De la filosofia poeziei, la poezia graficii și a sculpturii : Interviu cu Viorica Șutu

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE Născută în 3 mai 1955, în orașul Târnăveni din județul Mureș. Absolventă a Institutului „Andrei Șaguna ” – Sibiu, desen tehnic, specializare în grafică la Timișoara și decor...
Viena

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

Născută în 3 mai 1955, în orașul Târnăveni din județul Mureș.

Absolventă a Institutului „Andrei Șaguna ” – Sibiu, desen tehnic, specializare în grafică la Timișoara și decor ceramic la Cluj.

Pasiuni: istoria, filosofia, grafica, muzica clasică și pictura, pasiuni care-și pun puternic amprenta în volumele sale de poezii și a căror grafică îi aparține. Am publicat cinci volume de poezii: „Cărări de gânduri”, „Țărm anonim”, „Răstimp între lumi”, „Cumpăna din adâncuri” , „Ochiul fântânii”, „Poeme concentrice”,  „Sete albă” și volumul de poezii Haiku. Am publicat poezii în mai multe reviste literare și în ziarul „Cuvântul liber”.

Premii: Premiul revistei „Vatra veche”, la Festivalul ,,Credo” ediția a XV-a pentru volumul „Răstimp între lumi”, 2014 ; Premiul I pentru „Cumpăna din adâncuri”, 2016 ; Festivalul ,,Credo”, ediția a VI-a, premiul Direcției pentru Cultură Mureș 2016 ;  Premiul Special al Juriului pentru volumul „Ochiul fântânii” la Festivalul de poezie religioasă „Credo” Ediția a VII-a, 2017 ; Premiul Festivalului de Literatură, „Romulus Guga” 2017, pentru. vol. „Ochiul fântânii” ; Premiul Festivalului de Literatură, Romulus Guga” 2018, pentru. vol. „Poeme concentrice” ; Premiul festivalului de poezie religioasă „Credo” 2017 ediția a XVII- a, pentru vol. „Cumpăna din adâncuri” ; Medalia jubiliară „Mihai Eminescu”  la Blaj cu ocazia concursului național de poezie „Ocrotiți de Eminescu” la Roma ;  Diploma de excelență a festivalului de poezie ,,Credo” ediția a XVIII- a, pentru volumul „Poeme concentrice”; Diploma de Excelență la Roma, Festivalul de poezie religioasă ,,Credo” ediția a XVIII-a ; Premiul II la concursul  ,,Armonii Literare” organizat de Asociația HIFA-România și Biblioteca Județeană Mureș ; Premiul lll la concursul internațional ,,Vis de toamnă” și alte diplome și mențiuni pentru diferite activități culturale.

Am publicat poezie în ziarul „Cuvântul liber”, revistele : „Astra blăjeană” , „Vatra veche”, „Unirea” din Viena , „Agora” din Cluj, „Creneluri sighișorene” și am apărut în diferite antologii.

Sunt membră a Ligii Scriitorilor Români – Filiala Mureș și cred că rostul poeziei este să unească prin intermediul ei suflete, ființe, care deși nu se cunosc, interferează sentimental, se caută și se găsesc, fie și iluzoriu numai. Ea este cea care trezește sentimente bune și frumoase, cea care înalță și înnobilează, care transformă urâtul, ura, răutatea noastră în iubire și în iertare, ne descătușează, și ne eliberează.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Aș vrea să începem interviul cu o aducere aminte și am să vă rog să ne spuneți la ce vârstă ați simțit primii fiori de iubire față de poezie?

Viorica Șutu (V.Ș.) : – Poezia, literatura în general, mi-au plăcut încă dinainte de a știi să citesc sau să scriu. Tatăl meu ne citea în fiecare seara poezii, nuvele sau romane din clasici români sau din literatura universală. Niciodată nu mi-a citit basme.

L.M. : – Cine a observat vă aveți talent literar și v-a îndemnat să porniți în această inedită călătorie a creației literare?

V.Ș. : – În liceu am avut un profesor de literatură minunat, domnul Ignat Gheorghe, care m-a îndemnat să scriu. La acea vreme scriam pentru revista școlii ,,Mlădițe” și pentru ziarul „Scânteia tineretului”.

L.M. : – Când și cu ce volum ați debutat editorial?

V.Ș. : – În anul 2012 am debutat cu volumul „Cărări de gânduri” (Târgu-Mureș, Editura Nico) pornind de la convingerea că poezia este filozofia unei idei, vibrația unei trăiri reale, e matricea lirică a zbaterilor și întrebărilor existențiale.

Grafică de Viorica Șutu

L.M. : – Care ar fi elementul comun al volumelor de versuri pe care le-ați publicat, ce fel de poezie scrieți?

V.Ș. : – În primele trei cărți publicate a predominat melancolia, tristețea, dialogul cu divinitatea și bineînțeles, căutarea unor răspunsuri la întrebările existențiale. Acest lucru s-a datorat în mare măsură evenimentelor din viață mea ,care m-au marcat definitiv. Pierderea persoanelor dragi din familia mea. Iată câteva exemple lirice :

Acum când ploi și ninsori / bat în ferești/ și sufletul mi- e gol și uscat/ mă întreb ades / de când nu mai ești :/ Care din noi a plecat? (din „Gând stingher”)

Sau: Ce-ai fost? /Sau ce ai mai rămas?/ Tu suflet izolat,/ te întrebi în ceasul/ clepsidrei cu timp măsurat/ Cel care ai fost,/ în cel ce ești răsare/ cu truda anevoioasă/ sub aspru rid dispare. (Poemul ”Scadența).

Îmi plac ploile și apusul, ruinele civilizațiilor trecute și arta medievală, deci nu e de mirare că scriu mult despre aceste fenomene și lucruri.

Sub simetria gotică, medievală, /cu terminații blânde de con,/ un tunet lovește cu pumnu-n amvon/ Ecoul se rupe în bucăți furibunde,/ prin alba, înalta sală…..( din poemul „Gotica ploaie”) Simbolismul de care sunt pasionată, istoria și filozofia se găsesc pretutindeni în versurile mele ca și grafica pe care o pun între pagininile volumelor este și ea marcata de simbolism.

Valentin Marica, Viorica Șutu

L.M. : – Pentru cine scrieți și cât este de importanță relația dumneavoastră cu cititorii dar și cu criticii?

V.Ș. : – Nu m-am gândit niciodată să scriu pentru cineva anume, mereu am transpus o stare de moment, un eveniment sau fenomen care m-a marcat într-un fel, iar mai nou (în ultimele două volume) sunt în dialog cu cititorul real sau virtual.

Tu crezi că lumea e onestă?/ Alchimia ei mușcă structura sinelui / și corodează efigia binelui/ grăbind carbonizarea celestă./ Cine o contestă? / Cine are curajul să râdă/ și cine geme/ când cărțile vieți sunt filate prin gene…(poezia „Nirvana”)

Sau : „Cum să-l asculți pe Nietzsche/,Trăiește torențial” / când lumea-i sufocată de absurd și de banal? ( poemul „La sfadă cu filozofii”)

Gândindu-mă la istorie, niciodată nu voi putea să scriu destul sau așa cum mi-aș dori despre înaintașii noștri, despre rădăcinile noastre, așa că mă rezum la citit sau cel mult la câteva versuri, în care-mi pun sufletul.

,,Am semnul potcoavei pe frunte/ urmă a strămoșilor mei, ce veghează din munte/ sălbatice herghelii și ciopoare de ciute,/ codrii adânci de stejari și de tei,/ izvoare și fluvii cu nume de zei,/ iar printre norii prea mari sau prea grei/ cerul senin cu oase albe de aripi/ înfipte adânc în umerii mei.( din poemul „Stigmat”).

Undeva citeam că ,,cei care‑și uită trecutul nu au nici viitor”. Iată cât adevăr! Deși cele mai multe poezii sunt triste sau sunt meditații, nuanța de optimism nu dispare niciodată, pentru că, în esență, sunt o mare optimistă. Genul de poezie Haiku m-a pasionat mereu și după mai mulți ani am reluat-o respectând forma ei clasică de 5-7-5 silabe și verb la gerunziu sau prezent.

Crivățul tăind,/ sub încleștarea gheții/ zbucium de valuri. Sau : Colți albi sfâșiind, urme de fiare-n zăpezi,/ Prigoana foamei.”

Mă întrebați de relația mea cu criticii. Ei bine, prietenii mei adevărați sunt cei mai buni critici ai mei. Am încredere în opiniile lor și mereu îndrept câte ceva, ascult cu plăcere și interes critica lor constructivă. Petre Tutea spunea: ,,Suport mai bine critica. De laudă mă tem că n-am să mă ridic la înălțimea stachetei ridicate, iar dacă sunt criticat îmi spun că poate nu-s chiar așa rău”. Părerea lui mi se potrivește în relația mea cu criticii.

L.M. : – Un aspect inedit al cărților pe care le-ați tipărit este egat de faptul că grafica vă aparține. Cum se împacă talentul poetic cu atașamentul pentru arta plastică?

V.Ș. : – La această întrebare e cel mai ușor de răspuns. M-am născut, cred, cu amândouă deodată, iar tata a avut grijă să mi le cultive. Când scriu poezie, adesea îmi vine în minte o imagine care reprezintă ce scriu sau invers. Când desenez îmi vin în minte versuri legate de desenul la care lucrez. Uneori e un joc, chiar amuzant pentru mine.

L.M. : –  Ce alte pasiuni aveți și ce doriți să realizați până la finalul acestui an?

V.Ș. : – Îmi place mult sculptura, dar implică mult efort fizic. Totuși am sculptat destul de mult în lemn și chiar miniaturi în piatra de alabastru. Anul acesta mi-am propus să termin niste statuete din lemn pentru livada și grădina mea de flori. Compensez această pasiune cu voluntariatul pe care-l fac cu copiii din diferite școli sau grădinițe, unde facem modelaj în lut, sculptură în săpun și multe alte lucrușoare drăguțe. Avem chiar un proiect anul acesta, finanțat de Fundația „Principesa Margareta”, proiect la care lucrez cu copiii de la Fundația „Buckner”,împreună cu ceilalți colegi voluntari și sunt sigură că ne va ieși foarte bine. Deci, Doamne ajută!

Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole