De ce sunt femeile plătite mai prost decât bărbații?

De ce sunt femeile plătite mai prost decât bărbații?   Am pus această întrebare doamnei ambasadoare a Franței, Michele Ramis, după o conferință organizată recent la Ambasada Franței privind...
Viena

De ce sunt femeile plătite mai prost decât bărbații?

 

Am pus această întrebare doamnei ambasadoare a Franței, Michele Ramis, după o conferință organizată recent la Ambasada Franței privind drepturile femeii, egalitate și stereotipuri. Dacă la nivel legislativ, Uniunea Europeană și multe țări ale lumii au făcut mari progrese în elminarea discriminării femeilor, în practică femeile nu sunt încă egalele bărbaților. Mentalitățile se schimbă mai greu și nu doar mentalitățile bărbaților.

 

Michele Ramis: 10 femei ambasadoare în România, venind din Europa, America Latină, Africa de Nord, orientul mijlociu și Turcia, au decis să publice pe 8 martie un mesaj pentru a sărbători aniversarea a 40 de ani de la Convenția Națiunilor Unite pentru a elimina discriminările vis-a-vis de femei. Dincolo de această aniversare, mesajul nostru spune că suntem cu toatele angajate pentru a promova egalitatea femeilor și lupta contra pașilor în spate, reculului, bagatelizarea drepturilor femeilor, care sunt drepturi universale ce nu trebuie interpretate sau puse în discuție. Mesajul acesta este foarte puternic și arată că suntem unite pe calea progresului.

Reporter: Femeile împreună…

Michele Ramis: Femeile împreună care joacă în aceeași echipă. E important să joci în echipă și mai multe regiuni ale lumii se aliază pentru acestă luptă pentru egalitate.

Reporter Am o întrebare și o curiozitate. Mai multe participante la această conferință au vorbit despre regimul comunist a cărui ideologie a impus plata egală între femei și bărbați. În România am avut alte motive de suferință din cauza regimului comunist, dar noi, femeile, am crescut cu ideea că un post e un post și un salariu e un salariu. Sunt șocată că în țări cu o mare cultură a democrației, există o dezbatere pe acest subiect. Așa cum se întâmplă și în Franța.

Michele Ramis: Da, acest lucru e adevărat în sectorul privat pentru că în cel public avem salarii echivalente. Dar e adevărat că România este țara europeană cu cea mai mică diferență între salariile femeilor și ale bărbaților. Acest lucru e foarte bun, este moștenirea unui sistem egalitarist pe care l-ați avut. Noi avem un alt parcurs, în sectorul privat e dificil să impui norme salariale, progresăm, dar încă nu am ajuns unde trebuie. În ceea ce privește posturile din sectorul public, salariile sunt egale.

Reporter: Dar în mediul privat, cum explică diferența?

Michele Ramis: În sectorul privat se negociază și poate bărbații sunt mai pricepuți să ceară salarii mai mari pentru că… îndrăznesc. E poate și o chestiune de legitimitate, de îndrăzneală, de a spune: valorez atât, vreau atât. Poate femeile nu îndrăznesc să ceară la fel… e doar un punct de vedere. Am făcut însă multe pentru a îmbunătăți cadrul legislativ, constituțiile, convențiile, regulamentele… dar rămâne un decalaj între legislație și realitate pentru că unele femei nu îndrăznesc să-și ceară drepturile, nu se simt legitime sau consideră că nu valorează cât un bărbat. Acest lucru se va schimba în timp…

Reporter: Deci juridicul avansează mai rapid decât societatea.

Michele Ramis: Da, întotdeauna legislația se schimbă mai repede decât practica. Acest lucru se va regla pas cu pas, e nevoie de timp, e nevoie ca mentalitățile să evolueze. Și mentalitățile femeilor, nu numai ale bărbaților. Unele se autolimitează, se cenzurează…

Reporter: Eu, ca femeie, nu m-am simțit niciodată discriminată. Dumneavoastră vi s-a întâmplat?

Michele Ramis: Hm… nu în viața profesională pentru că am norocul să lucrez pentru stat și să fi ajuns în dimplomație într-un moment în care se căutau femei. Deci am avut poate șansa să fiu discriminată pozitiv. Dar în viața personală da… Hm.. discriminată…

Reporter: În orice caz ați simțit ceva…

Michele Ramis: Da, da. Simțim că nu avem aceleași drepturi…

Reporter: La nivel de discurs și am am auzit diverse lucruri, dar ce am auzit nu m-a forțat să iau alte decizii decât aș fi vrut.

Michele Ramis: Da, dar uneori trăiești cu apăsarea unei culturi, a unor mentalități. Uneori, în viața privată e greu. Mie îmi e mai ușor în viața profesională, dar și aici trebuie să îndrăznești, să nu aștepți să ți se dea posturi.

Sursa:  www.rfi.ro  Text: Ana Maria Florea-Harrison

 

Viena
Categorii
Franța
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole