Cum am încheiat anul pandemiei : o perspectivă literară

Când vine vorba despre pandemie cu toții am acceptat faptul că noul virus face deja parte din viața noastră și ne bântuie de aproape un an. Schimbările pe care...
Viena

Liliana Moldovan

Când vine vorba despre pandemie cu toții am acceptat faptul că noul virus face deja parte din viața noastră și ne bântuie de aproape un an. Schimbările pe care le-a adus și crizele pe care le-a produs pandemia, la nivel sanitar, economico-financiar și social-cultural, sunt fără precedent și probabil nu ne vom mai întâlni cu astfel de provocări niciodată. Referindu-mă la efectele pe care le-a produs și continuă să le producă starea de continuă alertă care ne-a zdruncinat liniștea interioară și confortul individual nu cred totuși că noile schimbări ne-au afectat atât de puternic încât fie resimțite la nivelul sensului vieții. Mai degrabă ne-au pus rostul între paranteze, hipnotizându-l.
În ultimele luni, fiecare din noi a fost pus, măcar o dată, în situația de a se confrunta cu propriile limite și prejudecăți, a fost nevoit să-și analizeze calitățile și defectele, să-și redefinescă valorile, obiectivele și speranțele. Am învățat, spre exemplu, că viața noastră poate sta pe o firavă muchie de cuțit iar ceea ce noi am numit cândva fericire sau mulțumire sufletească nu are deloc de a face cu așteptările noastre de azi. Am învățat că nu mai are rost să ne facem proiecte mai ales atunci când strădaniile noastre de a ne face planuri, de urma un vis, pot fi spulberate pe negândite, și în orice clipă, de conviețuirea într-o lume instabilă a cărei evoluție nu mai depinde de noi. Trecând peste frâmântări, ocolind ochiurile largi ale unei imaginare plase de siguranță, am descoperit, în schimb, puterea eliberatoare a inspirației, a variatelor activități creatoare, care ne-au salvat pe unii dintre noi, de obsesii, ne-au smuls din însingurare, ne-au redat demnitatea și, de ce nu, ne-au căptușit. cu altfel de speranțe, mulțumirea de sine.
Cuibărită în brațele confortabile ale inspirației și bucurându-mă de efectul binefăcător al continuării unor activități literare, abia începute, am evitat pericolul căderii în depresie, am depășit riscul victimizării și m-am lăsat prinsă în câteva proiecte editoriale care mi-au ținut mintea trează, timpul ocupat și mi-au adus o enormă bucurie.
Profitând de avantajele izolării la domiciliu, am luat un respiro de la viața cotidiană, mi-am adunat toate energiile și mi-am concentrat atenția spre conceperea unui nou volum de interviuri pornind de la dialogurile pe care le-am avut cu o parte din membrii filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români. Roadele muncii mele s-au văzut câteva luni mai târziu, o dată cu apariția, la începutul lunii august a acestui an, a volumului „Interioare literare”, prefațat de poetul Mircea Dorin Istrate și editat de Ecou Transilvan din Cluj Napoca.


Chiar dacă nu a beneficiat de o lansare clasică, volumul a adus multă bucurie persoanelor intervievate și a fost apreciat de președintele Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români care menționa în prefața cărții: „ Inedită, interesantă, frumoasă, necesară și de succes este ideea autoarei, poeta Liliana Moldovan, de a folosi interviul ca formă de cunoaștere a biografiei, a operei, a valorii creației intervievaților obținută prin diplome, distincții, premii, ca și a altor date de larg interes despre aceștia. Toate la un loc, la care se adaugă și alte întrebări de detaliu din interviu, care întregesc profilul, portretul, crezul, ca și intențiile de viitor ale poeților și scriitorilor din acest volum, dându-ne astfel posibilitatea de a-i cunoaște mai bine, de a le aprecia valoarea ca oameni de cultură, de a le simți sentimentele care îi animă atunci când scriu, atunci când visează, speră, își proiectează lumea ce va să vină, o lume dorită, voită și cântată de ei”.

Rezultatul deciziei mele de a mă arunca într-o nouă aventură jurnalistică finalizată prin publicarea acestei cărți a fost remarcat și de Președintele Ligii Scriitorilor Români, scriitorul Al. Florin Țene care, într-un articol intitulat – „Cărțile de interviuri cu oameni de cultură sunt un gen aparte în publicistică”- și publicat în 22 august pe pagina oficială a UZPR, scria : „Cartea de interviuri Interioare literare semnată de Liliana Moldovan este o oglindă a spiritualității naționale dintr-o zonă încărcată de istorie și tradiții.Citind această carte mi-am adus aminte de zicerea lui P.L.Travers care spunea: «Scriitorul nu este decât jumătate din cartea sa. Cealaltă jumătate este cititorul de la care Scriitorul are de învățat». “

Și am învățat din dialogurile cu autorii mureșeni, după cum aminteam și în „Cuvântul de început” al volumului, că îndemânarea literară este un dar divin, ce nu se risipește, ci crește și cu modestie se dăruiește cititorilor vrăjiți de unicitatea și gingășia poeziei, ori oamenilor atrași de farmecul și înțelepciunea ideilor transpuse în proză.

Sper că am reușit să ofer, prin această carte,tuturor autorilor mureșeni ocazia să se cunoască mai bine, să se reîntâlnească cu operele de poezie sau proză ale confraților lor și, de ce nu, să descopere, prin intermediul unor întrebări potrivite, care sunt mecanismele succesului literar specific autorilor interogați, redescoperind totodată frumusețea spunerii de sine și farmecul evoluției lor literare.

Ce mi-a dat pandemia? Mi-a dat bucuria scrierii unui nou volum de interviuri și șansa includerii în două antologii : „Ecoul singurătății : Momente din vremea pandemiei” (Cluj-Napoca : Ecou Transilvan, 2020) și „În jocul timpului = Il gioco del tempo” (Arad : Editura Concordia) a LSR Arad.
Prima este o carte asortată cu vremurile pe care le trăim, coordonată de d-na Nadia Baciu unde am apărut cu câteva poezii și un text în proză fiind în compania unor autori de excepție precum : Ion Avram, Alexandru Blaga, Antonia Bodea, Teodor Curpaș, Ionel Federiga, Ștefania Kory Calomfirescu, Vasile Lechințan, Andrei Marga, Victor Constantin Măruțoiu, Ioan Mititean, Lucreția Mititean, Ana Pandrea, Rodica Scutaru Milaș, Ioan Seni, Maria Someșan, Gheorghe Șoptirean, Vasile Șt.Tutulea, Maria Toader, Al.Florin Țene, Ionuț Țene, Titina Nica Țene, Cornel Udrea, Raveca Vlașin, Iustinian Gr.Zegreanu, și alții. A doua antologie, în care am apărut cu o selecție de versuri, este o carte bibliogvă româno-italiană editată de Lucia Bibarț, președinta Filialei Arad a Ligii Scriitorilor Români.
De asemenea, am avut onoarea să fiu inclusă, de d-na Emilia Amariei, în volumul omagial : „Mihaela Rașcu : Testamentul viselor” (Tîrgu-Mureș : Editura Vatra Veche, 2020).
Din perspespectiva roadelor literare pe care pot să le contabilizez la sfârșitul acestui an, vremea pandemiei a avut efecte pozitive care m-au ajutat să demonstrez cum poți transforma „urâtul unei lumi” aflate la cheremul virusului ucigător, într-un frumos literar, în bunuri editoriale menite să îți încânte sufletul și să te aducă mai aproape de nemurire.
Am reușit, de asemenea, să mă adun de printre amintiri și să privesc departe prin falii largi de timp descoperind cum fulgii de speranță ai proaspetei ierni se așează aproape terapeutic pe pervazul sufletului acoperindu-mi altarul solitudinii cu o ofertantă cortină de speranță.
Desigur, confruntarea cu toate neplăcerile generate de trecerea prin pandemie, m-au adus mai aproape de partea de înțelepciune din mine și m-au ajutat să înțeleg că omenirea se află într-un mare moment de cumpănă din care poate scăpa cu bine numai prin revenirea la cultură, prin revendicarea propriei umanități având grijă să nu se piardă printre chestiuni materiale și printre obiective generate de foamea de avuție și confort. Sper ca toate suferințele prin care am trecut, însingurările pe care le-am simțit și ferestrele pe care le-am închis, să nu fi fost în zadar. Sper să reușim să ne facem ordine prin gânduri și prin inimi și să ieșim învingători din lupta cu noul virus, dobândind, victorii în lupta cu noi înșine. O să fie interesant să vedem dacă oamenii vor învăța ceva bun din această lecție de viață care ne-a scos de pe traseele normalității, o să observăm dacă oamenii, simțind efectele negative ale izolării și distanțării, ale discriminării pe criterii de vârstă, vor înțelege că trebuie să revină la vechile valori morale, sociale și culturale care au stat la baza acelor civilizații care au făcut istorie și au intrat în nemurire.

Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole