Cum să scapi de țipat/urlat/strigat

    Cel ce poate scăpa de această artificială activitate de a exprima verbal un strigăt către altcineva are enorme posibilități pe scara evoluției. Omul este îndopat de mic...
Viena

 

 

Cel ce poate scăpa de această artificială activitate de a exprima verbal un strigăt către altcineva are enorme posibilități pe scara evoluției.

Omul este îndopat de mic cu momente din viața altora în care aceștia au țipat. Copii au înțeles că acest mod de relaționare poate rezolva o situație. Iar prin repeție au însușit-o.

A țipa sau a urla este o neatenție la propriul sine.

Este o manifestare aruncată în jur din dorință de control.

Tăcerea este adevăratul scop pentru cel ce strigă. Liniștea completează momentul și duce sau vine din înțelegere și auto-observare.

Exprimarea strigătului, când nu ești în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibrații pe care cei mai emoționali le absorb mai ceva ca cel mai gustos tiramisu din lume.

A scăpa de țipat este în primul rând o dorință de dezvățare a acestui mecanism. A învăța să-ți asculți vocea, a fost o virtute pentru preoți în biserică, pentru yoghini în ashram și pentru călugări în peșterile sau mănăstirile de meditație.

Ascultarea proprii voci este primul pas pentru auto-observație. Cel ce nu o stăpânește are incapacitatea de se opri din țipat.

Vorbitul din inimă este al doilea pas pe care virtuosul spre tăcere și-l poate însuși. Acesta ține de concentrare pe locul de unde pleacă comunicarea. Mecanica actuală vine din mintea formativă și asociativă, din vorbele și atitudinile la cum răspundem în jur. Cel ce dorește această virtute poate obține vorbitul din inimă prin exercițiu constant sau prin nuiaua cuiva.

Țipatul ori strigatul au o compoziție joasă de energie. Vibrațional și ștințific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziții fizice nefaste ale emițătorului și receptorului.

Cel ce a tăcut măcar o zi în viața lui, sub diferite circumstanțe, are în desagă unealta cu care poate opri tăcerea. Un simplu exercițiu, pe care oricine îl poate face, este de a tăcea 2 ore în fiecare săptămână. De a evita vorbirea virtuală, reală și orice alt mijloc tehnologic. După cele 2 ore va descoperi că-și aude vocea sau că și-o poate controla sau decide cuvintele.

Semnele pe care le putem vedea la cei ce nu urlă sunt ușor de observat, iar cu aceștia merită să trăiești, să faci afaceri, să înveți de la ei:

  • Își mențin echilibrul vocii când ceilalți din jur sunt tensionați.
  • Își pot determina calitatea vocii în funcție de context.
  • Nu se grăbesc în vorbire.
  • Nu jignesc sau manifestă cuvinte triviale.
  • Își accentuează sau repetă cuvintele de rezolvare sau pozitive.

———————————————————–

Alexandru PLEȘEA

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole