire adevărată

Nu buze mincinoase care cer minuni

De aceea, în rugăciune nu cere niciodată

Înainte de a mulțumi CELUI DIN GENUNI.

25

Veneau fariseii în toate zilele, grămadă

Unde predica Iisus, ori era chemat să dezlege

Veneau nu să învețe ci să iscodească, să vadă

Abaterile viitorilor apostoli de la Lege…

26

Invocau nimicuri, cum ar fi spălatul          

Pe mâini, ori pe picioarele prăfuite

Vedeau paiul din ochiul altuia, nu păcatul

Nu bârna din ochii lor, inimile viclenite…

27

Înțelept, Iisus răspundea provocatorului:

(De răii urmăritori scăpând cu greu)

”Dați Cezarului ce este al Cezarului

Și Lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”

28

Într-o zi, o femeie adulteră aștepta în răscruce

Să fie omorâtă cu pietre chiar de rude, mișei

”Cel fără de păcat dintre voi să arunce

 cel dintâi piatra asupra ei.”

29

Atât le-a spus Iisus, fără să-i certe

Prin aceste vorbe le-a tulburat conștiința

Ei nu mai puteau cere Domnului să-i ierte

Pentru că îi ”citea” El stăpânea știința.

30

Fără Tine Doamne, nimeni nu ar ști

Cum arată lumina, împrejurimile

TU ne atingi clipele și totdeauna ești

Cel care știi să ne mângâi inimile.

31

Copilăria refugiată în timpul trecut?

Nu este adevărat! A Ta veșnicie

Dă răgaz vieții mele de la început

Să trăiesc anotimpurile în bucurie.

                      ¤ ¤ ¤

32

Era vremea ca lumea antică, supusă obiceiurilor

Să afle că ”orbii văd, șchiopii umblă, surzii aud,

leproșii se vindecă, morții înviază, iar săracilor

li se binevestește” venise timpul schimbării fecund.

33

Un cod de conduită a viețíi omului normal

Care azi se numește simplu – creștin

Găseşti ca adept al lui Crist, din ultimul val

Doritor să respecţi programul, planul divin.

34

Luati aminte la cel înconjurat de bogăție, de roade      

Adunate urmare a  binecuvântării divine,

Care a zis: ”veselește-te suflete”! Ai de toate!   

Uitând să mulțumească Domnului cum se cuvine.  

35

”Odihnește-te, mănâncă și bea”, ești fericit  

Rupând legătura, comunicarea cu divinul 

Amurgul s-a lăsat și-n noaptea care a sosit

Sufletul i s-a luat necugetatului, nebunul…

36

Întreba Iisus mulțimile: ce ați venit să vedeți?

Trestie legănată de vânt? Om în haină moale?

Prooroc (vorbind despre Botezător) Ce vreți?

Cei cu haine scumpe sunt în casele regale…

37

”Câte ați spus la întuneric, într-o zi

Se vor auzi la lumină, fără ascunzișuri

Câte ați spus la ureche, se vor auzi

Și se vor vedea de pe acoperișuri”

38

Prin toate aceste afirmații ne binevestea

Era aceasta a microfoanelor, a telefoanelor

(pentru că vedea cum va evolua lumea!)

A supravegherii intense, a ”ascultărilor”.

39

Cum să fi explicat Învățătorul veacurilor

Uimitoarea Sincronizare a creierului cu inima

Fără să poată – ca  azi – să fi arătat oamenilor

Filme despre Emoții, Fractali, ADN, Genetica?

40       

Mai mult decât la Facultatea de Medicină

Ori în cercetare la Biologie, în altă instituție

Iisus îi învăța comportamentul, despre odihnă

Despre stilul de viață, și multe despre nutriție

41

Trupurile toate ar obosi lipsite de vigoare

Fără lumina astrelor, a soarelui binefăcător

Și mai adaug – este bine de știut frățioare –

Mintea, sufletul obosesc fără Duhul oblăduitor.

42

Cum să sugereze El că pământul are o vibrație?

”Să mănânci fructele pomului sub care te-ai născut”

Ca tu să intri în rezonanță cu locul, cu a ta nație

Să te regăsești, să-ți regăsești sinele de început.

43

Cum să fi vorbit auditoriului nedumerit

Despre detoxifiere, ce se întâmplă în ficat,

De cunoașterea Sa, de Universul infinit

Decât despre funia în casa celui spânzurat?

44

Cum să nu spună așteptătorilor pe care i-a aflat:

”Spălați vasul pe dinăuntru, nu doar pe dinafară”

Altfel decât parabola cu vasul bine spălat

Deslușind pentru ei, curățenia interioară.

45

Cum să răspundă la întrebarea:” după moarte

A cui va fi nevasta care a fost a multor frați?~

Cu glas duios, Iisus, venit ca de departe

A precizat: acolo nu se ține seama de însurați.

46

Fiecare va ocupa locul său după fapte

Nu vă așteptați la îngăduință, la milă cerească

Zidul (energetic) de netrecut, îl desparte

Pe cel milostiv de cel cu viața prostească.

47

Cuprinși de chinuri, lunatici, slăbănogi

Copii, femei neputincioase, demonizați

Aduși unii de familie pentru că erau ologi

Ori de prieteni, de frați, de cumnați…

48

Toți cei care stăteau în umbra morții

Bolnavi, paralitici, orbi, epileptici ori muți

Îl urmau cu speranta vindecării, cu toții

În toate satele, cetățile, și sus pe munți…

49

Predica de pe Munte le-a adus alinare

În sufletele lor de oameni încercați

Nedreptățiți ori prigoniți fără încetare

Nemângâiați, de dreptate însetați!

50

Pentru că Iisus, cu glas de înger, blând

Armonios, care nu lăsa loc de îndoială

A început predica aproape lăcrimând

Învăluindu-i pe toți în iubirea Lui astrală…

51

”Fericiți cei săraci cu duhul,

Că a lor este Împărăția cerurilor”

A vibrat atunci întreg văzduhul

De marea bucurie a ascultătorilor.

52

”Fericiți cei ce plâng

Că aceia se vor mângâia”

Din nou, pentru suspinul lor profund

Un semn: soarele mai tare strălucea!

53

”Fericiți cei blânzi

Că aceia vor moșteni pământul”

Cu mintea mai adânc pătrunzi

Înțelegând ce vrea de la noi Sfântul.

54

”Fericiți cei ce flămânzesc

Și însetează după dreptate, că aceia se vor sătura”

Înțeleg acum toți, că cei care gândesc

Se raportează la ideal, nu la ce vor mânca.

55

”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”

Iisus a dus cu compasiune mâna la piept

Mulți demni de milă erau în fața Lui

Iar El cu iubire rostea subtilul, înțelept.

56

”Fericiți cei curați cu inima,

Că aceia vor vedea pe Dumnezeu”

Câtec de slavă se revărsa

Spre Marea Galileei, ajuns la apogeu.

57

”Fericiți făcătorii de pace

Că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”

Această afirmație își face

Loc tainic și în inima mea.

58

”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,

Că a lor este Împărăția cerurilor”

Parcă s-au deschis cerurile toate

S-a auzit cântarea divină a îngerilor.

59

”Fericiți veți fi voi, când că vor ocărâ

Și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău

Împotriva voastră, mințind din pricina Mea”

Amin! Așa să fie! Amin! Îngâna mulțimea

60

”‘Bucurați-vă și vă veseliți

Că plata voastră multă este în ceruri”    

Căutătorii aflați pe Cale, cu toții smeriți

Cântau Aliluia! Erau martori la misteruri!

61

Cu toate acestea, dacă ne uităm în jur

Pentru cele sfinte, ochii s-au închis,

Urechile nu mai aud, în tot locul un sperjur

Inima învârtoșată, fără înțeles deschis.

62

Ctitori de  biserici se găsesc destui

Să aibă chipul pictat acolo, în naos

Dar milă nu au de cei flămâzi, nesătui

Aduc jertfe neprimite, trăiesc în haos.

63

Ei amestecă măiestrit minciuna cu adevărul

Pregătind Babilonul cel Nou, țesătura urii

Uitând de dorința Tatălui ceresc, Atotțiitorul

Anume: să stăm departe de Părintele minciunii.

64

În zbuciumații, ultimi două mii de ani

La care mai adaug treizeci și trei

Prin lumea asta mare s-au perindat

Falși prooroci, liber cugetători, atei.

65       

Fiecare a copiat din zisele sfinte

Rostite de Iisus, Fiul Domnului, cel iubit

Inspirat de Tatăl ceresc, generos Părinte

Care pe Fiul – Unic în Univers- ni L-a dăruit.

66

Acum ne pare atât de cunoscută afirmația:

”Cine nu este cu mine, este împotriva mea”

Folosită și de atei, cei care neagă creația,

Cei cu tupeu, cu schimbarea cea rea…

67

Ei nu știu nimic din cele sfinte, scrise,

Auzite de evangheliști direct de la Învățător

Altele, primite prin revelație, de El promise,

Le neagă a priori, ori le introduc în umor.

68

Iisus, cu ucenicii Săi, flămânzi ades

Nu mai vedeau pământul de atâta foame

Resemnați, mâncau spice înainte de cules

Și răspândeau lumină în mințile infame.

69

Fariseii – ca și azi cârcotaşii – îi învinuiau

Că vindecă ori culeg spice – sâmbăta

Ziua de odihnă consacrată – îi acuzau

De încălcarea Legii, de blasfemie curată.

70

O! Răspundea Rabi răbdător: fățarnicilor

Care știți că în Templu se încalcă Legea

Sâmbăta, care dintre voi fariseilor,

Nu ar fi dezlegat asinul căzut care mugea?

71

După ce Iisus, cunoscătorul misterului

A dezvăluit taina marelui secret:

”Împărăția cerurilor este în voi”

Ascultătorii uimiți l-au întrebat discret:

72

Rabi! ce este Împărăția cerurilor?

Iisus, ca să facă înțeleasă vorba, vie,

S-a  folosit de salba împrejurărilor

Cunoscută chiar de ei, din pruncie…

73

Împărăția cerurilor este ca o comoară

Descoperită de un țăran într-o țarină

Pentru care dă tot ce are, muncește, ară

Cumpără țarina cu comoara din ea…

74

Împărățía cerurilor este mărgăritarul

Cel mai de preț, identificat de negustor

Acesta vinde toată averea și măgarul

Și cumpără mărgăritarul salvator…

75

Impărăția cerurilor este ca aluatul

Ascuns de femei în trei măsuri de făină

Acolo, în taină el crește, se tot dospește

Frământat, din el se coace pâinea cea fină.

76

Impărăția cerurilor este ca bobul de muștar

Este mic, dar semănat cu dragoste mare

Din el răsare și crește pom ca de cleștar

În care vin și se așează păsări cântătoare.

77

Impărăția cerurilor este ca un năvod

În care sunt prinși peștii zvârcolitori

Scos din mare –  în el peștii – ca din norod

Sunt aleși cei mari, buni, promițători…

78

Dar cum ajungem să o cunoaștem

Acolo, în adâncul adâncului din noi…

Unde a fost sădită? Cum s-o ~paștem~

Cum să ne bucurăm de ea la nevoi?

79

” Împărăția cerurilor se ia prin stăruință

Doar cei ce se silesc pun mâna pe ea”

Nimeni să nu se plângă de neputință

Stă la îndemâna oricui, gratis o poate avea.

80

Dintre toate câte ucenicilor s-au spus

Ca  o datorie de mare preț – o calitate –

”Voi sunteți sarea pământului”a  rostit Iisus

Să păstrați (integră) învățătura înainte de toate. 

81

”Voi sunteţi lumina lumii.

şi lumina voastră să lumineze

înaintea oamenilor”. Tainele învățăturii

Nu le țineți ascunse, să vieze!

82

”Ca ei să vadă faptele voastre bune

Să-L slăvească pe Tatăl vostru

Care este în ceruri”, altfel deșertăciune!

”Credința fără fapte este moartă!”

83

În secolul acesta nebun, al tehnologizării

Inima nu mai vibrează la necazul fratelui

Îndemnurile din vechime  sunt date uitării

Se distrug vestigii, temple pe malul Eufratului.

84

Terorismul mondial a îmbrăcat haina morții

Agresiunea, în orice loc se consideră acasă

Război? Nu! se pronunță pentru pace cu toții

Mulți visează vacanțe și viața faimoasă…

85

Dar IUBIREA? De la cine știa apostolul sfânt

Toată învățătura scrisă în Epistole, în FAPTE?

Cum este adevărata dragoste pe pământ

Cum să devenim ai Domnului, fără păcate?

86

‘Dragostea este îndelung răbdătoare”,

Ca firul de iarbă sub arșița verii

Pentru că știe cum ”focul” ei vine de la soare   

De la care primește lumina învierii.

87

”Dragostea este plină de bunătate”,

Dulceața ei se risipește în artere

Este binevoitoare, cu deplinătete

O simți ca pe un aigure de miere

88

Ea ”nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul”. 

Împăciuitoare te așteaptă seara-n prag

Alunecă spre tine așa cum curge râul

Spre marea cea mare, cu grabă și drag.

89

”Dragostea nu pizmuieşte”,

Cum ar putea să-și scadă vibrația?

”Dragostea nu se laudă, nu se trufeşte”

Cunoaște modestia, sincronă cu creația.

90

”Dragostea nu se umflă de mândrie”, 

Este înțeleaptă, se refugiază în meditație

Nu cum fac mediocrii îmbibați în prostie

Ajungând de râs pentru întrega nație.

91

”Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”,

Are maniere nobile – este discretă, se înclină –

Ca cea mai sensibilă și delicată ființă

În mijlocul necazului radiază lumină.

92

”Dragostea nu caută ale sale,

Nu caută folosul său”, este generoasă

Livadă înflorită – din care vei aduna migdale –

Pe atât de roditoare, cât este de frumoasă.

93

”Dragostea nu se bucură de (nelegiuire) nedreptate”.

Se întristează ca ziua când plouă necontenit

Ea dorește din inimă ca toți și toate

Să zâmbească, răul să fie izbăvit.

94

”Dragostea se bucură de adevăr”

Cu bucuria pe care o vezi, strălucitoare

În ochii copilului care mușcă din măr

Sub privirile mamei mângâietoare.

95

”Dragostea acoperă totul, crede totul”,

nădăjduieşte totul, suferă totul” în tăcere

Când este la ananghie, când vine potopul

Găsește echilibrul gândindu-se la înviere.        

96

Din iubire pentru oameni, pentru frați

IISUS chema pe nefericiții aflați în nevoi

”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi

şi Eu vă voi odihni pe voi”.

97

Purta pe umeri jugul nevăzut, plumbuit

Cu răutatea, ignoranța și viciile noastre:

”Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit

cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”

98

”Celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu,

nu-i va mai fi sete în veac” pentru că ea vine

din Fântâna înțelepciunii, izvor țâșnind mereu,

Nesfârșit, spre viața din planurile divine…

99!

‘Eu sunt din cele de sus”, din cerul meu,

”Voi sunteţi din lumea aceasta”. Uimire?    

„Să iubești pe aproapele tău

ca pe tine însuți”aceasta este adevărata iubire.                                                                                                              

100

Înainte de supliciu, cu mlădiere de crin, Înaltul

Cu glas de clopot a rostit: „Porunca nouă dau vouă,

SĂ VA IUBIŢI UNUL PE ALTUL

precum v-am iubit Eu”! Trăiți o viață nouă!

—————————                                                                                         

Iubiți-vă unii pe alții!

Elena ARMENESCU

București, 3 iulie 2018

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • RONDELURI (1)

    ÎMI APARE MAMA-N VISE Îmi apare Mama-n vise Tânără și tot frumoasă Îmi aduce iar narcise Și e noapte argintoasă… Tot pe drumuri interzise Cu parfum de chiparoase Îmi...
  • Epigrame 2019 (6)

    Fără explicaţie                 Precum pământul e rotund,         Chiar fără demonstraţie,         Dar şi prostia n-are fund,         Şi fără explicaţie!                                                 Geometrie casnică                                 Cum căsnicia nu-i un...
  • SLUJITOAREA DOMNULUI, MARIA

    Nedumerirea Oh, Tu, Doamne!… Oh, Tu, Doamne, Ce-ai trimis în prag de toamne pe-al Tău sol, înger atic, în Efes – oraș antic, cu trei zile înainte de-a pleca...
  • Rapsodiile Române de Enescu, într-o versiune vocală originală, concepută de Teodora Enache

    Rapsodiile lui Enescu așa cum nu le-ați mai ascultat niciodată? Orchestra înlocuită pentru prima oară de vocea umană, completată de chitară, violoncel și percuție braziliană? Cum ar suna cele...