Ciocolata, această plăcere (ne)vinovată

Dacă zeii ar fi cunoscut-o, ar fi dat la o parte nectarul și ambrozia și ar fi fost niște eterni fericiți, uitând de răfuieli, invidii, capcane sau alte șotii....
Viena

Dacă zeii ar fi cunoscut-o, ar fi dat la o parte nectarul și ambrozia și ar fi fost niște eterni fericiți, uitând de răfuieli, invidii, capcane sau alte șotii. Iar panteonul universal ar fi suprapopulat, iar noi am fi avut de învățat mult mai mult despre felul, atribuțiile și aventurile lor. Oricum, datează de prin anii 1900 î.HR, fiind onorată cu o simbolistică sacră, considerată de origine divină („hrana zeilor”) și folosită drept monedă de schimb mult timp după aceea. Folosită drept medicament pe vremea civilizațiilor ancestrale, a fost cunoscută îndeosebi la azteci și mayași. Am citit undeva că 10 boabe de cacao erau plata la cumpărarea unui iepure sau a serviciilor unei prostituate. Cu 100 de boabe se putea cumpăra un sclavastfel încât a ajuns să fie contrafăcută, pentru că au existat cazuri când boabele de cacao erau „falsificate”, meșteșugarii adoptând tehnica fabricării acestora din lut şi vopsirea lor ulterioară. Uneori, în cadrul ceremoniilor de nuntă,  mireasa era promisă mirelui pe baza unei sume stabilite în boabe de cacao. Dar nu istoriaciocolatei este subiectul acestui articol, ci pofta de ciocolată.

Ce e pentru noi astăzi? Un aliment, în primul rând, o „plăcere interzisă”, care hrănește și, totodată, poate fi o amenințare la adresa siluetei. Oricum, are efecte benefice demne de luat în seamă. Să vedem ce spune literatura de specialitate, ca să ne convingă că e bine să consumăm ciocolată. Desigur, ideală este cea al cărui conținut de cacao depășește 75 de procente, pentru că este mai săracă în carbohidrați (vinovații pentru îngrășarea noastră) și pentru că este compusă în mare parte din grăsimi (unt de cacao) și mai puțin din zahăr. Și tot de la sine înțeles, să fie consumată cu cap, adică moderat.

Cacaua e o sursă bogată de antioxidanți, flavonoide și agenți antiinflamatori recunoscuți pentru efectul asupra creierului și activității cardiace. Noile cercetări s-au axat pe studiul eficienței asupra sănătății sistemului endocrin, cardiovascular și a capacității cognitive a oamenilor. „Ani în șir, am cercetat influența pe care ciocolata neagră o are asupra funcției neuronale din punctul de vedere al conținutului ei de zahăr, observând că suntem cu atât mai fericiți cu cât e mai dulce”, a spus Lee S. Berk, Dr.P.H., expertă în psihoneuroimunologie și nutriție la Universitatea Loma Linda. „E pentru prima dată acum când am studiat impactul pe care îl are pe termen scurt sau lung asupra oamenilor o concentrație mare de cacao în doze normale, cât o tabletă de ciocolată, iar rezultatele sunt încurajatoare. Ele arată faptul că influența pozitivă asupra gândirii, a memoriei, a stării, a imunității, precum și alte efecte benefice, depind de conținutul cât mai ridicat de cacao.”

Ciocolata neagră cu o concentrație mare de cacao poate fi de un real ajutor în echilibrarea nivelului de stres, acționând asupra inflamațiilor, a dispoziției, a memoriei și a imunității, se arată în două studii preliminare prezentate la Conferința anuală de biologie experimentală („Experimental Biology”) din San Diego. Impactul cel mai mare îl are asupra stărilor depresive, și, hmmm, sună bine, mult mai bine decât Prozac sau Xanax, nu-i așa?

Pofta de ciocolată e absolut normală, dar e posibil, totuși, să creeze dependență? Pot deveni aceste puternice dorințe de a mânca adevărate adicții? Întrebări firești, având în vedere gustul ei năucitor și savoarea angelică de-a dreptul. În general, știm că toate poftele noastre sunt legate de stimuli externi și de starea emoțională, mai mult decât de foame. Avem tendința de a ne plictisi, de a deveni anxioși sau depresivi înainte de a simți nevoia unor alimente, așa că o cale de a explica aceste tentații este că ne tratăm de unii singuri împotriva suferinței și a stărilor de proastă dispoziție.

Ciocolata este în topul preferințelor femeilor, care se descriu ca dependente nu numai de ceastă „ispită”, dar mai ales de dispoziția bună pe care o creează. Chiar dacă vorbim doar de un efect Placebo, e totuși cel mai plăcut posibil, și, de ce nu, cel mai la îndemână, în atâtea combinații, texturi, varietăți încât pare dificilă orice alegere. Explicația ne-o dă tot chimia organismului, pentru că, se știe, ingestia de alimente dulci sau cu conținut ridicat de grăsimi contribuie la eliberarea serotoninei, hormonul fericirii, cum este numit, și cine nu își dorește să fie fericit, cel puțin… cât de puțin, dar să simtă cu adevărat?

Așa că nu ne mai mirăm de ce poftim atât de tare la ciocolată, mai ales în cazurile de depresie sau, după cum s-a observat, de sindrom pre-menstrual. La cât suntem de stresate în ultima vreme, sau cel puțin așa părem în ochii specialiștilor, nu e de mirare că ne-ar trebui depozite întregi de ciocolată, în cât mai multe forme apetisante, că doar ne-om potoli setea de fericire! Ce ușor ar fi. Dar aceiași cercetători au ajuns la concluzia că, spre deosebire de droguri, pofta de ciocolată nu creează dependență autentică (deși lipsa ei poate provoca disconfort psihic, instabilitate emoțională sau poftă insațiabilă), fiind mai degrabă un rezultat al  unei carențe hormonale, emoționale și chimice a corpului.

Dar ce ne facem dacă nu ne mai putem opri din mâncat ciocolată, și nici măcar din aceea cu peste 75 la sută cacao, care se presupune că îngrașă mai puțin? Păi:

  • încercăm să identificăm cauza insațietății, pentru că, de multe ori, poate fi vorba despre o criză de stimă de sine scăzută, deprimare, plictiseală cronică, nefericire, lipsa oricărei soluții de a ieși dintr-o situație inconfortabilă… și atunci, poate căutăm alt remediu, sau poate apelăm la un terapeut;
  • ne gândim că moderația rămâne, totuși, cheia de aur a sănătății noastre. Putem doza porția – chiar zilnică, dacă ne face bine, și astfel vom ajunge să reducem considerabil apetitul pentru ceea ce „stă 5 minute pe limbă și… mult timp pe… șolduri, să zicem. Aplicăm aceeași metodă ca în cazul fumatului, nu renunțăm brusc, nici definitiv dintr-o dată, și nu intrăm în vrie dacă lipsește de pe raft la un moment dat exact felul care ne place.  Numai Marchiza de Sevigne  nu găsea niciun substitut pentru ciocolată, căinându-și buna prietenă cu compasiune: „Dacă nu te simţi bine, dacă nu ai dormit, ciocolata te va face să te simţi mai bine. Dar nu ai ciocolată! Mă gândesc la asta iar şi iar! Draga mea, cum vei ieşi vreodată din impas?” De atunci s-au schimbat vremurile…
  •  nu ne lăsăm plictisite (pentru că noi, femeile, suntem mai pofticioase decât bărbații), iar dacă se întâmplă, găsim alte moduri de a ieși din starea respectivă: o lectură plăcută, un film bun, o plimbare în aer liber, un articol Catchy;). Putem îndepărta pericolul, atâta timp cât ne luăm mintea de la el, chiar și pentru scurt timp;
  • înlocuim, din când în când, cutia de praline cu un măr, nuci sau semințe, care țin organismul în echilibru. Mesele reduse cantitativ, dar mai frecvente, sunt mult mai eficiente și împiedică instalarea unei crize de hipoglicemie. Se știe, nu?
  • dacă suntem deja în război cu cântarul, ne oprim din a cumpăra rezerve și îi rugăm pe cei din familie sau din anturaj să nu ne facă poftă, pe cât posibil. În tot cazul, pentru copii, excesul de ciocolată duce la obezitate, dereglări ale somnului, alterarea dentiției, diabet, hiperactivitate, alergii, și, nu vreau să vă șochez, „otrăvire cu plumb – un studiu desfășurat în 2004 în SUA și unul desfășurat în 2002 în Elveția au evidențiat apariția plumbului în compoziție în urma procesului de fabricație (aproape de limita internațională standard).”, precizează www.qbebe.ro;
  • ne facem timp pentru sală sau exerciții fizice în aer liber/acasă, pentru că și mișcarea ajută la diminuarea stresului, a anxietății și a depresiei, această boală a bolilor contemporană, de care se pare că suferim cu toții;
  • în fine, mai avem o soluție la îndemână, dar rămâne între noi, da? Putem înlocui parțial sau, de ce nu, total ciocolata cu un pahar de vin roșu. Argumentele exced beneficiile ciocolatei, cu mult! În primul rând, datorită substanțelor pe care le conține și efectelor acestora: polifenoli – substanțe antioxidante, cu acțiune în prevenirea formării radicalilor liberi și cu acțiune regenerativă asupra organismului, resveratrol – cel mai puternic antioxidant și un polifenol cu proprietăți anti-îmbătrânire și care se găsește în cantități mari în coaja și sâmburii strugurilor, mai ales a celor negri), melatonina – hormon natural implicat în regularea ritmului circadian, cu un rol important in ceea ce priveste calitatea somnului și flavonoide –antioxidanți cu efect asupra sistemului imunitar, dar și cu efecte antiinflamatorii. Putem evita, în cazul în care folosim cu măsură (!) acest leac miraculos, putem preveni dezvoltarea unor tipuri de cancer, putem avea un somn mai odihnitor și lipsit de coșmaruri, putem preveni arterioscleroza, obezitatea, diabetul, pietrele la rinichi și bolile renale, răcelile, Alzheimer-ul etc, deja v-am convins, sper.
  • Sursa: bel-esprit.ro Autor: Andra Tischer
Viena
Categorii
Diverse
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole