Comunicarea tată-fiu

Copiii sunt influențați de comportamentul părinților. Fiul urmează exemplul tatălui și sfaturile acestuia sunt lecții de viață pentru el. Încă din momentul nașterii, tatăl se simte mândru de fiul...
Viena

Copiii sunt influențați de comportamentul părinților. Fiul urmează exemplul tatălui și sfaturile acestuia sunt lecții de viață pentru el. Încă din momentul nașterii, tatăl se simte mândru de fiul său și își canalizează întreaga atenție și iubire asupra lui. A-l ține în brațe pentru prima oară este un moment emoționant și marchează o nouă schimbare în existența unei familii. Este minunat atunci când copiii au posibilitatea să-și cunoască bunicii. De cele mai multe ori, ei află prin intermediul acestora experiențele prin care au trecut părinții când erau mici. În acest mod, pot afla trăsăturile pe care le moștenesc sau caracteristicile determinante ale familiei. Bunicii influențează de asemenea educația copilului. Ei au mai multă experiență de viață și uneori sunt mai toleranți în ceea ce privește comportamentul nepoților. Ținerii căsătoriți nu trebuie să aștepte prea mult până la conceperea primului copil. În acest mod, el va putea să-și cunoască bunicii și să-și formeze un stil de viață care să se potrivească concepției părinților lui. Deși băieții sunt educați de către tații lor, aceștia simt influența mamei. Nu de puține ori ei se destăinuie mamei atunci când au o problemă. Fiecare familie tinde să păstreze anumite obiceiuri care sunt transmise din generație în generație. Uneori tatăl oferă fiului sau un obiect care să fie transmis, acesta la rândul lui, copiilor și care simbolizează credința și valorile familiei. Influența paternă pe care o resimte copilul este decisivă în procesul de creștere și dezvoltare a psihologiei sale. Un copil rămas fără tată la o vârstă fragedă se caracterizează printr-o sensibilitate exacerbată, este ușor de rănit și moștenește o mare parte din trăsăturile mamei sale. La maturitate, dacă acesta își întemeiază o familie, atunci se va simți responsabil să acorde cât mai multă atenție copilului sau. Copiii au nevoie de cât mai multă comunicare și simt nevoia să se destăinuie. Ei cer sfatul părinților atunci când simt că pot fi înțeleși și sprijiniți. Legătura tată-fiu trebuie să aibă la bază sinceritatea și dorința de comunicare. Planificarea împreună a unor activități este cea mai bună metodă de apropiere. În acest mod, părintele poate să descopere pasiunile fiului și să-l sfătuiască în problemele care îl neliniștesc. Povestirea experiențelor este o modalitate de a împărtăși sentimentele și de a înțelege perspectiva fiului asupra diferitelor aspecte ale vieții. Fotografiile și jurnalele păstrează amintirea clipelor petrecute de către fiecare om. Copilul poate să descopere trecutul părinților lui sau să își reamintească experiențele trăite împreună. Băieții sunt pasionați de istorie și vor fi încântați să audă poveștirile bunicului sau tatălui lor. Reuniunile de familie sunt momente care trebuie prețuite cu adevărat. Dorința de apreciere, nevoia de afecțiune și recunoașterea familiei ca uniune izvorăsc din pasiunea copilului de a descoperi lumea în care trăiește. La o vârstă fragedă lumea lui este familia. Tatăl trebuie să facă tot posibilul ca fiul lui să fie mândru. Orice tânăr urmează exemplul părintelui sau și de aceea educația poartă amprentele familiei sale. Până în jurul vârstei de șapte ani, tinerii își idolatrizează tatăl. La adolescentă, tatăl se transformă într-un prieten. La maturitate, fiii conștientizează trăsăturile dobândite din educație și simt nevoia să transmită copiilor învățăturile dobândite.

Ionela van Rees- Zota

Dialog tată – fiu

– Hei, tăticule!, striga un copil. Tatăl său citea ziarul. Deodată el spuse tare:
– Da, ce vrei fiule? Copilul răspunse:
– Când voi crește mare, va trebui să citesc și eu ziarul?
– Bineînțeles.
– Dar de ce, tăticule?
Tatăl se făcu că nu aude și citi mai departe.
– Hei, tăticule, de ce?
– Of, Doamne, când ești adult, atunci se obișnuiește să citești ziare. Se simte nevoia de a ști tot ce se petrece în lume; trebuie să fii în pas cu lumea.
– Ce înseamnă a fi în pas cu lumea?

– Înseamnă a ști să te orientezi după ea, înțelegi tu?
– Nu, tăticule.
– Ei bine, atunci vom mai vorbi despre asta altă dată. Acum însă lasă-mă să citesc mai departe.
– Tăticule, dar de ce nu poți citi în timp ce vorbesc cu tine?
– Pentru că aceasta mă deranjează. Vorbăria mă deranjează. Să ții minte asta.
– Profesorul meu însă vorbește foarte mult, tată.
– Da, dar el are voie pentru că el este profesor, însă copiii trebuie să tacă, ai înțeles?
– Însă, când suntem la ore și noi, copiii, nu deschidem gura, el ne ceartă.
– Of, Doamne, lasă-mă odată în pace, căci dacă îmi mai pui astfel de întrebări, va trebui să merg la Socola, într-o casă de nebuni.
– Şi acolo va trebui sa citești ziare, tata?
– Dar de unde, fiule. Acolo nu sunt ziare.
– O, ce bine va fi atunci, tăticule, îi răspunse fiul bucuros. Acolo te voi vizita şi voi putea vorbi cu tine fără a te mai deranja.
adevarsilibertate.blogspot.com

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole